10,960 matches
-
în brațe și am adormit împreună cu ea. Mi-am dat seama că nu am făcut pipi de două zile. Îmi priveam mâinile pline de zgârieturi. Mâine trebuie să fac rost de un frigider. Cu ce să mă îmbrac? E prima înfățișare la tribunal. O să fie bine. Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: 27 iunie 2010 / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
27 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367094_a_368423]
-
care este Dragoste toți suntem datori să împlinim porunca: „Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu!” De aceea în Tora, începutul revelației divine despre Împărăție, Marele Preot era îmbrăcat de ceilalți preoți în hainele sfinte pentru înfățișarea înaintea lui Dumnezeu. Hainele au o puternică conotație relaționala, față de Dumnezeu și față de oameni. Ne îmbrăcam în haine pentru că suntem condiționați de relațiile, tradițiile stabilite în comunitatea de oameni în care trăim. Dar în mod special suntem „îmbrăcați în haine
COMORI ASCUNSE IN TORA de IOAN PEIA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367093_a_368422]
-
Dumnezeu. Hainele au o puternică conotație relaționala, față de Dumnezeu și față de oameni. Ne îmbrăcam în haine pentru că suntem condiționați de relațiile, tradițiile stabilite în comunitatea de oameni în care trăim. Dar în mod special suntem „îmbrăcați în haine sfinte” pentru înfățișarea înaintea Creatorului nostru de către ceilalți preoți, care sunt împreună cu noi slujitori ai lui Isus Hristos pe acest pământ. Și unul din batrini a luat cuvîntul, și mi-a zis: „Aceștia, câri sînt îmbrăcați în haine albe, cine sînt oare? Și de unde
COMORI ASCUNSE IN TORA de IOAN PEIA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367093_a_368422]
-
le zugrăvește, conferindu-le individualitate, într-un registru în care predomină elementele romantice, amintind de stilul lui Eminescu. Astfel, “Zâmbete gnomice” poate fi considerată o ipostază modernă a “Glossei” marelui nostru Luceafăr: “De milenii iată, nimeni nu-i schimbat la-nfățișare./ Teoria darwinistă e călcată în picioare./ Poate doar maniheismul un război subtil va duce/ Binele ieșind în față se trezește la răscruce.” Ilie Marinescu, poetul psiholog Ilie Marinescu debutează în anul 2002 cu volumul de poezii “Maieutica iubirii”. Un an
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
să-ți pierzi/ o pecete de vânt pe aripa serii.” („Pădurile„) Metafora „pe aripa serii” sporește misterul, taina. La fel ca și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației ce moare inundată”, Petru Lascău știe să dea o înfățișare paradisiacă naturii, menită să indice vitalitate și trăiri intense. Același element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând din nou, abundența, bogăția. „E un exod
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
pe lângă deficiența trupească și un handicap al conștiinței, adică frica de a se simți respinsă, teama că anormalitatea o face vulnerabilă, că viața nu îi rezervă decât eșecuri. Iar lipsurile ei sufletești, nevoia de a fi acceptată, obsesiile legate de înfățișare, sensibilitatea exagerată, părerea proastă despre sine, i se transmit fiului său, Emanuel, un copil de grădiniță. Micuțul crește și odată cu el se dezvoltă până la exacerbare un șir de emoții negative pe care le va perpetua din păcate, în ființele cele
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
pe lângă deficiența trupească și un handicap al conștiinței, adică frica de a se simți respinsă, teama că anormalitatea o face vulnerabilă, că viața nu îi rezervă decât eșecuri. Iar lipsurile ei sufletești, nevoia de a fi acceptată, obsesiile legate de înfățișare, sensibilitatea exagerată, părerea proastă despre sine, i se transmit fiului său, Emanuel, un copil de grădiniță. Micuțul crește și odată cu el se dezvoltă până la exacerbare un șir de emoții negative pe care le va perpetua din păcate, în ființele cele
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
ea? Părea o altă persoană. Femeia cu suflet de copil, fiica sa, se metamorfozase deodată într-o femeie adevărată...cu secrete doar de ea știute. Acest lucru îl tulbura pe el...Regăsea o parte din propriul sine, în această nouă înfățișare a fetei. Era prima dată că ea lăsa să se întrevadă latura puternică și decisă din personalitatea sa. Această latură până acum el nu i-o observase deloc și deodată, acum ceva o făcuse să iasă la iveală. Ceva extrem
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Tzara. Părul ei strâns la ceafă, nasul caraghios, înclinarea capului asimetrică față de trup, totul simplu, sugerând o figură comică, nostimă, originală, nici nu știu cum să o caracterizez. Poate sufletul unei poetese este mult prea bogat, prea frumos pentru a fi și înfățișarea la fel? Știu doar că despre ideea din spatele formei exterioare vorbea Brâncuși, despre „esența lucrurilor”. Henry Moore, un novator al artei, vorbea despre diferența dintre frumusețea expresiei și forța expresiei, prima plăcând simțurilor și a doua spiritului, ori Brâncuși tocmai
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
clocotească de mânie. - Netrebnica asta trebuie să moară, chiar de-ar fi să plătesc moartea ei cu prețul vieții mele! Se strecură, apoi, într-o odăiță dosnică, în care nu călca picior de om, și plămădi un măr otrăvit. La înfățișare mărul era nespus de frumos; alb ca spuma, pe-o parte, și rumen pe alta, că oricine l-ar fi văzut i se trezea numaidecât pofta să-l mănânce.” De pe aeroportul politichiei românești au decolat, relativ recent, două noi partide
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită, încât am început să cânt și eu. Credeam că o zână folosise nuielușa magică și aurise pădurea dându-i o înfățișare fantastică. Bucuria însă, mi-a trecut repede...Bunicul era trist, la fel de triști erau și ceilalți aluni. Tata mai avea o frunză galbenă alături de „călușul” meu, celelalte îi căzuseră peste noapte. Bunicul mi-a explicat că a venit Toamna, că vom
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
de ani înainte de era noastră ( 470 î.Hr. - 399 î.Hr.), părintele maeuticii de mai târziu, zugrăvit de celebrii săi epigoni, Platon, Xenofon, etc., ca fiind un bărbat urât, chel, cu obrajii năpădiți de barbă și cu nasul turtit, butucănos, aducând la înfățișare cu un satir, Socrate, asemeni tinerilor atenieni din acele vremuri, în contrast izbitor cu tinerii noștri de azi, primește o educație spartantă: studiază muzica, gimnastica, gramatica, tainele limbii și retorica, bucurându-se de învățăturile unor iluștri maeștri printre care și
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > AURUL LUI DURAN Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Aurul lui DURAN Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfățișarea de astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce-și pusese gospodăria pe loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; toți sătenii îi ziceau mai pe înțelesul lor, Duran, de la Tudoran. Bătrânul Duran, fiul lui
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
să aibă în sine viața. Cu cât înaintează în unirea cu Iisus Hristos, cu atât crește mai mult în viață, și cu cât își duce existența în izolare față de Iisus Hristos, în neunire cu El (chiar dacă această existență ia uneori înfățișarea religiozității, a împlinirii exterioare a poruncilor), cu atât se îndepărtează de viață, rămânând, în cele din urmă, singur cu sine însuși. Este imaginea viței de vie și a mlădițelor pe care o folosește Mântuitorul Iisus Hristos pentru a întări acest
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
capabilă să-i redea sensul și bucuria de a fi. Spiritual sau puternic a produs efecte miraculoase de supraviețuire pentru un timp mult mai îndelungat și i-a făcut de neclintit hotărârea, dreptatea, exemplul și sinceritatea, calități esențiale ale caracterului. Înfățișarea sa este și acum ceea a unui om cu credință de cremene, neclintită, hotărât care pare să spună că, de s-ar fi adunat înainte-i toate greutățile întregii lumi, tot n-ar renunța la luptă. Personalitatea sa poate deveni
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
Brad, fostă Miss România, cândva considerată „Prințesa frumuseții”, pentru frumusețea totală, afară de cea a „învelirii cu poleială”. Esența de valoare luată în considerare de juriu a fost frumusețea corporală nu acoperământul precum și inteligența, nu faima! Aceste calități etalonează și azi înfățișarea fizionomică și spirituală a actriței. Admirarea și iubirea unui om frumos nu se șoptește la ureche, de parcă ar fi vorba de o uneltire. A mărturisi și a dovedi, acestea-s criteriile adevărului inimii. Da! Bianca Brad a fost și va
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
interrelaționării cu oamenii, și prestațiile profesionale în televiziune, scenă și spectacol. Din acest orizont de determinare un adevăr fundamental în legătură cu Lorenna este frumusețea neunivocă, estinsă ca expunere în tot ce e vizibil la ea. Există o sublimitate neascunsă în toată înfățișarea ei, atât cea corporală cât și cea atitudinală, ca persoană publică și, evident, cea oglinditoare a prestațiilor artistice. Între ceea ce este și ceea ce vrea și trebuie să fie Lorenna există deplină compatibilitate. Mulți artiști se dorește a fi întocmai, dar
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
sinele tău îți poate renaște de infinite ori idealurile, pe când o singură discuție cu cineva ți le poate ucide definitiv! Cunoscuta crainică tv Carmen Movileanu este creatoare în jurul ei a unei atmosfere afective, pur și simplu prin naturalul plăcutei sale înfățișări și spiritualități, prin conversația foarte agreabilă, blândă, spontană, voioasă, făcând parte dintre oamenii pe care îi placi de nu știi când...! Dacă o întâlnești și conversezi cu ea, întotdeauna în nota bunei dispoziții, fiind de condiția unei culturi morale a
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
care l-a inițiat în arta amorului, aceasta până s-a plictisit de el și a căutat un altul mai experimentat. Cum drumul era deja deschis, Cristian nu a făcut altceva decât să-l continue. Fiind un tânăr plăcut ca înfățișare și mai ales că era exponentul unei familii foarte cunoscute în oraș, devenise o vedetă, un brand la care tânjeau majoritatea junelor de liceu. Anii au trecut, experiențele au continuat și niciodată nu s-a simțit legat sufletește de cineva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
De ce să fie tot timpul inferior? Pentru că nu avea bani ca si Relu, ca și ceilalți cunoscuți de-ai lui ? Nici măcar un costum pentru o seară deosebită”), caracterizarea indirectă (personajul se detașează prin modul de a vorbi, gesturi, comportament, îmbrăcăminte, înfățișare, etc.- “Și aceasta impresie se conturase nu numai la vederea costumului pe care-l purta Mihai, mai mult decat elegant, croit dintr-o stofă asemănătoare cu cea pe care Mircea o văzuse purtată doar de profesorii săi în momente festive
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
lui rasă călugărească făcută din pânză groasă”, purtată în zilele contactului cu supușii. Marele filosof creștin rus speculează atitudinea cardinalului, care prin întortocheata ipocrizie a demersului său ia chipul lui Antihrist: „principiu nou, rafinat și seducător ce apare întotdeauna sub înfățișarea binelui.”( 13) Sistemul catolic al cezaropapismului, ce preface Biserica în stat, este pentru Dostoievski, unul dintre chipurile duhului Marelui inchizitor. De-a lungul destinului său istoric, creștinismul a fost mereu supus ispitei abdicării de la libertatea spiritului. Taina libertății creștine este
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă trezesc din cauza unui hurducăit puternic, amortizat doar de învelișul din burete al scaunelor de lux în care călătoream. Tocmai aterizasem pe Planeta Albă. * După un popas la un hotel din apropiere și o scurtă vizită efectuată
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
o oglindă magică, bătrânul vrăjitor Ji Yan mă vede pe mine, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. A pus în balanță toate acestea, prietenul Iepure care murise în masacrul din urmă cu câteva luni, amenințarea tot mai mare pe care începuse să o reprezinte Imperiul Hirei pentru pacea în Galaxie... cu faptul că fusese
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Absurdă. Brutală. Năucitoare. Aceasta este lumea în care am ales să trăiesc. Copii desfigurați de schije, bătrâni care nu-și mai doresc decât moartea, Satana luând înfățișarea cordială și bonomă a omului politic. Am ales, am spus, dar oare eu am ales? Nu, nu pot, niciodată nu voi da vina pe Dumnezeu pentru aceasta, cel care și-a trimis unicul Fiu pe cruce, cel care este în
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
decât al afișării extravagante. Timpul s-a dovedit a fi un prieten, poate nu în sensul pe care l-am sperat la început, dar se știe că un prieten cu adevărat de nădejde îl poți găsi în cele mai neobișnuite înfățișări. Am visat-o însă într-o noapte pe Jeanne, nu avea nici înfățișarea seducătoare pe care nici acum nu știu cum i-a putut-o da diavolul pentru a-mi distruge viața, nici pe cea tragică a celei trecute în neființă, părea
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]