8,189 matches
-
din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să-i fie În preajmă, Îi va face portretul Într-o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întîlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că-l veți suspecta de ceva, Întrucît nimic din Ținuta sa nu-i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surîs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întipări În memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întîmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim. (I. Castelan, Spiritismul, p. 154.) „Povestea cu maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într-un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unii oameni care dețineau date ce lipseau din arhive, până aproape de umilință, dar fără rezultat; cu siguranță, au făcut-o dintr-o intenție de a valorifica ei-înșiși acele date. Să le urăm succes în scrierea propriilor monografii și nu ne îndoim că vor fi contribuții valoroase la cunoașterea istoriei satului și comunei. Am considerat că împlinirea, la 8 noiembrie anul acesta - 2009, a 225 de ani de la venirea primilor bejenari în Lunca - Filipeni, este un bun prilej de a întâmpina această
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Fruntești, familia Popa, în perioada interbelică, a avut o presă de ulei, în partea de sat numită Ruseni - Rusești. Nu avem date despre existența, în comună, a morilor de postav, numite „pive”, piua de sumani(e), dar, nu ne îndoim, că într-o perioadă mai îndepărtat trebuie să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
știind să se odihnească. Este greu să stabilim pentru o perioadă veche, fără documente scrise, făr mărturii, care a fost „cultura alimentară” a românilor, cum era alimentația celei mai mari părți a populației. Nu avem însă niciun motiv să ne îndoim de lipsa unui echilibru între cantitatea de vitamine și proteine, altfel, în decursul timpului, ar fi fost atacată însăși fibra biologică a poporului român. Mai adăugăm că, secole la rând, până acum 20-30 de ani, nu s-a pusă problema
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-o perioadă mai îndepărtată, îmbrăcămintea lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute în casă din lână, in și cânepă. Fiind mai înstăriți, ei au avut posibilitatea să-și procure din târguri, de la negustori itineranți, postavuri, țesături fine, aduse
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să vă cunosc. — Daniel Sempere, prost iremediabil. Plăcerea e de partea mea. — Să nu vă vindeți pe nimica toată, fiindcă În asemenea nopți totul se vede mai rău decît e. Așa cum mă vedeți, eu sînt un optimist Înnăscut. Nu mă Îndoiesc cîtuși de puțin că regimul are zilele numărate. După toate indiciile, americanii au să ne invadeze Într-o zi, cînd nimeni nu se va gîndi, iar lui Franco au să-i fută un post de lăbăreală În Melilla. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
impresionat. — Și ce mai face logodnicul tău, sublocotenentul Casco Buendía? ZÎmbetul se duse. — Pablo vine În permisie peste trei săptămîni. — Probabil că te bucuri. — Mult. E un băiat minunat, cu toate că Îmi Închipui eu cam ce părere ai despre el. Mă Îndoiesc, am zis În sinea mea. Bea mă observa, ușor Încordată. Mă pregăteam să schimb subiectul, dar limba mi-o luă pe dinainte. — Tomás spune că o să vă căsătoriți și că vă duceți să locuiți la El Ferrol. Încuviință fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un om pe cinste, și tare mă Îndoiesc că-i un derbedeu. — Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă pasă dumneavoastră? Drept unic răspuns, Își scoase portofelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să rămînă singur. A spus și de ce? Julián nu spunea niciodată de ce. — Chiar și așa, În cele din urmă, cu puțin Înainte să se Întoarcă la Barcelona În 1936, Julián Carax urma să se căsătorească. — Așa s-a spus. — Vă Îndoiți? Ridică din umeri, sceptică. — Cum v-am zis, În toți anii de cînd ne-am cunoascut, Julián nu mi-a pomenit niciodată de vreo femeie În mod deosebit, cu atît mai puțin de una cu care ar fi urmat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase, luându-și umbrela. Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a, dacă vreți să vă spun, nici nu știu bine ce, A votului în alb, domnule președinte, a votului în alb, Până acolo sunt în stare să ajung pe cont propriu, nu mă interesează decât ceea ce nu știu, Nu mă îndoiesc, domnule președinte, Continuați, vă rog, Deși sunt obligat să admit, în teorie, totdeauna în teorie, posibilitatea existenței unei organizații clandestine îndreptată împotriva siguranței statului și împotriva legitimității sistemului democratic, acestea nu se fac fără contacte, fără întruniri, fără celule, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
izolate sau de grupuri reduse, și nu pe șosele, ci pe câmpuri, domnul ministru al apărării îmi va spune că are patrule pe teren, că are senzori electronici instalați de-a lungul frontierei, iar eu nu-mi permit să mă îndoiesc de eficiența relativă a acestor mijloace, totuși, părerea mea este că nu se va reuși o închidere care se vrea totală decât prin construirea unui zid de jur împrejurul capitalei, un zid de netrecut făcut din plăci de ciment, socotesc că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
strategiei, care va trebui să acorde o atenție specială, între ceilalți factori, posibilității ca, în capitală, să se fi născut și să se dezvolte o atmosferă de o anumită pacificare socială, ca urmare a gestului de inechivocă solidaritate, nu mă îndoiesc că machiavelic, nu mă îndoiesc că determinat politic, căruia țara întreagă i-a fost martoră în ultimele ore, a se citi comentariile edițiilor speciale, toate laudative, ca urmare, și în primul rând, va trebui să recunoaștem că tentativele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acorde o atenție specială, între ceilalți factori, posibilității ca, în capitală, să se fi născut și să se dezvolte o atmosferă de o anumită pacificare socială, ca urmare a gestului de inechivocă solidaritate, nu mă îndoiesc că machiavelic, nu mă îndoiesc că determinat politic, căruia țara întreagă i-a fost martoră în ultimele ore, a se citi comentariile edițiilor speciale, toate laudative, ca urmare, și în primul rând, va trebui să recunoaștem că tentativele de a-i chema pe contestatari la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
putea fi explicată prin prima, și amândouă, poate, prin existența, nu știu dacă și prin acțiunea, unei aceleiași persoane. Înainte de a continua însă, mânat cum sunt doar de un spirit civic de care nu permit nimănui să îndrăznească să se îndoiască, vreau să fie clar că nu sunt un delator, nici un denunțător, nici un turnător, îmi servesc doar patria în situația îngrijorătoare în care se află, lipsită de un far care să-i lumineze calea spre salvare. Nu știu, și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de această certitudine deplorabilă, atât de convins de inutilitatea secretului, mai ales când a încetat să mai fie un secret, încât, cu gestul celui care ar observa lumea foarte de sus, ca și cum ar fi spus Știu totul, nu mă sâcâiți, îndoi încet scrisoarea și o puse într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, A venit direct din orbirea de acum patru ani, o voi păstra cu mine, spuse el. Aerul de surpriză scandalizată al șefului de cabinet îl făcu să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în ceea ce face, Dar tu, crezi, Eu îndeplinesc ordine, dar el e șeful, nu poate să ne dea semnale de dezorientare, după aceea consecințele le suportăm noi, când valul se izbește de stâncă, cele care plătesc întotdeauna sunt scoicile, Mă îndoiesc serios că această frază e potrivită, De ce, Pentru că scoicile mi se par extrem de mulțumite când se scurge apa în jos pe lângă ele, Nu știu, nu le-am auzit niciodată pe scoici râzând, Păi, nu numai că râd, dar chiar râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lase ca un prost în mijlocul drumului, am urmărit-o, dar n-a durat mult până să-mi dau seama că, oriunde s-ar fi dus, se ducea pe jos, Și unde s-a dus, Acuma o să râdeți, domnule comisar, Mă îndoiesc, A mers mai mult de jumătate de oră cu pas rapid, deloc ușor să te ții după ea, ca și cum ar fi fost un exercițiu, și deodată, pe neașteptate, m-am trezit pe strada unde locuiesc bătrânul cu legătura neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul rămâne, O avea ministrul motivele lui, Miniștrii le au întotdeauna, Și niciodată nu le comunică. Comisarul interveni, Nu vă obosiți discutând, cea mai bună atitudine va fi aceea de a nu cere explicații și, deci, de a nu vă îndoi de ele în cazul improbabil că le-ar comunica, aproape întotdeauna sunt mincinoase. Îndoi harta cu toată grija și, ca și cum tocmai atunci i-ar fi venit în minte, spuse, Luați mașina, Nu rămâneți nici cu mașina, întrebă inspectorul, Nu lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le comunică. Comisarul interveni, Nu vă obosiți discutând, cea mai bună atitudine va fi aceea de a nu cere explicații și, deci, de a nu vă îndoi de ele în cazul improbabil că le-ar comunica, aproape întotdeauna sunt mincinoase. Îndoi harta cu toată grija și, ca și cum tocmai atunci i-ar fi venit în minte, spuse, Luați mașina, Nu rămâneți nici cu mașina, întrebă inspectorul, Nu lipsesc în oraș autobuze și taxiuri, în afară de asta, mersul pe jos face bine la sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se pierde unele de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele acelea mâine, Să vedem, sunt pregătită pentru ce-i mai rău, Orice ar ieși din asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un rest de respect pentru formă, asta însemnând că, după ce termină prima scrisoare, începu, cu atenție, s-o copieze pe o altă foaie de hârtie. Copie avea să fie, fără nici o îndoială, dar nu în același fel. După ce termină treaba, îndoi și introduse fiecare scrisoare în plicul ei, timbrat la fel, le închise și scrise adresele respective. Bineînțeles că predarea avea să se facă personal, dar destinatarii aveau să înțeleagă, doar prin discreta eleganță a gestului, că în scrisorile care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]