2,964 matches
-
acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală, recepționera rămase nemișcată În fața registrului imens, cu coperți de piele. Avu nevoie de câteva clipe bune ca să-și revină și să Înceapă, În cele din urmă, să noteze În grabă. Între timp, Zeliha murmură: — Îmi pare rău că am Întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poate să-l facă și după aia“. Așa că te-am adus aici și te-am lăsat să dormi. Și ai dormit nu glumă! — Vrei să spui că nu mi s-a făcut nici un... Cuvântul pe care Îl rostise cu atâta Îndrăzneală În fața unor stăini chiar În după-amiaza aceea Îi părea acum de nepronunțat. Zeliha Își pipăi pântecul În timp ce ochii ei cerșeau mângâiere, Însă recepționera era ultima persoană din lume care i-ar fi putut-o da. — Că e Încă aici... Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a lansat În contraatac: — Nici eu nu mai am. Zilele alea s-au dus. Apoi a adăugat cu o nuanță mistică, inedită a glasului. Voi porni la luptă Împotriva nefs-ului meu și voi Învinge!!! În familia Kazanci ori de câte ori cineva avea Îndrăzneala să facă ceva ieșit din comun, ceilalți reacționau cu toții În același fel, urmând vechiul tipar, care putea fi rezumat cam așa: „N-ai decât. De aia nu mai putem noi“. În consecință, nimeni nu a luat-o În serios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bărbat - altul decât tatăl ei, bineînțeles, Însă asta era altceva. Baron Baghdassarian avea ceva care o fascina și În același timp o speria; nu Îi era cu adevărat frică de el sau de lucrurile pe care le susținea cu atâta Îndrăzneală - mai degrabă Îi era teamă de ea Însăși. Cuvintele lui aveau un efect puternic, capabil să o scoată la suprafață pe acea altă Armanoush care locuia Înlăuntrul ei, dar care nu ieșise Încă la iveală; o ființă ascunsă, cufundată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de multe ori despre ziua aia, râzând de fiecare detaliu pe care și-l puteau aminti. Totuși aveau amintiri destul de diferite despre ea: Rose evoca Întotdeauna timiditatea și nervozitatea lui, pe când el Își amintea de părul ei strălucitor și de Îndrăzneala ei, care Îl intimidaseră la Început. De atunci nu se mai simțise niciodată intimidat de Rose. Dimpotrivă, a fi cu Rose era ca și când s-ar fi lăsat În voia unui fluviu liniștit, știind că nu avea să-l tragă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta, am fi stat așa pînă În zori, iar menajera ne-ar fi descoperit la venire, Încremeniți ca două statui pe care le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se sărutau pe gură doar la cinema. După trei ceasuri din ceea ce un comentariu critic la poezia trubadurilor ar fi numit „un colocviu amoros amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
E greu, recunosc, dar el și-a petrecut viața scriind cărți și doar În ele Îl poți regăsi“. Cunosc adolescența surorii mele mai mari. A fost mai rău pentru ea decît pentru mine: o fată care a avut Între altele Îndrăzneala, În anii cincizeci, să se Îndrăgostească de un băiat cînd era abia adolescentă. Părinții au fost Înnebuniți! Vedeau deja spectrul mamei celibatare! Nu i-am spus niciodată că Îi admirasem purtarea. Cuteza ceea ce eu nu cutezam! În 1953 sau 1954
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cînd acest cer de primăvară îmi este mie atît de cunoscut, ca și cum întotdeauna am stat la acest pervaz de fereastră și m-am uitat la proaspătul cer senin de primăvară... Acesta e adevărul... * Inocență și curaj, miracol și neprevăzut, îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
MIG-uri, metafore la zborul ca aspirație și adevăr... Acum, dacă tot ne-am prezentat ca personaje, să trecem la altceva. * Elevii din ziua de azi... E dezastru în școlile din ziua de azi. După ce că se îmbracă ostentativ și cu îndrăzneală mai ales fetele - și nu mai au pic de bun simț la ore - mai ales băieții - vin cu telefoanele mobile la școală, nuși mai fac temele și înfruntă profesorii după cum au ei chef... Elevii în prezent nu mai respectă școala
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca băieții aceia de ultimă generație, de prin cartier. Băieții aceia care cîntă despre revoltă, neajunsuri, forță, îndrăzneală și libertatea de a fi tu însuți. E drept că multe din aceste subiecte coincid la mine și la ei, dar poate nu degeaba sîntem cu toții contemporani... Dacă mi-aș face o gașcă i-aș aduna pe cei rebeli, simțitori
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca să îți spun? Întrebarea lui Salitov primi încuviințarea lui Porfiri. Foarte bine. știu că dumneata își bați joc de mine și că mă trimiți în misiuni de tot rahatul. Tragi sfori ca să primesc cele mai rele munci. și acum ai îndrăzneala și obrăznicia să îmi spui că mă respecți! ă Te înșeli, Ilia Petrovici. ă Nu, Porfiri Petrovici. Am dreptate și știu că în dumneata nu trebuie să am încredere fiindcă folosești aceleași trucuri și tehnici și asupra colegilor dumitale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de fericire pe drumul spre amantul din Bel Air. Din motive evidente, bărbatul nu vrea să-și dezvăluie numele“. Diane Keith era reporterul. Toți cei din grup, până și prietena ei cea mai bună, Desert Rose, o considerau iresponsabilă pentru Îndrăzneala de-a pleca Împreună cu un bărbat pe care abia Îl Întâlnise. Dar Întoarcerea la el era un fel de Întoarcere la inocență. Intuiția ei funcționase bine. Era mai mult decât o simplă aventură. Și nu pentru că-i era teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suflet. — S-ar putea să nu te mai văd sau să nu te mai aud niciodată după călătoria asta, așa că e mai bine să fiu absolut sinceră, zise ea, simțind că inima era gata să-i sară din piept din cauza Îndrăznelii a ceea ce urma să-i spună. Te iubesc, aș fi cea mai fericită femeie din lume dacă ne-am revedea. Am știut lucrul ăsta de când te-am văzut. Am simțit că asta am căutat tot timpul. Nu pot să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a întreprinderii care îi plătește modestele servicii. Interpretarea ar fi valabilă și ar pune definitiv punct chestiunii dacă n-ar fi fost pauza aproape imperceptibilă, dacă acea clipă de suspendare aparentă a gândirii n-ar corespunde, să ni se permită îndrăzneala propunerii, apariției cuiva în stare pur și simplu să gândească altfel. Dacă a fost așa, este ușor de înțeles că Marçal Gacho n-a putut avansa imediat pe drumul deschis în fața lui, odată ce acest drum era menit unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul că nu și-a dat seama cât de simplu putea să rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate obține o victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca Dumnezeu. Ba, odată a ținut să adauge că singurătatea lui Dumnezeu și a Bătrânului aveau aceeași cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în curte ca să mă spăl și, iarna, asta era destul de chinuitor. Întârziam câte un ceas în pat înainte de a mă hotărî să cobor pe podeaua rece. După ce îmi luam inima în dinți să cobor, uitam că ezitasem și-mi transformam îndrăzneala într-un triumf. Era un semn mic, mărunt, că în schema mea, simplistă, asupra vieții nu era loc și pentru măsura normală. Poate tocmai fiindcă n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul s-o încalc, mă gândesc azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: „Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală”. Am înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
invitația. Inima îmi bătea cu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi fără să fiu chemat și, cu un efort aproape supraomenesc, am deschis ochii murmurând: „Vă rog să mă iertați că am avut îndrăzneala să...” Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în mijloc existau două fotolii de răchită împletită și o masă rotundă, tot de răchită, la care însă nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. „Chiar ați fost?” m-a întrebat, bănuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de momentele mele de inspirație. M-a ascultat fără să mă întrerupă. La sfârșit, m-a măsurat lung, în vreme ce mâinile așezate pe masă îi tremurau ușor. Eu înghețasem. Niciodată nu avusesem o asemenea îndrăzneală. — Hai să facem o partidă, zise el stăpânindu-și emoția și furia, întinzând spre mine pachetul de cărți. Dacă vei câștiga, renunț la orice pretenție în legătură cu cimitirul. Dacă vrei, las și un testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că se știe că e purtătorul de cuvânt al vreunui grup destul de puternic. Îi semnalez lui Diotallevi că Postel călătorește și În Răsărit și e contemporan cu Isaac Luria, trageți de-aici ce concluzie doriți. Bun; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care se cunosc fără să se fi văzut vreodată, se Înțeleg fără să se fi explicat, Își fac servicii fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte des illuminés
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]