2,464 matches
-
la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat cu băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
microbuzele școlare, nici acesta nu avea licență de transport. Stimați Colegi, neglijența autorităților ne poate costa viața copiilor noștri ! Quasi-totalitatea microbuzelor care asigură transportul școlar în județul Suceava nu au licență de transport. Atunci când vine vorba de viața copiilor noștri, îngroziți de accidentele ce au loc zilnic pe șoselele Iadului, ne întrebăm cu strângere de inimă: „Cine sunt oamenii care se urcă la volanul microbuzelor destinate transportului copiilor ?” Constat cu stupoare că planul de măsuri pentru începerea anului școlar este doar
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
miturile omenirii, se sacrifica, de asemenea, ființa cea mai dragă, cea mai apropiată ; un alt fel de a formula jertfirea de sine (p. 48). Și alte intuiții ale Ifigeniei dovedesc accesul ei la adevăruri ascunse oamenilor neinițiați în tainele universului. Îngrozită de viziunea ținutului întunecat al morților, fata nu ezită să pășească spre sacrificiu, ceea ce determină protestul mamei ei : chiar în dimineața aceasta te zbăteai la pieptul meu, înspăimântată numai de gândul morții ! (II 2). Departe de a denota inconsecvență, atitudinea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
intenționează să răspundă ultragierii suferite printr-o acțiune grozavă care se va răsfânge și asupra propriei persoane. Capabilă de iubire pasionată, dar și de gelozie feroce, ea seamănă cu balena neagră care ucide din plăcerea de a ucide, observă Țiclete, îngrozit de forța creaturii malefice : când o apucau hachițele, mă loveau frigurile (IV, p. 654). Femeia lezată în sentimente are aceeași violență ca și animalul ucigaș, agresivitatea izvorând din puterea iubirii ei pentru soț și copii, o dată ce gelozia e o formă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mă scald/ în nebunia forței pure ! (scena 10). Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine : Cine poate porni la întâmplare ? (II, p. 41). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă (II, p. 41), în fața unui public plictisit de tragedii, îngrozit de comedii și îngrijorat de soarta ce-l așteaptă (II, p. 42). De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi (II, p. 43). Mânați de acuta lor nevoie de certitudini, grecii amenință să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu vedeți cât de precară e pacea ? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit ? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză (II, p. 71). Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit (II, p. 62), chiar încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Colaborează și tu nițel, fir-ar al naibii, și așa mă scutești să-i fac o față nouă băiețașului ăstuia, la care te tot dai de Mecena. — Atinge-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-ai Îngrozit, fii atent. M-am căcat pe mine. Fermín Înghiți În sec și păru să-și adune tot curajul care Îi scăpa prin pori. — N-or fi ăștia pantalonii de marinar pe care ți i-a pus augusta dumitale mamă, ilustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
auzit protestele, al treilea polițist s-a apropiat de el, l-a privit țintă În ochi și l-a Întrebat dacă avea chef să i se alăture defunctului În ultima sa călătorie. Don Manuel mi-a povestit că a fost Îngrozit. Că omul acela avea o privire de nebun și că nu s-a Îndoit nici o clipă că vorbea serios. A bîiguit că el doar Încerca să respecte regulamentul, că nimeni nu știa cine era omul acela și că, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că se pot auzi cuțitele ascuțindu-se dincolo de pereți. A doua zi ne-am dus la magazinul de pălării Fortuny, fără mari speranțe că-l vom găsi acolo pe Julián. Un vecin de scară ne-a spus că pălărierul era Îngrozit de altercațiile din ultimele zile și că se Închisese În prăvălie. Oricît am bătut la ușă, n-a vrut să ne deschidă. În după-amiaza aceea avusese loc un schimb de focuri la cîteva străzi de acolo, iar bălțile de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sperând din tot sufletul că generalul Sokolovici și întreaga lui familie se vor volatiliza puțin câte puțin, ca un miraj, dovedindu-se inexistenți, astfel că ei doi vor coborî în tihnă scara pe care urcau acum. Însă începu să se îngrozească și să-și piardă această speranță: generalul îl conducea pe scară ca un om care într-adevăr are aici cunoscuți, strecurând mereu amănunte biografice și topografice, care se dovedeau a fi de o precizie matematică. Când, în sfârșit, după ce ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se-aruncă pentru că eu, poate, sunt mai înspăimântător decât apa. De necaz se mărită cu mine. Dacă se mărită, ăsta-i adevărul: se mărită de necaz... Dar cum poți... cum poți!... strigă prințul și nu încheie fraza. Îl privea îngrozit pe Rogojin. — De ce nu termini? adăugă acesta, zâmbind. Dacă vrei, îți spun ce gândești tu în sinea ta, chiar în momentul ăsta: „Ah, cum o să trăiască de-acum cu el? Cum s-o las să facă pasul ăsta?“. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil să le fi auzit chemările. Dar peste exact două minute, de îndată ce intrară în parc, Aglaia rosti cu obișnuita ei voce indiferentă și capricioasă: — Am vrut să văd cum se va încheia comedia. IIItc "III" Incidentul de la gară aproape le îngrozi pe mamă și pe fiice. Tulburată și speriată, Lizaveta Prokofievna, însoțită de fete, mai că nu străbătu în fugă drumul de la gară până acasă. După părerea și convingerea ei, prea multe se petrecuseră și ieșiseră la iveală din acest incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rugămintea, așa că Ganea nici nu-și imagina că scrisoarea trecuse prin atâtea stații. Întorcându-se acasă, prințul o chemă la el pe Vera Lebedeva, îi spuse ce avea de spus și o liniști, deoarece fata căuta scrisoarea și plângea. Se îngrozi când află că scrisoarea fusese șterpelită de tatăl ei. (Prințul află apoi de la fată că le făcuse mai multe asemenea servicii discrete lui Rogojin și Aglaiei Ivanovna; nu-i trecuse prin cap că astfel îi putea dăuna lui cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de râs isteric și începu să tușească. Și ca să vedeți, spuse el răgușit, printre accesele de tuse, ce fel de om e Ganecika: vorbește de „resturi“, când de fapt tocmai de așa ceva e gata să profite! Prințul tăcu îndelung. Era îngrozit. — Spuneai ceva de o întâlnire cu Nastasia Filippovna? îngăimă el în cele din urmă. — Cum, doar n-o să mă faceți să cred că într-adevăr nu știați de întâlnirea care va avea loc astăzi între Aglaia Ivanovna și Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum că se temuse de mult și tocmai de ceva în genul acesta; dar pentru ce voia să-l vadă? Îl trecură frisoane pe tot corpul; iarăși avea febră. Nu, nu o lua drept un copil! În ultimul timp, îl îngrozeau unele opinii, unele cuvinte de-ale ei. Câteodată i se părea că fata prea nu se pierdea cu firea, prea era reținută, și lucrul acesta îl speria. Ce-i drept, în ultimele zile se străduise să nu se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai privi spre noi fără remușcarea de-a nu fi murit în Dumnezeu. Otrava deliciilor amare ale ființării ia glas în iadul muzical al sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie viața plăcut insuportabilă. Nebunia este introducerea speranței în logică. Măreția voluptății purcede din pierderea minții. De n-am simți că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un om care ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu flăcări. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toți să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine și mă mir cum nu izbucnește pentru a nimici lumea asta, pe care aș înghiți-o pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neștearsă pentru noi și, desigur, și pentru Europa. Ei n-au adus nici o idee, nici un freamăt, nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc de tot ceea ce poate imagina o disperare retrospectivă.Cultura bizantină n-a fost decât un văl negru, care ne-a ascuns lumina, un doliu sinistru al mizeriei noastre naționale. Lipsa de spirit politic de mare anvergură este caracteristică acestui "Orient
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bine spus, a reușit să obțină fragmente din dosar: ,,Au periat cât au putut de mult dosarul pentru a evita expunerea unor persoane care dețin astăzi funcții importante În România. Paginile dosarului au fost renumerotate peste numerotarea inițială. M-am Îngrozit când, citindu-mi dosarul la CNSAS, am descoperit acolo oameni pe care Ii credeam prieteni. Unii dintre ei spun astăzi că au fost victime ale regimului comunist. Dar ei Înșiși, așa cum rezultă din dosar, au fost părți ale sistemului de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
țării, Ion Iliescu, le-a mulțumit cu căldură minerilor pentru „Înaltă disciplină civică și muncitoreasca” de care au dat dovadă, adică pentru atrocitățile comise, atrocități În urma cărora el a reușit să se mențină la putere. Le-a mulțumit pentru că au Îngrozit o lumentreagă, pentru că au reinstaurat teroarea, domnia bâtei și a pumnului În gură, pentru că au facilitat restaurația comunistă, pentru că ne-au batjocorit, căsăpit, umilit, pentru că și-au bătut joc de jertfele celor căzuți În decembrie 1989 (de altfel, să nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Nu mai departe de ieri, îngaimă sleit, senatorul Pompeius Paullinus m-a chemat la el și mi-a cerut, fără nici un act justificativ, un milion de sesterți pentru modernizarea echipamentului brigăzilor de pompieri. Sper că nu i-ai dat? se îngrozește principele. Libertul scutură cu hotărâre din cap. Nu, stăpâne! I-am cerut să-mi arate pe ce s-au cheltuit până acum sumele acordate vigililor și în ce constă această așa-numită modernizare. M a înjurat și m-a dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul! Distinge doar o siluetă neclară la capătul celălalt al încăperii. Figura este și mai estompată întrucât lumina vine din spate. Se 93 grăbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau să i bage pumnul în gură. Un tremur nervos îi zgâlțâie umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]