1,776 matches
-
de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum în date sumare, boema interbelică. Cea care mersese mînă în mînă cu marea creație. Făcînd celebre cafenele și restaurante. Dacă, în anii '60, la Restaurantul Casei Scriitorilor din Calea Victoriei libațiile prelungite nu sfîrșeau chiar în încăierări, la o Podgoria înfruntările dure țineau de obișnuit. Se răspîndea fulgerător noutatea că X (celebru) i-a dat un cap în nas lui Y (celebru). Și Iașii cunoșteau fenomenul. Pe-atunci, Casa Universitarilor era emblemată de figura pitorescului erudit Fănică Cuciureanu, maratonist păstorelian al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunității, în măsura în care ea avea acces la ceremonialuri. Imaginarul cronotopic este cu siguranță cel mai bogat reprezentat, datorită specializării timpului "laic" în funcție de profesii, funcții și roluri: public - se sub-împarte în: istoric (ceremonialurile publice), politic (soliile, execuțiile de boieri, mazilirile) sau militar (înfruntarea armată, asediul), social (nunta, înmormântarea) sau cultural (inaugurările de contrucții sau donațiile) −; privat (câteva exemple: posturile, timpul muncii etc.). Timpul religios, în care acționează fie modelele, fie figurile malefice, poate fi clasificat în liturgic (inclusiv ceremonial), biblic (mai general) sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de Roma sau abandonarea ei în fața cuceritorilor barbari avea să se resimtă nu doar în evoluțiile separate și atât de diferite ale celor două areale de civilizație ale continentului și nu doar în schismele politice și religioase sau în ilogica înfruntare armată din 1204 (o primă mare lovitură dată instituției basileice, chiar de către creștinii aliați); ea s-a resimțit inclusiv la nivelul imaginarului politic medieval românesc, în felul în care acesta a căutat să concilieze originile romane cu ideea unei descendențe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
occident se afirmau pre-renașterea lui Dante și literatura franceză de curte sau în care, în lumea basileică, atingea apogeul renașterea paleologă, Țările Române făceau încă efortul de a-și stabiliza identitatea statală și de a se autodefini socio-politic și spiritual. Înfruntările tot mai solicitante, presiunile la granițele cu statele catolice, familiarizarea cu spiritualitatea ortodoxă, contactele comerciale și militare mai curând cu comunitățile de rit bizantin au condiționat și au încadrat în final opțiunea conducătorilor români; totodată, au generat planul de întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
roluri sunt jucate de puterea laică și de Biserică, instituții reprezentate mai ales dincolo de timpul cotidian, pe toate coordonatele de mentalitate. De fapt, marile momente spectaculare ale istoriei se desfășoară între uman și divin, prin ceremonial sau ritual, și în înfruntarea alterității (păgâne) - chiar dacă gestionate de instituții diferite (puterea laică - puterea clericală), cu ideologii în principiu necoincidente și cu teleologii bine delimitate. Spre diferență de imaginarul occidental, în imaginarul local (românesc) nu au loc rupturi decisive de nivel care să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginea fondatorilor mitici ai civilizației Romei: Romulus și Remus.26 Istoria trece în mit prin sacrificiu, iar civilizația supraviețuiește prin urmele ei materiale și prin jertfă. De aceea, descălecatul lui Traian are la bază nu doar structurile unui ritual civilizator (înfruntarea dintre două forțe, victoria celei mai puternice, apoi contopirea lor), ci și topos-ul construcției unei lumi noi, având ca necesară piatră de temelie jertfa de sine a căpeteniei locale: Decebal. ... [Traian, n.n.] a ridicat oaste nenumărată ... și el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
strămoșilor domnești, cu care-și punea în relație directă propria stăpânire, o chestiune fundamentală. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 261) Realitatea istorică a începuturilor, memorată prin arhetipuri sacre și prin simbolistica topografică și heraldică, a impus motivul jertfei - implicit, înfruntarea morții și a destinului potrivnic - drept cea mai importantă coordonată a imaginarului românesc. Corelarea descălecatului Moldovei cu cel al Munteniei conduce către semnalarea celuilalt mit, al lui Negru-vodă, identificat, în urma unor vaste discuții științifice, cu Radu-Basarab, domn al Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
supremației instituționale, fiind centrul "lumii ca spectacol" (solemn sau anecdotic), a putut realiza și menține o diversificată relație culturală cu mediile populare, prin intermediul unor structuri imaginative comune (transmise în general prin formele culturii nescrise). Aducând sub conducerea domnitorului, din cauza deselor înfruntări armate, o jumătate din populația activă, deplasând o asemenea forță (militară, dar și forță de muncă, forță socială) dintr-un univers relativ pașnic, agrar, în teritoriul marilor probe eroice ale războiului, schimbând destinele, și ale celor aflați sub steaguri, și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
miza intoleranței față de imagine? Dacă poate fi înțeles procesul psihic al nevoii de (auto)reprezentare, dacă filosofia utilizează azi variate tipologii ale imaginii, iar știința desparte senzorialul de imaginar, dacă pot fi sistematizate structurile imaginarului colectiv și tratată obiectiv istoria înfruntărilor ideologice din jurul imaginii, utilizarea ei în politicile laice și în cele religioase, în arta contemporană și în societate îi relevă și la ora actuală problemele și statutul controversat. Sunt de netăgăduit schismele din istoria generală a imaginarului, însă există și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
omul nu se mai poate mulțumi doar cu o știință a generalului, care să explice numai caracteristicile mari, făcând abstracție de variațiile datorate întâmplării. El are nevoie, totodată, de o știință a individului care să-l înarmeze cu instrumentele necesare înfruntării hazardului și a accidentalului. În fine, este nevoie să se ia în considerație un ultim aspect. Sistemele sociale nu prezintă un grad complet de organizare și structurare. În ele sunt mereu prezente procese contradictorii, care se pot cumula treptat, putând
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociologia actuală sunt slab conectate: paradigma raționalității și paradigma explicației sociologice prin determinanți obiectivi, Acest model al deciziei prezintă totodată și o funcție normativă. Dacă partea de „calcul” a deciziei este oferită de modelul analitic, modelul prezentat aici oferă instrumentele înfruntării raționale a incertitudinii persistente. Modelul cibernetictc "Modelul cibernetic" Cibernetica a pus în evidență un mod alternativ de rezolvare a problemelor de către sistemele finaliste, în raport cu modul decizional. Ceea ce a făcut ca cibernetica să fie interesantă pentru științele sociale și umane este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în schimb, deosebirile în coprezența lor îmbogățitoare. Fuziunea, completarea mutuală, convergența perspectivelor individuale sau de grup, iar nu omogenizarea lor ar fi strategia dezirabilă în democrația americană actuală. Ea i-ar conduce pe actorii politici sau sociali, participanți la o înfruntare/dezbatere, către un punct de vedere mai amplu, împlinitor pentru fiecare, oferind în același timp o disciplină de depășire a individualismului fără negarea varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
E de îndată confruntat cu paradoxul între un Adevăr universal și mulțimea doctrinelor care îl susțin. Astăzi, mai acut și mai inevitabil decît la mijlocul secolului al XIX-lea, ne aflăm în fața diversității religioase, trebuie să îi facem față. Asistăm la înfruntări exclusiviste sau inclusiviste între religii, dar și la încercări de a gîndi credințele în convergență spre Polul lor absolut. întîlnirea cu varietatea religioasă a lumii, fenomen specific al modernității tîrzii, ne obligă aproape să scrutăm alternativa distincție/confuzie între incinta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
partidului Česká Strana Sociálně Demokratická-Partidul Social- Democrat Ceh (ČSSD) ca formațiune dominantă a polului de centru- stânga a adus, într-adevăr, un oarecare echilibru în competiția dintre stânga și dreapta, dar de asemenea, a condus și la o serie de înfruntări electorale, care nu au reușit să producă majorități clare la guvernare. Cooperarea pragmatică între partidele importante de centru-stânga și centru-dreapta, care a rezultat în urma acestei situații electorale, a fost văzută de critici ca generând un model clientelar de politică de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Wolpe o numește: desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat în tratamentele fobiilor. Locul anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitiv-comportamentale este acela de a ajuta pacientul să perceapă o eficiență personală. Ea îi permite să învețe strategii de control fiziologic, cognitiv, comportamental pe care le poate generaliza la alte situații problemă. Se poate spera că, odată cu experiența reușită de înfruntare a unei situații neplăcute, pacientul își modifică profund credințele în legătură cu capacitățile sale de a acționa în fața obstacolelor, deci maniera sa de a se poziționa față de lumea exterioară și față de ceilalți. 2. Studiu de caz Anamneză Motivul apelării la consultație Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului în cadrul terapiei stresului post-traumatic 1. Pregătire pentru înfruntare cu ajutorul informației și al discuției. 2. Infruntarea în cadrul unui joc de rol sau a unei prezentări în imaginație care reproduce situația de care se teme. 3. Exprimarea gândurilor automate mai realiste, care anulează monologurile interioare în relație cu teama, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoțiilor. 4. Aprobarea, de către terapeut, a eforturilor de a opune rezistență înaintea fiecărei confruntări cu un nivel mai ridicat al situației stresante. 5. Discutarea principiilor în legătură cu pericolul, personalizarea responsabilității și autocritica. 6. Repetarea în imaginație, în intervalul dintre ședințe, a înfruntării elementului generator de stres (să ieși din casă, să te întâlnești cu ceilalți, să mergi în mulțime, să rămâi singură la domiciliu, să călătorești...). 7. Expunerea în realitate, la situațiile generatoare de teamă, care nu prezintă un pericol obiectiv, este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe teoriile psihologice ale bulimiei cât și pe cunoștințele relative la procesele psihoterapeutice și la factorii de eficiență în psihoterapie. Această terapie aplică cele mai importante principii ale psihoterapiei: - stabilirea unei alianțe de lucru; - identificarea comportamentelor problemă; - înțelegerea determinanților comportamentelor; - înfruntarea situațiilor problemă; - activarea resurselor de adaptare; - însușirea unor mai bune capacități de gestionare. O psihoterapie funcțională și contextuală Terapia prezentată este funcțională și contextuală. Problema diagnosticului medical este secundară în raport cu descrierea precisă a comportamentelor - alimentare și non alimentare - care generează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de divinități am evitat o transcriere științifică, preferând o grafie simplificată, uzuală în publicațiile cu caracter divulgativ. Capitolul 1 Chestiuni introductive Problema „religiei” în vechiul „Israel”. Obiectul de studiu Redactarea unei cărți despre religia antică din Israel și Iuda presupune înfruntarea unor dificultăți, în special, cu privire la definirea exactă a obiectului de studiu și la evaluarea izvoarelor pe care autorul le utilizează în elaborarea lucrării sale. Aceste probleme apar, mai ales, din obișnuința de a identifica religia lui Israel cu religia biblică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
proaspăt emigrată, foarte diferite între ele. Aceasta înseamnă că multiculturalismul își schimbă chipul toleranței "universaliste" cu cel al unei acțiuni voluntare, sau nu, de fragmentare antagonistă a unităților naționale deja constituite. Astfel, tocmai pe baza acestei instrumentări particulariste pline de înfruntări intercomunitare, multiculturalismul încetează de a se mai înrudi cu concepția civică și individualistă a sensului național după model francez sau englez, luînd forma etnoculturală și comunitară ce se obser-vă acum în toată violența ei în Europa Centrală sau Orientală, în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dramei prezente din această regiune, agravată în plus de erorile comise între cele două războaie cît și de efectele politicii comuniste în privința naționalităților. Mai rămîne de precizat o ultimă chestiune, cea mai importantă, întrucît se referă nu numai la originea înfruntărilor naționaliste din Europa Orientală sau la incertitudinea identităților colective din Vest, ci și la cauzele acestora. Cu privire la aceasta, este necesar a se pune ordine în sfera argumentelor pe care le vehiculează liderii de opinie, atît în sensul sprijinirii identităților comunitare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]