2,013 matches
-
spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra durerii tale
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el este doar auzit cioplind), ce construiește o arcă-n pădure. O idee metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci ar spune ceva clasic, să zicem ie-te, dom’le, tîmpitu’, face vapoare la munte. Și-ar pleca-n trombă de jeep, de rîs tirolez. Însă e doar o părere fără importanță, ceea ce are cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe spatele tricourilor subtitrarea-n engleză a, probabil, ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i emoție, nu te Înfiori În ciuda ori poate tocmai din cauza excesului de orori, a urgiei cu față umană și aspect dublu helicoidal, ritmul a devenit acum insuportabil, Îți joacă privirea și iar nu mai Înțelegi complet, cum n-ai Înțeles niciodată, nici măcar la școală, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și compună, fără să fie nevoie de operație, o Înspăimîntătoare mină de dezaxat, vezi GoodFellas cînd rîde-n planul doi la masă cu Pesci ori În scenele de final Casino cu ochelari cu dioptrii uriașe, sau Cape Fear, unde te Înfioară numai ce se-arată. Angel Heart este cel mai bun thriller pe care l-am văzut, un film de referință nu numai datorită bornelor de kilometraj filozofico-religios ce se succed cu viteza picajului lui Lucifer corespunzînd cu acea a decolării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că a insistat să nu fie schimbat limbajul direct, lăsîndu-l exact așa cum l-au folosit idioții, numai că și dînsa face apel la franchețe, de pildă: „Doamne. Domni. Pizde. Pule”. Italicele ei. CÎnd le văd În alăturarea aceasta misterios-dostoievskiană, mă Înfior ca un domn. Teza cărții susține că iubirea bărbaților pentru femei este plină de mînie. Și că mama e de vină pentru toate. Iar pentru asta, plus descrierea detaliată a tuturor pozițiilor, actelor de iubire și fanteziilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asta nu se mai lăsase surprinsă de ceva cam de la naștere Încoace. Încă Îi mai simțea gustul. Ed trase linii pe hîrtie. Inez să verifice legăturile lui Dieterling cu Patchett și cu tatăl lui - gîndul ăsta Îl făcea să se Înfioare și acum. Doi oameni de la A.I. Îl căutau pe White - să-l aducă pe ticălos și să-l Îngenuncheze. De interogat Billy Dieterling și Timmy Valburn, dar cu mănuși, pentru că aveau celebritate și bani. O linie spre asasinarea lui Hudgens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite de trup și de grai cu care ajunsese să se obișnuiască. Și, în timp ce stătea în pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea un film despre inundații, că asta gândise. Nu era atent la ce spune comentatorul, știa unde se petrec toate, urmărea doar imaginile, înfiorându-se ca de fiecare dată când era martorul unei nenorociri, simțind mai întâi un gol rece alunecându-i în stomac, apoi ridicându-i-se brusc în gâtlej, se stăpânea cu toate puterile să nu vorbească în acele clipe în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
picioare, așteptând să se nască cei doi copii, mai ales în timpul primei sarcini plimbându-se prin casă grijulie să nu se împiedice și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și lacrimile, înfiorându-se de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost după aceea mai fusese, ea gemând, rostogolindu-se, răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cuvinte, asta ești! Am știut dintotdeauna că nu mă pot lupta cu tine“, „Pentru că nu încerci“, „Nici nu mă gândesc să încerc să lupt așa. M-am săturat de iarnă, asta e. M-am săturat de frigul ăsta care mă înfioară de fiecare dată când... Înțelegi? Înțelegi?“, și gândind: „O, Doamne, nu-mi răspunde, mi-e teamă de tăcerea asta și de privirea asta a lui din care nu mai pricep nimic, dar e poate mai bine să nu-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și obrazul de grumazul lui și închizând ochii și imaginându-și, înainte ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe coapsă, pe tot trupul oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile și... Dacă are dreptate? își zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intrat în cap dintr-odată că trebuie să mă căpătuiesc și să mă mărite. Numai la asta nu-mi era mie gândul. Simțeam că toată lumea se deschide înaintea mea și că am de făcut atât de multe lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea în care am fost cu adevărat fericită. Mă exaspera și nu înțelegeam monotonia existenței adulților și de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nou, se uită În altă parte. Rămaseră nemișcate și tăcute o vreme. — Pune-ți curul la treabă, zise Helen. Se răsuci și se Întoarse jos, În salon. Rostise aceste cuvinte liniștită și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am simțit adierea rafalelor de ceață ireal de frumoase în succesiuni de imagini marcate
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie și să se desfăteze în cascada râsului cristalin. Ca într-o vrajă, petalele searbăde se înfiorau și rozul prindea nuanțe neînchipuit de frumoase, de parcă ar fi căpătat brusc o dorință nestavilită de viață.. Zilele se petreceau una dupa alta iar grija pentru prietenul roz îi ocupa tot timpul, toată atenția. Aproape că nu mai avea timp
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în general vorbind, să ajute și să îndeplinească funcția care i-a fost încredințată, înțelegîndu-le cît mai mult posibil; iar atunci cînd acest lucru se întîmplă, poporul prinde gustul și se bucură spiritual mai mult de sfintele servicii, i se înfiorează inima, capătă mai multă stimă, respect și devotament față de exercitarea pietății creștine și, mai ales, se apropie de adevărata demnitate a Clerului; așadar, iubirea este împărtășită cu blîndețe de Cler și de popor, de enoriașii care alcătuiesc poporul, prin unanimitatea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am izbutit să descifrez nimic din chipurile lor și din pur tarea lor din acest răstimp, și nici nu s-a mai interpus între noi acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile, m-am trezit cu Eduard la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să ies din impas fără să știe, schimbând brusc vorba. — Spre exemplu, m-ar interesa să aflu care este acțiunea roma nului tău, îmi spune. Nu am priceput despre ce vrei să scrii. îi simt curiozitatea din glas și mă înfior toată, dar nu mă uit la el. Continui să studiez desenele cu atenție și încerc să mă concentrez asupra spuselor lui. M-am gândit intens la roman, de când am fost la olimpiadă, îi spun. Mi-am zis chiar că lucrarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să vezi că nu e un vis? mă întrebi tu cu un glas grav. Te întorci spre mine și mă privești în ochi. îți așezi mâinile pe umerii mei, atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]