1,892 matches
-
am de gând să renunț la tine. A ta sunt, drăguțule. Da’ chestia cu căsătoria trebuie să ți-o scoți din cap. Nu mai vreau să fiu nevastă și realitatea e, scumpul, caraghiosul meu, că din tine iese un soț îngrozitor... În ciuda cuvintelor dure, în clipa următoare a început să plângă - copleșită pe neașteptate, pierzându-și stăpânirea de sine pentru prima dată de când o cunoșteam. Am bănuit că se gândea la răposatul Tony, amintindu-și-l pe cel căruia îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă ! „Az e oo !...”, îmi aduc eu aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar doctorul se urcă la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura când și când îngrozitor, iar glasul lui subțirel, de scopit, nu se potrivea cu vorbele. Era caraghios să pomenești cu un asemenea glas, de copil, despre toate alea. Doctorul știa, ca toată lumea, că birjarii aparțin unei secte muscălești și că se lasă castrați de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce parcă aduceau mai mult a niște crengi de copac, decât a niște mădulare de om. Aceste brațe, se pare, sufereau groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea îngrozitor, pentru a te putea, vreun dram, mândri cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își 120 Rareș Tiron găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Vântului“, aparent simpli ca mod de viață, dar extrem de complicați în realitate. Luă binoclul de pe scaun și-l îndreptă spre bărbatul ce devenea un punct tot mai mic, urmat de cămila lui. De ce se adâncea din nou în acel cuptor îngrozitor nu putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug. Dacă un targuí cu apă puțină se deplasează și-și deplasează cămila, trebuie să existe un motiv foarte serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dacă avea botul așa de gros! Altceva este cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef pe sectorul distribuție. Sărut mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi trebuia, bodogănește nemulțumit. Își aduce aminte cum cabanierul căra tot ce era nevoie, așeza pe o masă într-un hol discret și de acolo chiar șeful prelua totul și punea pe masă. Dan s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-acasă. — Muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă bucur că vă place. Eh, pe mine să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva, am plecat. — Te-ai purtat oribil, ai jignit-o Îngrozitor. Ea ți-a Întins mîna și tu i-ai Întors spatele. — Ce să-ți spun?! Și acum ai vrea să mă duc după ea să-i cer scuze, nu? Lasă c-am s-o Împac eu cînd am să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
proprii mei ochi decît sînt Îmi e rușine că povestea doamnei Oprișan m-a emoționat cu adevărat oare În ce lume am ajuns să trăim dacă ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a fost Îngrozitor. Bine că a avut coana Didina prezență de spirit și a intervenit la momentul oportun. Eu n-aș fi putut. Știți, nu vreau să mă scuz, dar În situații limită mă blochez, nu mai fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simte victima de la distanță. Să-i vezi degetul mare, tipic de criminal, cunoști clasificarea lui Lombroso. — Bine că m-ai avertizat, dar lasă-mă să-ți — Mai sînt și alții. Cum miros un suspect, cum Îl duc pe scaunul electric — Îngrozitor, dar eu nu Făcea eforturi să nu iasă din ficțiune, simțea că nu se mai poate controla ...e vorba de tine și de Marcel Albu, un agent a cărui misiune e legată direct de a ta — Trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcut mari griji pentru tine. Când m-am întors în tabără, o jumătate de oră mai târziu, Clio stătea încă afară și mâzgălea ceva în ghidul turistic. — Știu, am spus, așezându-mă lângă ea pe covorul de trestie. — Mă simt îngrozitor. Nu știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vreme, dând încet din picioare, apoi vorbi din nou: — Personalul de supraveghere e extrem de săritor și de binevoitor. Ar face orice pentru tine. Poți avea un televizor lângă pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era la o distanță de doar cincisprezece minute de mers pe jos. — Dar acum e închisă, dragule. Pentru Dumnezeu, de ce vrei să te duci tu acolo? — Din pură curiozitate, fusese tot ce reușisem să spun. Ea-mi zisese că arătam îngrozitor și îi răspunsesem c-o să mă simt mai bine după o plimbare. Nu păruse deloc convinsă de asta, dar probabil că hotărâse că nu mă cunoștea destul de bine ca să se opună acestei idei altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acest fapt fundamental. Trebuia să plec, să mă odihnesc, să-mi limpezesc gândurile și să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încă de mult. — Mulțumesc, am spus cât mai calm posibil, dar acum o să plec. Nimeni ridică privirea. Sprâncenele i se împreunară în spatele ochelarilor și coborî ecranul laptopului. Mi-am încordat mușchii pentru a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu cunosc pe nimeni altcineva În afară de fratele dumitale. E cumva acolo? Nu. — Ai auzit ce s-a Întîmplat? — Mi-a povestit. — Mi se pare că te așteptai la ceva, nu-i așa? — Nu la asta, ci la ceva mult mai Îngrozitor. Nu știam de omul acela. — Vizita mea de ieri v-a pricinuit necazuri, nu-i așa? — Nici un necaz nu-l poate tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Poole... — Și?... N-aveam de gînd să-i sperii, voiam doar să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]