8,755 matches
-
din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n pragul serii, prin mănăstiri de lut și-ngroapă chinul! Zadarnic dor ascund în brațe merii, buchete mari de flori se scurg tăcute, un clopot odihnește-n buza serii, tacit acord plângând petale mute! Referință Bibliografică: TĂCEREA MERILOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
încântat, simțurile amorțite, și am cules, toate visele căzute că frunzele ruginite, din copacul cu dor. Te caut, dar mă găsesc pe mine, mereu mai plină de tine. Te caut în clipele de dor, care-mi biciuie trupul și mă îngrop în dorința din gândurile tale. Te scurg fir cu fir prin vene, ca un nisip, din clepsidră, apoi te adun în lumea trăirilor mele. Te caut prin antice gânduri și labirinturi cu vise, iar uitarea niciodată nu poate să ne-
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o-ngroape, Cu Tine voi păși Isus, pe ape Și-apoi ne-om înălța în veșnicii. 21/01/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Din veșnicii ai pus în mine dorul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Să îi primească dorul Și să-l înece-n ea. Cu supărarea-i neagră Pe mal de cer se duse Să plângă-n fir de stele Amaru-i neștiut Și-apoi să curgă lin Prin dorurile-i grele Spre a-și îngropa iubitul De nimenea văzut. Referință Bibliografică: PE MAL DE CER / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382442_a_383771]
-
Se retrage în spatele ușii negre și o închide.) X: Acum știu unde s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre. (Se duce lângă ușa neagră și pune valiza jos. Aruncă pământ peste ea dintr-o buclă ridicată ce se afla alături.) Am isprăvit. Cândva o ușă deschisă mă aștepta. Acum nu mă mai așteaptă nimeni. Am
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
folosindu-le bine vă și mă folosesc! DE-A VA-ȚI ASCUNSELEA Violetul ascunde un om roșu ce zboară prin vis, violându-și propriul somn nimic nu mai simte, e în paradis. Negrul sparge violetul cu tușe groase de moarte îngropându-l încetul cu-ncetul metodic, ostil, ca la carte. Sunt culori tari toate trei ce strivesc cerul pavoazat cu ofrande ca la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
e cărată pe spate de omul gol, nu e o glumă sau o festă pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori. 85. Reperaj: crucea de foc crescută în om, a făcut picioare și s-a dus să se-ngroape singură, lângă cel mai bătrân pom luminat de soarele negru din întunecatul apus. 86. Reperajul din luminile rare, sumbre, prin văzduhul-nevăzut, îți alungă visele-umbre din nopțile care au vrut, dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului PLEC Am decis să plec din viața-ți Și din gându-ți și din tot Să m-azvârl spre altă lume Și sub ea să mă îngrop. De ce să rămân în gându-ți Și-n tăcerea-ți să rămân Și din calea-ți rătăcită, Să-mi arăți greșit alt drum? Cine ești să cred în tine? Cine sunt să crezi că pot? Când m-arunci în mări
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul Mire Și-n dans ordonat de atom, Renaște adamicul om
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
Duios Anastasia trecea“ insistă asupra importanței păstrării obiceiurilor, tradițiilor și credințelor strămoșești. Locul în care se desfășoară acțiunea în nuvelă este un sat din județul Mehedinți prin care trecea Dunărea. Anastasia, personajul principal al operei, o păstrătoare a credințelor strămoșești, îngropă un partizan sârb respectând tradiția din bătrâni. Partizanul sârb a fost omorât de nemți și abandonat la o răscruce de drumuri ca pildă pentru alți răzvrătiți. Pentru curajul ei de a păstra credința strămoșească Anastasia a plătit cu viața, pentru că
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
Creangă și omoară capre. Palma din jocul copilăriei îi urmărește o viață „Mai târziu am crescut flăcăiandru / Și m-am îndrăgostit / nebunește de-o fată/ Dar nu știu de ce / Într-o zi a murit / Și-n altă zi a fost îngropată“. Vrabia nu-și mai deschide ochii să ciugulească din bucata de pâine și copilul de odinioară nu înțelege de este urmărit de palma jocului ce a ucis o pasăre, fie că palma aceea poate nu a ucis trupul, dar a
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
care l-ar fi înfipt într-o țeapă că răzbunare pentru zecile de mii de turci uciși de valah în acest fel. Despre corpul său, în schimb, nu se știe ceva concret. O vreme s-a crezut că a fost îngropat la Mănăstirea Snagov, dar o altă ipoteză susține că ar fi îngropat la Comana. În locul cel din urmă s-au găsit rămășițele unui bărbat decapitat, despre care se crede că ar aparține domnitorului valah. Strugariu Anca, clasa a X a
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
de mii de turci uciși de valah în acest fel. Despre corpul său, în schimb, nu se știe ceva concret. O vreme s-a crezut că a fost îngropat la Mănăstirea Snagov, dar o altă ipoteză susține că ar fi îngropat la Comana. În locul cel din urmă s-au găsit rămășițele unui bărbat decapitat, despre care se crede că ar aparține domnitorului valah. Strugariu Anca, clasa a X a Referință Bibliografică: Vlad Țepeș / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
să știe. Afișarea publică este un teatru de bâlci. Morții cu morții dar și vii cu vii. De îndată ce plecatul este depus pe patul său de veci, ce rămași, eventual după praznicul tradițional de origine Dacică, vii ar trebui să-și îngroape de îndată normala suferință creată de despărțire, în muncă. Oare de ce trierea obiectelor rămase, în special al actelor în țara birocratică în care trăim, poate începe numai la 40 zile? Pentru o văduvă nu strică 40 zile de post și
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
proba că Rădița se ține cu farmece de casa noastră. De aceea ne merg rău lucrurile. -Ia zii, despre ce probe vorbești femeie? Îi răspunde el curios. Ea îl cheamă afară și-i arată oala ce o găsise de dimineață îngropată la temelia casei lor. -Hei? Cum îți explici că a ajuns oala asta îngropată în curtea noastră? -Sincer? Nu am explicație, eu nu am pus-o acolo și cred că nici tu. Dacă o fi pus-o Rădița, norocul ei
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
rău lucrurile. -Ia zii, despre ce probe vorbești femeie? Îi răspunde el curios. Ea îl cheamă afară și-i arată oala ce o găsise de dimineață îngropată la temelia casei lor. -Hei? Cum îți explici că a ajuns oala asta îngropată în curtea noastră? -Sincer? Nu am explicație, eu nu am pus-o acolo și cred că nici tu. Dacă o fi pus-o Rădița, norocul ei că nu am prins-o că-i rupeam cocoașa. Asta nu e o probă
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
-i miazăzi! Dar pe care din părțile tulpinii cresc acei mușchi de pădure? Se zăpăci dea binelea. - M-am rătăcit! Am trecut peste comoară!... Ce mă fac?... Deci se adeverește zvonul că dacă din întâmplare treci peste locul unde este îngropat aur pe dată te rătăcești... În ce direcție este satul?... Dacă mă prinde noaptea voi cădea pradă duhurilor rele... Doar mi s-au arătat semne și nu mi-am băgat mințile în cap... Trebuia să mă întorc acasă și să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Lacrimi, amintiri și trandafiri care sângerează spun povestea unui suflet care retrăiește vise împletite în doruri și care deplânge risipirile vieții. Autorul își deapănă sincer trăirile, încrustându-le în petalele vremii: “Potop e de lacrimi, curg fluvii de jale,/ Amintiri îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Acasa > Strofe > Atasament > EXTRAS DIN RĂMĂȘIȚELE UNOR REGRETE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului extras din rămășițele unor regrete am suferit destul și nici n-am îngropat ce a rămas la mine rămâi cu bine așa cum te- a am aflat minune vom trece singuri pe unde ieri eram ca jumătăți dintr-o privire azi suntem doar o amintire din ce speram și am fi vrut să fie
EXTRAS DIN RĂMĂŞIŢELE UNOR REGRETE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384058_a_385387]
-
să zburde peste câmpie, să râdă, să țipe să stingă focul de paie, de dor, de ducă. Am rămas pământ. Țin copacul, iubindu-i rădăcinile, hrănindu-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-au lăsat focurile, nudele, zăludele cele de paie, de dor, de ducă. Am rămas aer. Zbor, mă zbengui pletele fecioarelor obraznic le răsfir, feciorii îi îmbăt, cu licoarea zeilor în jocul iubirilor. Sufletul l-am modelat, din
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
ce ți-au greșit fiindcă își vor da singuri seama de greșeala lor și-așa se vor căi. ” Însă, abia acum înțelegea că trebuie să se ierte singură,a te ierta pe tine însuți e-ntotdeauna,cel mai dificil. Își îngropase soțul, făcuse ceva de care nu se credea în stare,credea atunci doar în puterea absolută a dragostei .O dragoste inexistentă.... - Ne ascundem numai de noi înșine ! Mădă ,îți mulțumesc pentru tot ,dar trebuie să plec ! Cu bagajele în mâini
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Vasile Ene nu a rezistat durerii de a-și vedea fiul arestat, rușinii de a rămâne pe drumuri, fiind evacuați din comună și, la două zile după pronunțarea sentinței, își dădu duhul, părăsind, cu sufletul amar, cele lumești. A fost îngropat prin mila oamenilor din sat, cât se poate de simplu, oamenii temându-se ca gestul lor să nu fie interpretat de autoritățile vremii, ca unul ofensator. Tuturor le era frică... Maria, rămasă pe drumuri, singură și cu trei copii, fără de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Uitarea le închide- n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]