KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...135 >

3,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se reîntoarcă pentru ea? — Ce talmeș-balmeș îngrozitor! exclamă George. Obișnuia s-o tachineze pe Diane pentru neglijența ei. Acum privea cu oarecare satisfacție la dezordinea și mai accentuată din cameră. — Ai mai văzut-o pe Stella? întrebă Diane. — Nu. Am avut de gând să mă mai duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
expresia „femeie întreținută“. Dar în inima ei știa că nu era metresa lui George. Nu așa stăteau lucrurile între ei. Era doar o prostituată rezervată pentru el, ca o masă rezervată. Diane mai știa că George trece drept „un om îngrozitor“, deși încerca și ea acel fascinant sentiment de iertare, pe care-l împărtășea cu multe doamne din Ennistone. La început, se simțise nervoasă în prezența lui și așteptase accesele de furie necontrolată pentru care George era vestit. Dar acestea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
apropiat de aspectele sordide ale vieții pe care alții preferau să le ignore și, prin aceasta, simpatiza, oarecum, cu cei oprimați și loviți. L-am auzit o dată spunând despre fratele său Brian: „El nici nu-și dă seama cât de îngrozitoare și de serioasă e viața“. Folosirea cuvântului „serioasă“ denotă o aversiune, dar e extrem de semnificativă. Trebuie să adaug că, după ce a rostit aceste cuvinte, George a râs. În asemenea contexte, poate că Brian avea la rândul lui dreptate când afirma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
motocicletă și întâlnindu-l instantaneu pe Alan, așa cum suna povestea; întâlnirea aceea atât de întâmplătoare, care-i inițiase existența. Gândurile de acest fel erau foarte intime. Cei din jur evitau subiectul cu tact. Lumea gândea că exista ceva mișcător și îngrozitor în același timp în împrejurările în care se născuse Tom și rămăsese atât de curând orfan. Și Tom simțea acest lucru, de aceea era foarte blând cu el însuși. Familia Fionei Gates nu figurase niciodată în viața băiatului, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
nu fusese cumva omorât. Și-l imagina, vag, ca pe o persoană care și-ar fi putut atrage un asasinat. Dar în ultima vreme hotărâse să lase memoria lui Alan în pace. Se temea de cine știe ce suferință, de cine știe ce rană îngrozitoare pe care ar fi putut-o zgândări prin cercetările lui. Știa că existau și demoni în viața lui. Avea impresia că-l ține minte pe Alan. Și rămăseseră câteva fotografii ale părinților săi: tatăl lui, un bărbat frumos, brun, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
el altfel decât menționând vag că-l cunoscuse. Cât de grețos! Urma Alex să se împrietenească cu John Robert, excluzându-l pe George? O s-o monteze John Robert pe Alex împotriva lui? Oare despre ce discutau acum acele două ființe îngrozitoare? De bună seamă că discutau despre el. Când se îndreptă spre Podul Roman, își aduse aminte de ciocan. O bătrânică, domnișoara Dunbury, pensionară a fabricii de mănuși, unde prestase toată viața o muncă de înaltă calitate, și care locuia la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
refugiase? Oare nu trebuia să se gândească la Stella? Nu, nu se putea gândi la Stella. Stella era tabu, orice gând îndreptat spre soția lui George ar fi fost o profanare. Asta trebuia lăsat în seama Domnului. Oh, ce încurcătură îngrozitoare și ce ghinion pe ea să nimerească în așa ceva! George îi spusese odată: „Tu nu ești cu nimic mai rea decât celelalte femei, fetițo, numai că la tine se vede. Ești ca și mine. Noi suntem mai onești, suntem deschiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
cumpere urciorul. Se va duce a doua zi dimineață, devreme. Vai, dar dacă urciorul fusese vândut între timp? Lacrimile năvăliră în ochii lui Gabriel. Toate aceste lucruri erau, într-un fel, imagini ale morții. Adam avea uneori visuri atât de îngrozitoare! Ea îl încuraja să-i povestească ce visează. Gabriel asistase odată la o conferință a lui Ivor Sefton la Sala Mare. Acesta spusese că e bine să li se ceară copiilor să-și povestească visurile și, astfel, să îmbine materialul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
spre oameni buni, spre ce-i mai bun în munca noastră, spre noblețea și frumusețea artei. Asemenea sprijin ne stă oricând la îndemână, doar să vrem să-l căutăm. Să ocolim cinismul care afirmă că lumea noastră e atât de îngrozitoare încât am putea înceta să ne mai sinchisim de ea și am putea înceta să mai luptăm pentru mai bine; cinismul ce ne vorbește de o criză cosmică în care îndatoririle obișnuite încetează și principiile morale nu mai au ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Spuneai cândva că nu-i filozofie aceea care nu te face să tremuri. Ești un profesor incurabil. Eu tremur acum. Învață-mă! De ce te preocupă atâta filozofia? E absolut lipsită de importanță. Ah, în sfârșit recunoști, după toți anii ăștia îngrozitori? Vreau să spun că trebuie să gândești cu mintea ta. De ce ții neapărat să gândești cu a mea? Știi bine de ce. Gardienii de la lagărele morții și-au dat seama, cu bucurie, că nu le pasă. Se temuseră că o să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Mai bine ai veni mâine să-i faci o plecăciune. — Bine, în ordine. O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl auzi din nou zgomotul curios. A doua zi se înfățișă doamnei McCafrrey, care se arătă distantă, politicoasă și distantă. Seara, sosi Hattie. — Ce minune! — Dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală secretă, abandonată, în casa mea?“. Se grăbise să-i povestească despre descoperirea ei femeii care părea să cunoască atât de bine casa. Femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ar fi existat o lege care nu trebuia încălcată. Când această lege ocultă era disprețuită, Alex, pedepsită prin confuzie și suferință, simțea întotdeauna că era vinovată. Oare și de astă-dată discuția lor avea să se prefacă în ceva dureros și îngrozitor? Trebuie să se străduiască din răsputeri, trebuie să se mențină pe aceeași undă cu George. Ar fi vrut să-și lase mâna pe brațul lui, deasupra manșetei, dar, firește, așa ceva era cu neputință. — Am putea fi morți, poate că suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
nasul mare, coroiat, îl făceau să arate ca o imensă păpușă grotescă, de carnava. Mișcările lui erau lipsite de grație și greoaie. Privirea îi era șocată și derutantă, de parcă atunci când se uita la cineva, își aducea simultan aminte de ceva îngrozitor, care nu avea nici o legătură cu persoana din fața lui. Dar toate aceste trăsături erau însoțite de o anume precizie și fermitate pe care Pearl, răspunzând încrederii arătate de el, știa că se poate bizui întru totul. În chestiunile legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Bineînțeles. Tu nu te-ai duce? Mor de curiozitate. Te-ai putea duce acum, în dimineața asta. Încă nu-i unsprezece. Cât îți ia drumul până acolo? Douăzeci de minute. Dar ce poate fi? Crezi că-i vorba de ceva îngrozitor? Te gândești că s-o fi însurat în taină cu maică-ta? Tom începu să râdă, apoi se opri brusc. Dumnezeule mare! Așa ceva n-ar putea îndura. Dar, desigur, nu era decât o glumă. Emma continua de zor: Fii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-ai avea nimic altceva la care să te gândești. Ce-ai simțit când l-ai văzut azi după-masă pe George trecând pe lângă casă? Atât de aproape, atât de aproape! O frică îngrozitoare, ca un șoc electric. Pe urmă, când am văzut că nu are de gând să vină aici, am simțit dorința să alerg după el. O dorință atât de intensă, încât semăna tot cu o frică. Părea atât de însingurat. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
fel mă acuza, ce proces mi-a intentat... nu, cuvintele astea nu sunt adecvate... e ceva inefabil. Și târziu lumea a început să spună că a fost vina lui, unii insinuau chiar că ar fi făcut-o deliberat, circulau zvonuri îngrozitoare - și eu n-am suflat o vorbă. Și acum, dacă aș striga în gura mare: „Eu am făcut-o“, nimeni nu mi-ar da crezare, toți ar continua să creadă că el e vinovatul. Cum l-aș putea părăsi după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
asta nu descrie faptele. Inima lui a fost zdrobită - Rufus însemna pentru el... mă rog, știi bine... pentru noi amândoi... Da. Ce vreau eu să arăt este că pe dată George a început să transforme totul în altceva, în ceva îngrozitor, împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
nazist la capătul unei lungi condamnări, purificat prin suferință, dar care continuă să nu se căiască. Da. Acum nu mai e în stare să realizeze nimic pe linia studiului sau a scrisului, în schimb e capabil să săvârșească cine știe ce act îngrozitor, care să-l confirme în propriii săi ochi. Sunt convinsă că visează la asemenea fapte - toate micile lui mârșăvii... Ca de pildă încercarea de a te ucide pe tine? Mă rog... a încercat într-un sens... dar... A împins mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
în grădină, e lume multă în grădină, spuse Hattie. Nu te speria, ușile sunt încuiate. Pearl, nu crezi că ar trebui să telefonăm la poliției În nici un caz. Sunt probabil musafiri ai doamnei McCaffrey. Am impresia că sunt niște oameni îngrozitori. Pearl, să aprindem toate luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și adânc. Simțea că-l năpădește iarăși acea îngrozitoare amețeală, acea pierdere a identității care se anunța prin simptome fizice, printr-o intensă percepție a propriului său trup, a masivității și solidității lui, a dimensiunilor sale materiale, carnale, care se combina cu totala dispariție a locatarului acelui trup. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
vina mea. Îmi pare sincer rău. I-am scris o scrisoare de scuze domnișoarei Meynell... De ce te scuzi dacă nu a fost vina dumitale-? Mă rog, prespun că a fost vina mea pentru că totul a fost jignitor, dar nu intenționat... Îngrozitoare sentimente de vinovăție încâlceau mintea lui Tom. Se părea că declanșase un adevărat potop de încurcături. Voise să alerge s-o vadă pe Hattie, dar nu îndrăznise, încercase să ticluiască o scrisoare, dar i se păruse prea dificil să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
o s-o înțeleagă - își imaginase că toată lumea se va gândi că-i o tâmpenie, iar John Robert nici măcar nu o s-o vadă. Gândul lui zburase pe dată la Hattie și se întrebase ce naiba o să spună ea după toată scena aceea îngrozitoare. Dar acum... Citi și celălalt articol. Își cuprinse în palme fața care-i ardea ca para focului. Spuse: — Nu înțelesesem totul. Acum îmi dau seama. Dar e un lanț de minciuni și născociri. E atât de hidos... nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
am o explicație cu ea, desigur că mă așteaptă. Dacă, într-adevăr, sentimentele ei sunt cele pe care mi le-ai înfățișat, ceea ce nu pot să cred, voi înțelege și, firește, voi accepta. Sosirea dumitale, ieri, pe neașteptate, a fost îngrozitoare, lucrurile n-ar fi trebuit să se întâmple astfel. Ne-ai tiranizat și ne-ai acuzat de tot felul de grozăvii. Nu ai înțeles. Nu o cunoști pe Pearl. Nu cred nici un cuvânt din tot ce-mi spui împotriva ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]