1,838 matches
-
nu i-au dat nimic de mâncare și nici un pic de apă, până ce a murit. (Situația te duce cu gândul la o vorbă de-a lui Cioran: "crucea este cel mai rușinos semn"; așa se nasc reacțiile de ateism.) Părăsită, îngrozită, probabil, de lumea în care se afla, ca și de ea însăși, după câteva zile și nopți petrecute în acest regim, măicuța a murit. Nu știm dacă în intenția grupului agresor era chiar asasinarea bolnavei; supoziția pare exagerată și puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-o zi mergeam cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
primul din rînd, l-a întrebat: "Ce mai face regele dumneavoastră?", primind ca răspuns: "Altețea Voastră, eu reprezint Mexicul"..., evocare penibilă a luptelor de la Queretaro și a morții împăratului Maximilian, care l-a făcut pe arhiduce să se întoarcă brusc, îngrozit... Pe măsură ce dificultățile se înmulțeau în afara frontierelor și în interiorul lor, situația Cancelarului Goluchowski pierdea din favoartea imperială, tocmai din cauza acestei creșteri și a inaptitudinii de a le birui. Sarcină care, de altfel, depășea capacitățile oricărui cancelar, de cînd situația internă se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
92% dintre cei aproape 50 de milioane de locuitori ai Coreei de Sud mănîncă specialități din cîine. Cum un coreean obișnuit vine la restaurant cu lătrătorul personal în lesă și comandă o pastramă de doberman cu usturoi. Pe autostrăzi am fi privit îngroziți panourile publicitare, cu reclamă la tocana de caniș. Ne-am fi convins cu ochii noștri că patrupedele nu suferă atunci cînd sînt sacrificate, pentru că mor repede, prin electrocutare. Nu, mersi! Noi, românii, simțitori cum sîntem, preferăm un Mondial într-o
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
căruții ca un arici și a ștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-au dus în nesimțire și a adormit. După miezul nopții caii au ajuns acasă și s-au oprit la poartă. Părinții îngroziți, că nu știau ce s-a întâmplat, de a dispărut și băiatul și căruța cu caii, au auzit, au ieșit, au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Târgșor. Acolo au fost din toată țara aproape 500 de elevi. Și tragedia a fost că acolo a Început o reeducare... Haideți să le luăm pe rând... La Jilava cum a fost? Ooo, la Jilava pur și simplu am rămas Îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... Mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, În magazii, peste tot. L-o dus pe soțul meu și În pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare, care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea Îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: „Îmbrăcați-vă!”. N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am Îmbrăcat fetițele, m-am Îmbrăcat pe mine, Între timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
portul brăilean, cunosc toate amănuntele acelor fapte la care am fost chiar martor ocular. Într-una din zilele începutului lunii mai, se aude deodată tunul bubuind. În câteva minute panica cuprinde orașul, magazinele încep a se închide și lumea aleargă îngrozită pe străzi. În timpul acesta știrile 73 cele mai absurde încep să circule. Se spunea că un număr de câteva sute de bașbuzuci au debarcat, că măcelul populației a început și că în același timp câteva vapoare de război bombardează orașul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
precedentă am avut un vis cu totul neobișnuit: o luptă între doi cai! Se mușcau și se loveau cu picioarele din față. Unul dintre ei era calul meu. Deși atacase curajos, la un moment dat părea că va fi învins. îngrozit, întîi am fugit de la locul luptei, apoi m-am întors pentru a cunoaște rezultatul ei. Istoviți, cei doi foști adversari stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am fost la Défanse, cartierul nou construit după planuri moderne: blocuri Înalte cât hăul și cele câteva ore cât am căutat să văd, n-am Întâlnit trei oameni. Toți sunt Închiși În acele „rezervoare pentru roboți” nu pentru ființe vii. Îngrozit, m-am grăbit să ajung la metrou. Nu poate fi pierdut, este doar rătăcit, sper, căci femeia, care ne-a făcut curat În bibliotecă avea mania de a dosi lucrurile, nimic să nu fie neînșirat pe lângă pereți și, așa, o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
secolului trecut (stampă, desen, aquarelă sau lucrare plastică mai nouă, dacă nu-i altceva!). Unde a fost „fabrica de popi”? - mai este pe undeva vreo imagine a ei? Sunt cărți ale școlii, pe la vreo biserică din oraș? Mă opresc aici, Îngrozită că v-aș putea supăra cu Îndrăzneala mea. Vă dorim toate cele bune și vă rugăm să ne iertați, că vă răpim timpul. Poate găsim o formulă să reîntoarcem serviciul ce ni-l faceți 723. Cu deosebită considerație, Agurița Vicoveanu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Distrugerea totală sau parțială a Mânăstirii Antim ar echivala cu o crimă culturală monstruoasă și noi nu vom tăcea, acoperind pe cei vinovați de asemenea acte iresponsabile. Din ziua în care Biserica Enei din București cădea pradă buldozerelor, sub ochii îngroziți ai bucureștenilor demni de acest nume, din acel moment am învățat cu toții o lecție amară și greu de uitat, și anume că vechiul proverb românesc apa trece, pietrele rămân nu mai face doi bani. Au urmat acte de vandalism asemănătoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
politici unde și eu am excavat multe sute de metri arși de pământ , a cărui construcție a fost, cândva, oprită ca nerentabilă. Se mai vorbește de o lucrare care să facă Bucureștiul port la Dunăre. Am ajuns să mă întreb, îngrozit, ce va mai urma?! întrebarea mea a fost: cu ce ne ajută pe noi, cei de azi, oamenii de rând, sutele de milioane pe de o parte cheltuite, pe de alta, urmând să fie folosite la ridicarea unor grandioase construcții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la cur cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3 octombrie 1941, transmisia unui discurs al Marelui Rinocer de la Berlin, Ionescu devenise palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din provincie. Pentru un observator infantil, venit din „metropolă”, ritualurile religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa, fără tradiționala perucă a femeilor bigote (despre care băiatul Încă nu avea cunoștință), fusese brusc transformată Într-o grotescă sperietoare. „Mai târziu, când evreitatea mea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea ajuta, În continuare, acțiunile ilegale de emigrare. Într-o zi caldă, de primăvară, avea Întâlnire clandestină cu un prieten de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai muiat!». Nu de nemții din jur Îi era frică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o treaptă inferioară de evoluție, dar să nu știu că există astfel de răutate în lume. N-am mai vorbit nici eu, nici el nimic. M-a dus la Cazimcă. Aici mă așteptau Nea Pătru și Tavi Voinea. Mau privit îngroziți. Acesta era efectul psihologic pe care îl urmăreau satrapii prin aplicarea unor astfel de pedepse. Le-am povestit cele petrecute cu mine „la tun” și vedeam groaza și îngrijorarea cum se lasă pe fețele lor. După un timp s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit la suprafață. Întotdeauna trec pe la altar înainte de a se ridica apa. Știai toate astea? am întrebat eu îngrozit. De ce nu mi-ai spus și mie de la bun început? — Să fiu sinceră, nu eram foarte sigură. Apa nu iese din gropi în fiecare zi. Lucrul acesta se întâmplă doar de două-trei ori pe lună. De unde era să știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân pe sine se dovedește o ființă vulnerabilă care, pradă frământării ce îl chinuie, e cât pe ce să-și pună capăt zilelor. Surprinzându-l, îngrozită, în pragul gestului fatal, mama lui, ca să-l elibereze de povara gândurilor negre, îi mărturisește că, de fapt, el este fiul medicului ce îi îngrijise soțul suferind. Trecând ușor peste infracțiunea conjugală, Dinu Mureș trăiește o imensă clipă de euforie
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
și mătușa Mărioara la un loc. Gol, dar în vreme de iarnă și la ceas de noapte, va mai fugi o dată, „ca un strigoi”, în ianuarie 1860, în urma unei agresiuni a socrului său, preotul Ioan Grigoriu. Motivul urmăririi, al goanei îngrozite se regăsește deci și în perioada de după 1855, nereflectată în Amintiri..., a biografiei scriitorului. Simbolic vorbind, C. a fost toată viața (ba chiar și după moarte) un urmărit. De nenoriciri, de neîmpliniri, de ghinioane, de răzbunare și ură, de dușmănii
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
neamul moloșilor ale cărui membre încă pâlpâind de viață parte le fierbe, parte le frige pe jeratic. Apoi mi le servește la masă. Eu, cu focul răzbunător al trăsnetului, prăbușesc atunci casa peste penații demni de un asemenea stăpân. El, îngrozit, fuge și încearcă zadarnic să vorbească: urletele sale tulbură liniștea câmpurilor. Pe față i se adună toată turbarea din el și mânat de dorința obișnuitelor sale crime se repede asupra unei turme de oi, simțind plăcere să verse sânge. Îmbrăcămintea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]