2,071 matches
-
au tendința de a te înșela? E uimitor. Cum ai putut face un lucru atât de măreț și tot pe atât de demn de dispreț pentru alții. - Nu te-am cunoscut lipsit de sensibilitate. - Nu mă înțelege greșit. Tocmai mă înfurie faptul că nu am mai știut de tine nimic, până n-am aflat de curând de la Lucia. N-am știut unde să te caut. Am fost plecat „dincolo” iar când am revenit nu mai erai la locul nostru de întâlnire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mîine voi vorbi altfel. Aș face-o și azi, dar azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur. În telefon, aud din nou același sunet înfundat, semn că rîde iar. Știți ceva, îi spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e în mîinile altora. Cumnată-tu e un biet funcționar al societății. Are, e drept, anumite posibilități de exercitare a puterii, dar adevărata putere nu poate fi deținută decît într-un echilibru perfect cu adevărul și dreptatea. Știi ceva, se înfurie Ion, nu mă interesează speculațiile tale filozofice! Eu sînt un bun specialist și-mi ajunge. Chestiile astea sînt bune de făcut literatură. De fapt, tu, acolo, în București, te-ai stricat; ai plecat din Iași premiant la olimpiadele naționale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi făcut asta, s-ar fi descoperit eroarea, n-ar mai fi crăpat presa nu s-ar fi dus pe gîrlă niște bani... Dar de ce?! Nouă să ne fie bine!... Noi avem orgoliu, zice, uitîndu-se spre Graur. Da, da! se înfurie, amenințîndu-l pe Graur cu mîna întinsă, între tine, doctorul în științe, și Vlad, îl aleg pe Vlad: el a rămas pe baricade! Vlad are abia treizeci de ani, surîde Brăduț. Vreau să-l văd peste zece ani. Chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unui întreg pe care-l formez împreună cu Livia?!... Atunci, în '70, am stat împreună cu Tamara doar o noapte. O singură noapte, după care, cîteva luni, n-am mai vrut să știu de nimeni chiar simpla privire a vreunei fete mă înfuria, de parcă ar fi pătat albul iubirii mele. "Cum, nu știi că eu aparțin Tamarei?!", îmi venea să-i strig. Și, dacă n-aș fi fost un pic mai reținut, aș fi vorbit prietenilor despre Tamara ca despre un lucru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ghid pentru București, adresează-te O.N.T.-ului". Mai citesc o dată și încă o dată... Mă apucă un rîs nebunesc; cineva care trece pe lîngă mine întoarce de cîteva ori capul. "Bine, îmi zic, dar de ce mi-a surîs încurajator?!..." Mă înfurii brusc și mă întorc spre pavilionul administrativ. Urc la etajul zece și intru în biroul Lilianei, cu agenda în mînă. Liliana stă cu telefonul la ureche, iar doamna blondă, așezată pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
două trepte spunînd ceva ce nu înțeleg, îmi pun întrebarea dacă nu cumva se crede Napoleon, că prea e ciudat mersul ăsta al lui. E drept, ca om, Marinescu mi-e simpatic, dar modul lui de-a discuta, acum, mă înfurie. Surprins că nu mă vede lîngă el, Marinescu se oprește, mai stă o clipă pe loc, aplecat de spate asemeni interpretului principal din serialul Columbo, apoi se întoarce spre mine, clipind surprins din ochi cînd mă descoperă rămas pe locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că am să-i fac deseară un scandal lui bărbatu-miu, să mă țină minte! Așa sînteți voi: cum vedeți o femeie mai frumoasă, uitați de toate... Lasă, Liliana, zic eu, și tu ești frumoasă și nu trebuie să te înfurii... Spune pentru ce-ai venit, lasă periuța. Formele pentru munca în acord la filamente, îi spun, întinzîndu-i hîrtiile. Semnează-mi că poți asigura desfacerea. Întîi să faceți cît pot eu vinde. Da' nu eu semnez astea; șefa mea... Aia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmi scot casca și mă așez în fotoliu, față în față cu doamna blondă. Primul gînd care îmi trece acum prin minte este că rîndul trecut, cînd am fost aici, Brîndușa, abia venită de la sfatul tehnic, trebuie să fi fost înfuriată de ce s-a discutat acolo și s-a purtat cu mine urît sub influența stării de nervozitate. Adevărata Brîndușa este cea de acum : politicoasă și plină de zîmbet. Poftiți, vă rog! îmi spune Brîndușa, întinzîndu-mi dosarul cu un gest delicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă ridic, iar vocea ei mă reașază în fotoliu. Nu ai impresia că am mers prea departe? mă întreabă surîzînd. Încremenesc, cu privirea fixă în ochii ei. O văd cum surîde și mă gîndesc imediat la ceva care să mă înfurie: comportarea inginerului-șef față de mine și de Don Șef. Simt cum mi-am căpătat puterea de-a mă stăpîni, dar furios pe dinăuntru, atît de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei de la teatrul din Arad și vreau să mă țin de cuvînt. Ce vrei?! Asta e plăcerea lor: să scoată premiera pe țară. Dacă ei sînt oameni de cuvînt, eu de ce să nu fiu?! Oameni de cuvînt, prostule! s-a înfuriat Tamara. Te-au chemat acolo pentru o zi și te-au ținut trei, pentru că abia în ziua a treia s-au putut aduna, să faceți lectura piesei în colectiv, ba și atunci, spre final, directorul a plecat la nu-știu-ce ședință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu atît cît să o fac să țipe de durere. "Uneori ne culcăm cu o femeie numai pentru că am dorit-o cîndva, în tinerețe", mi-a răsunat în minte meditația lui Sartre, citită, probabil, în romanul Cuvintele. Asta m-a înfuriat. Mulțumesc, doamnă, am zis, eliberîndu-i mîna, acum zece ani aș fi fost fericit numai să vă văd... Mda, a surîs Mariana înainte de-a pleca, trebuia să-mi închipui că eu nu te mai interesez decît ca o răfuială, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A căutat pe toate tabelele din anul acesta și nu sînt. Să mai caute o dată! ridică tonul bărbatul cu maxilarele de piatră. Poate, încep eu timid, încercînd să-l determin pe cel din fața mea să mai caute. Ascultă, tovarășe, se înfurie bărbatul cu care discut, îți închipui că mie îmi place să te pun pe drumuri?! Poftim și privește tabelul: numele Vlădeanu nu apare... Cercetez cu privirea tabelul care mi-a fost băgat sub nas și constat că numele meu lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opresc din căutarea mea febrilă și-mi spun în gînd că, susținut de Liliana, pot descărca mașina, anulînd formele de livrare. Bun! Și ce realizez cu asta?! Voi avea satisfacția că doamna blondă se va întoarce fără marfă. Se va înfuria, va veni aici din nou și va obține, prin Brîndușa, acordul directorului general pentru cele două tone; între timp, voi vinde întregul stoc de rezervă. Doamna blondă va crăpa de ciudă. Ba poate că nici n-o să se înfurie. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
va înfuria, va veni aici din nou și va obține, prin Brîndușa, acordul directorului general pentru cele două tone; între timp, voi vinde întregul stoc de rezervă. Doamna blondă va crăpa de ciudă. Ba poate că nici n-o să se înfurie. Pe ea n-o doare soarta celor două tone de filamente. Ea a venit aici ca s-o vadă pe Brîndușa. Cei ce vor suferi vor fi alții: muncitorii de la Cooperativa Invalizilor, care vor rămîne în gol de producție; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
primul-secretar! Tabelul a plecat la Consiliul Popular pe data de 10 ianuarie, curent. Ia te uită! Știi pe dinafară... Ia spune, ce altceva mai știi? Tovarășe Ștefănescu, vă rog să nu uitați!... Ce să uit, mă, ce să uit?! se înfurie Don Șef. Crezi că mie îmi poți vinde pastila ta preferată, cum că ești aici de la începutul combinatului?! Că tu ai construit combinatul... Ai uitat că și eu sînt de pe vremea aceea, cînd toată valea asta era un cîmp imens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meschin încît să-mi fi închipuit că Livia nu poate fi cucerită deplin de mine decît ducînd-o într-o locuință mobilată cu gust?! Atîta energie și atîția nervi cheltuiți pentru o garsonieră! Avea dreptate Florea: miza e mică. Și mă înfurii cu atît mai mult cu cît constat că m-am consumat pentru un lucru de nimic, la care n-am avut acces, mă doare și mai tare că tocmai lucru ăsta de nimic nu l-am putut obține. Aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii mei cu o atitudine hotărîtă: "fie ce-o fi!" " Foarte" e cam mult spus. Sînteți prieteni de mult? "Ei nu, că e culmea! Urmează să mă mai întrebe dacă mă căsătoresc cu ea și să-mi ureze noroc!...", mă înfurii eu. Da, doamnă, sîntem prieteni de mult, atît cît să ne cunoaștem foarte bine; dealtfel, de cîtva timp stăm împreună; cît de curînd ne vom... ...căsători. Excelent! Vă urez noroc! îmi taie ea vorba. Speram să nu te superi... Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare, dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut stația finală de filtrare a gazelor. Au explodat turnurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în gînd și-l privesc lung, fix, ca într-un studiu reciproc, înaintea unui duel. A, iată-vă! exclamă directorul general, arătînd cu privirea spre Don Șef. L-ai găsit totuși... Da, l-am găsit, murmură Don Șef. Siiiigur! se înfurie directorul. Noi decretăm stare de necesitate pe întreg combinatul, sute de salariați stau la locurile lor de muncă, iar dumneata semnezi bilete de voie! Cînd i-am semnat biletul, nu era..., strînge din umeri Don Șef. Lăsați, tovarășe Ștefănescu, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi sîntem șefi și subalterni, dar, în nici un caz, nimeni nu e slugă să suporte manifestările colerice ale altora... Atît timp cît eu mă port civilizat cu muncitorii din subordine, pretind aceeași comportare și șefilor mei. Ascultă, tovarășe fizician!... se înfurie Brîndușa, ridicîndu-se în picioare, rostind cuvîntul "fizician" cu același dispreț ca azi-dimineață, cînd am fost la ea în birou. Prim-secretarul, care a urmărit toată discuția noastră, privindu-ne pe rînd, ridică brusc stiloul spre Brîndușa, oprind-o. Brîndușa observă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rău, dar azi nu sînt dispus să ghicesc ce-ați vrut dumneavoastră să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere, în timp ce degetul ei mă amenință din nou. Ți-am observat reacția cînd tovarășa Roman a spus că mai avem gaze pentru zece-douăsprezece ore... De-atunci, tu știi că poți porni instalația, altfel nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
altădată. Spune clar și scurt ce ai de spus! Mă așteptam la cu totul altă comportare a ta. Fie că intrai în sală plin de elan și spuneai: da, tovarăși, să facem, să dregem; fie că, atunci cînd m-am înfuriat și te-am întrebat ce vrei, mă așteptam să spui că vrei salariu mai mare și o garsonieră mai bună, la blocul-turn, sau chiar în bloc cu mine, la "4001", că sînt cîteva garsoniere ținute de rezervă. Cine se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trei colegi de birou, care stau în semicerc și-l privesc lung. Ne ții în frig, dom' șef, zice Brăduț și pleacă spre interiorul combinatului. Puteai, dracului, să găsești un motiv mai..., adaugă furios domnul Luchian. Ce vrei, Dane?! se înfurie Graur. Știu că ție-ți convine, că tu nu ai copii mici... Trăiască scuza! murmură Lupu și pleacă după Brăduț. Înțeleg, Graure, zice domnul Luchian, dacă ar fi fost altcineva, dar cînd e-n joc amicul nostru Mihai... Hai, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gest evaziv Vlad, aici e de ajuns să fie un bob de sudură pe conductă, care să fie rupt de primul jet de hidrogen și să fie lovit de vreun cot. O să producă o scînteie și o să facă bum! se înfurie Vlad. Asta, așa, ca exemplu, schimbă el vocea. Peste cei prezenți se lasă o liniște deplină. Mă uit la Vlad și-l văd cu privirea adîncită în coala de hîrtie ce i-am dat-o. Ce te-a apucat, Vlade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]