3,183 matches
-
spus decât: — Fir-ar al dracului! Și asta a fost tot. I-am condus pe toți trei în sala de mese. Care era înțesată de lume. Arăta de parc-ar fi venit Ziua Judecății de Apoi. Am reușit să ne înghesuim în capătul unei bănci. —Aiiiiii, a spus tata cu o voce stranie, e tale mulos. Ce e, tată? —Tale mulos. M-am întors către mama. —Ce zice? — Zice că e tare frumos, mi-a explicat ea. Dar de ce vorbești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ținut pe Chris sub supraveghere. Faptul că-mi scăpa tot timpul printre degete mă făcea să mă simt frustrată. Deși aproape întotdeauna era drăguț cu mine, amabilitatea lui avea anumite limite. Sperasem că, la un moment dat, o să mă înghesuie într-un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că uneori chiar prea drăguț - cu Misty. în ciuda evazivității lui, Chris mă asculta răbdător de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-a explicat el repede. Să-ți iau câte ceva. Luke s-a întors după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste și sirop de tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era mai bine că nu era Luke. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și pentru un orb. Însetată, înainte să cobor în stația de metrou, am luat o gură zdravănă din cafeaua care mi se scursese aproape toată pe mână. Găsește-ți zona ta de fericire, m-am sfătuit singură, după ce m-am înghesuit într-un tren local supraaglomerat - dar duhoarea bărbatului de lângă mine m-a urmărit și acolo. În sfârșit, trenul a oprit la stația 51st Street și toată lumea s-a înghesuit să iasă în aerul fetid și umed din subteran. În vreme ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zona ta de fericire, m-am sfătuit singură, după ce m-am înghesuit într-un tren local supraaglomerat - dar duhoarea bărbatului de lângă mine m-a urmărit și acolo. În sfârșit, trenul a oprit la stația 51st Street și toată lumea s-a înghesuit să iasă în aerul fetid și umed din subteran. În vreme ce mă chinuiam să urc scările, m-am simțit inundată de sentimentul familiar de disperare, generat de ideea că sunt încă o vită din turma înceată și lipicioasă care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o la stânga - mi-a răspuns David, indicându-mi ușile duble, aflate cam la doisprezece metri depărtare. Am fugit către ele, le-am deschis și... — Claire! a exclamat Graham, ridicând ochii din capătul unei mese de conferințe enormă, la care erau înghesuiți o mulțime de oameni. Întregul colectiv editorial de la Grant Books- cu excepția lui Vivian, care era în L.A. - era așezat pe o parte. Am ochit un loc gol lângă Phil și i-am aruncat pe privire lui Lulu cea îngâmfată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Harry, la Montauk. Nu mai aveam deloc răbdare. Avea să fie minunat să ies din oraș, mai ales acum, când se părea că aveam să rămân prinsă la birou și pe perioada sărbătorilor. Aveam atât de multe termene de predare înghesuite către sfârșitul anului, inclusiv o carte pe care trebuia s-o editez în week-end-ul de Crăciun, așa că mama se oferise, cu generozitate, să petreacă o săptămână cu mine, în New York. Nu era deloc ideal, dar măcar aveam să fim împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mama, luându-l de braț. și, te rog, spune-mi Trish. În cazul meu, i-au trebuit trei ani până când mi-a aruncat poanta cu Trish, a glumit Harry. Bună metoda de abordare cu poezia. Până când am ajuns să ne înghesuim cu toții în Subaru-ul demolat al mamei, ca să plecăm înspre casă, Luke devenise deja parte din grup. Ca și când ar fi fost cu noi de-o veșnicie. — Îmi pare rău, copii, radiatorul e puțin mai temperamental, și-a cerut mama scuze, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-n josul străzii. Era deja aproape beznă și nu se vedea nimeni nicăieri. Lăsând ușa de la intrare deschisă, Wilt urcă la etaj, luă păpușa și o duse pe bancheta din spate a mașinii. Trebui să o împingă și să o înghesuie puțin ca să-i facă loc înăuntru, dar în cele din urmă portiera se închise. Wilt se urcă la volan, dădu în spate până ce ieși pe Parkview Avenue și o porni înspre sensul giratoriu. în momentul în care ajunse la parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crezi tu c-o să vină până aici? Pescărușul Jonathan? Eva se duse în bucătărie și făcu cafeaua. Purta niște bikini de plastic de un roșu aprins, pe care i-i împrumutase Sally. Erau destul de mici pentru ea, așa că femeia se înghesuia inconfortabil în ei și, pe deasupra, se mulau și-i intrau peste tot, fără să ascundă mare lucru, dar tot era mai bine decât să umble pe-acolo în pielea goală, cu toate că Sally spunea că nuditatea însemna eliberare și că uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cretin ar fi auzit! zbieră iar șeful de echipă. în sala 593, Wilt auzise în mod cert. își ațintise privirea înnebunită pe fereastră, la fenomenul răspândirii panicii. Lângă el, anul III Mecanici Auto își pierdu orice interes față de Shane. Se înghesuiră cu toții la fereastră și se uitară afară. — Ești absolut sigur? întrebă șoferul. — Sigur?! Bineînțeles că sunt sigur! se rățoi la el șeful de echipă. întreabă-l pe Barney! Celălalt muncitor - care, evident, era Barney - dădu din cap că da. — Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e un combustibil mereu necesar. Și în vremuri de urgie, mai ales în vremuri de urgie. Uită-te în jurul nostru, cum se înghesuie toți la cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii, își consultă ceasurile. Aparatul se înclină lent, dreapta-stânga, stânga-dreapta, bătrânul domn cu părul alb și haine scumpe se înclină stânga-dreapta, dreapta-stânga, spre fereastră, spre vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund. Patru birouri distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să fiu celebră și bogată și că o să îmi permit să stau la clasa întâi în timp ce vreun însoțitor frumos de zbor îmi toarnă cafeaua. Sau ceva mai tare. Poate după ce-mi voi scrie scenariul și întreg Hollywoodul se va înghesui la ușa mea, viața mea se va schimba radical. Să sperăm că visul mi se va împlini. Vreau să scriu ceva despre Marea Foamete din Irlanda, ca să fie pe placul americanilor. Poate o să devin varianta feminină a lui Frank McCourt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Irish Independent să citesc în spate. Sper că o să mă mai distragă. Și cu puțin noroc, nu o să mai găsesc poza lui Adam. N-aș suporta să mă uit la el acum. Chiar n-aș putea. Răsfoiesc ziarul cu Lydia înghesuindu-se deasupra mea, încercând și ea să-l citească. Mi-ar plăcea să-l fac sul și s-o lovesc cu el. Ca pe-o muscă. — Vezi ceva legat de copilăria mea? întreabă ea. — Unde, în ziar? — Nu, bleago, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cobori - tragi alarma și cobori, exact ca în oraș, din autobuzul care te lasă în poarta casei... Tineri care noaptea se vede că au altceva mult mai bun de făcut decât să doarmă se suie în tren până la înțepenirea ușilor, înghesuiți ca-n bancul vechi de pe timpul lui Ceaușescu (domnișoara coboară? întreabă el în autobuz. Nu mai sunt domnișoară de două stații, răspunde ea). Am nimerit pe culoar cu doi tineri, de undeva din Țara de sus după accent și bronzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
marginea rândurilor din față, ținute la o distanță nesănătoasă de ochi, uitând de munca de traducător. Așa, ce comod e să dai totul pe prostie, se îmbufna Zina când ajungeam la partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și chestiuni mai generale? De fapt, dacă se vinde bine, poate țin și niște conferințe. Doamne, ar fi super, nu? Poate devin un fel de guru al lifestyle‑ului și încep un turneu prin lume, și oamenii or să se înghesuie să mă vadă și să‑mi ceară sfatul în legătură cu tot felul de probleme... Cum merge? zice Suze, apărând la ușa mea înfășurată în prosop, și eu tresar, vinovată. Stau în fața computerului de destul de mult timp, dar nici măcar nu i‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rochie de seară?“, trebuia pur și simplu să‑i răspund că nu. Dar, Dumnezeule mare. O, Doamne. Rochia aia Vera Wang. Grena‑violacee, cu spatele decoltat și bretele strălucitoare. Era exact ca rochia unui star de cinema. Toată lumea s‑a înghesuit să mă vadă cu ea, și, când am tras perdeaua, tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine, vrăjită. Fermecată de felul în care pot să arăt; de persoana care pot să fiu. Nu exista alternativă. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un arc de alb care taie apa întunecată. Când fata se întoarce cu fața spre prova navei, Shanghaiul se află acolo, cu profilul atingând norii. Vaporul alunecă lipsit de grație în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât doar până la jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Poate o să vezi lucrul ăsta și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de sanchi, pură răutate! Cin-să creadă că vrea ta-su să se uite prin John le Carré! Vrea toarășu’ colonel să se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]