8,846 matches
-
în vârstă care aveau ceva pregătire intelectuală, din motive de bună cuviință sau lașitate, în dorința de a se proteja, pe ei și familia lor, au preferat să se târâie precum un șarpe prin cenușa imperiului și din colțul lor îngust să preaslăvească prostia și incultura, promovată în numele unui patriotism de proastă calitate. Cel mai mult au avut de suferit tinerii, care, trăind în astfel de familii, descoperind calea libertății s-au comportat precum câinele care a scăpat din lanțul în
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
valuri, Marea-n surdină sunând; Șirul de oameni urmând. Valul în voie sub soare aleargă Rece și liber în veci; Oameni-n suflete cred... și ce dacă? Nu sunt decât valuri mai reci!” Ce să vă mai povestesc despre universul îngust, pe care tocmai ați luat hotărârea să îl părăsiți, decât faptul că vine din nou peste lume sărbătoarea Crăciunului, iar eu mă întristez enorm că nu vă pot expedia felicitarea scrisă de mine acum câteva zile și că nici nu
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De multe ori suntem automate, De multe ori suntem fără de noi, Iar inima cu silnicie bate Când este obligată să înoate în noroi. De multe ori chemăm câte o rază Să lumineze drumul nostru-ngust Și ne visăm ajunși în cate-o oază, Sorbind pocalul ultimului must. De multe ori mințim cu nonșalanta, Nici nu mai credem ce am spus odată; De multe ori iubim fără speranță Si-ntoarcem gâtul după o stricată. De multe
ANOTIMPUL ATOMIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369470_a_370799]
-
a organizat o plimbare până la Baisy Thy, un sat situat undeva între Tongrinne și Waterloo, cu o abatere de câțiva kilometri spre dreapta, traversând mai multe localități rurale. Ajungând la Baisy Thy, am făcut la dreapta intrând pe o străduță îngustă, care mai târziu am aflat că se numea strada Bois saint Jean (Pădurea Sfântul Ioan). La un moment dat am ajuns la o proprietate unde își impunea măreția o clădire simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiș în două
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
că era o persoană cultivată. Clădirea era sub formă de potcoavă cu trei laturi. O latură era perpendiculară pe acea construcție gigantă de la stradă, apoi partea din mijloc în centrul căruia se afla un fel de turn cu șase ferestre înguste și înalte așezate în trepte ascendente câte trei pe fiecare nivel, iar acoperișul ca o căciulă în patru laturi, fiecare latură având câte o fereastră (lucarnă). Clădirea era zugrăvită în alb și acoperișul era din ardezie pătrată, peste care în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
Acasa > Impact > Relatare > PRIN ORAȘ Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului Orașul copilăriei Bârladul, avea pe atunci un aspect provincial de târg vechi. Străzile înguste erau pavate cu piatră de râu și străjuite de castani. Clădiri cenușii, și afumate. Magazinele înșirate pe strada principală aveau vitrine cu geamuri prăfuite vara și pline de noroi iarna. În colțul străzii Dimitrov pe care locuiam, era un restaurant
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
curaj. Casa poetului e postată pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvilă, maiestuos dominând împrejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila să-mi placă cel mai mult! Strada îngustă, doar cât un lat de mașină, nu-mi lasă drum de-ntors; e ca un drum predestinat, destinic. La capătul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionată, grădina cu straturi insulare verzi, care amintesc de parcurile japoneze, sculpturi și creații
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
spre cartierul Tătărași. Auzisem de această denumire de cartier dar nu aveam habar unde este ca zonă sau direcție. Tramvaiul a trecut pe străzi largi, cu blocuri înalte și elegante, construcții vechi având o arhitectură impresionantă, dar și pe altele înguste, unde casele erau modeste, unele destul de degradate, ceva firesc pentru marele orașe de la noi din țară, unde se văd pregnant nu numai urmările cutremurului devastator din 1977, cât mai ales neglijența condamnabilă a edililor tuturor orașelor. Pe la amiază, după ce m-
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
culori și preocupări. Lângă un tufiș între două pietre, un uriaș, o șopârlă te privește cu doi ochi negri curioși... Atenție! Apare o șosea în miniatură, bătătorită... De fapt, nu una ci două! Se circulă în ambele sensuri, sunt drumuri înguste ca un fir de ață străbătute de miile de furnici care cară mari poveri în spinare... Toate se îndreaptă spre un mușuroi. Acolo este cetatea lor. Lupta pentru existență ne-o reamintește păianjenul care și-a întins plasa într-un
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
să arătăm că suntem oameni serioși și asumați până la capăt, maturi duhovnicește. Acum asta ni se cere, vremurile ne somează, ele ne scot din bârlogul conștiinței ațipite. Timpul nu mai are răbdare cu noi, ne-a îndesat pe gâtlejul său îngust. La celălalt capăt, neantul, vidul. Este timpul să răscumpărăm greșelile. Este timpul să ne apărăm Biserica. Este timpul să stăm alături de ierarhii noștri, de preoți, de călugări. Dar nu de anumiți ierarhi, nu de anumiți preoți sau de anumiți călugări
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
ceva sumbru întunecos ce parcă ar fi înveșmântat oamenii și casele într-o noapte adâncă, nesfârșită. Privind acel orizont George avea senzația că ceva rece și dureros i se strecura în suflet împovărându-i inima. Mergea abătut pe acea străduță îngustă printre acele căsuțe prăpădite, apoi o luă la stânga și începu să coboare pe un fel de gang foarte îngust, de undeva dintr-o casă se auzea tot mai clar melodia ,,Wind of Change” George încetini puțin pasul pentru a asculta
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
George avea senzația că ceva rece și dureros i se strecura în suflet împovărându-i inima. Mergea abătut pe acea străduță îngustă printre acele căsuțe prăpădite, apoi o luă la stânga și începu să coboare pe un fel de gang foarte îngust, de undeva dintr-o casă se auzea tot mai clar melodia ,,Wind of Change” George încetini puțin pasul pentru a asculta acea melodie ușor sentimentele sale începură să se schimbe. Ieși din acel gang străbătu o altă străduță apoi ieși
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
acest punct, va trebui să îți dai interesul dacă știi ce e bine pentru tine! Măcar atâta știi, nu? Cercetașul mai făcu o încercare. A-Ma refuză în continuare să alimenteze conexiunile cu informații. Deschise ochii, trezindu-se pe platforma îngustă a farului care domină ruinele rămase în urmă exploziilor. Lângă el, silueta înaltă unei creaturi își profila perechea de aripi argintii pe fundalul întunecat al unei furtuni iminențe. -- Bun, te-ai trezit! Acum, depinde de tine în ce direcție o
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
acel ceas al dimineții, se agăța cu disperare de timp, oprindu-l în loc, chemând pământul în ajutor și acoperind cerul cu o mantie neagră. Pământul urlă în continuare, iar venele începură să-i crape, căscând din loc în loc adevărate prăpăstii înguste și adânci, înghițind oameni, mașini și case. Timp de câteva minute nu se auzi decât țipătul său tânguit, strigătul de revoltă și zguduiala feroce. Apoi, o liniște macabră învălui orașul. Oamenii au început să țipe, la rândul lor, și să
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și alei înguste flori, copaci, ape palide ca niște acuarele uscate sub o icoană a bunicii priveam în torsul sobei și miros de dovleac aceeași carpetă cu un bizon săgetat la masă toți știau că nu mai sunt vânători și eu uitasem de ce
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
adâncul din mine... Te caut și Te chem și Te-ascult Părinte-al Iubirii divine... Ofranda-mi aduc de-nchinare Prin rugă, prin cântec și vers Și-n clipa de har și-adorare Trecutul prin sânge mi-e șters! Pe calea îngustă pășesc Cu Tine alături Isus Mă-nveți cum să iert...să iubesc De toate și tot mai presus! Mă-nvălui cu pace deplină, Cu har, cu speranță și dor... Cuvântul Tău iarăși m-alină Și aripi îmi dai pentru zbor
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte, rămase din timpul războiului, în care se ascundeau oamenii, pentru a se proteja de bombardamente. Medicul intră cu trusa și prima parte a corpului. Restul se înțepenise la intrare. Reuși cu greu să
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
a dat cadoul artistului ăluia ,că doar erau colegi. „Actorii ăștia se mănâncă între ei ,de invidie,precum câinii ! ” * Străduțele acestea micuțe și întortocheate nu le cunoștea . Era obișnuită doar cu luxul bulevardului Croisette și a câtorva adiacente. Urcă scările înguste ce duc la etaj și ajunge în sfârșit, în fața ușii cu numărul 2 . Bate,dar nu i se deschide . Încearcă din nou ,dar fără rezultat . Și curiozitatea,sau naiba știe ce, o împinge de la spate, să intre, fiindcă a venit
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
a devenit cu timpul drago, iar termenul pede avea să se transforme în bete. Cuvântul bete, folosit în unele zone din Oltenia, are înțelesul de mulțime, adunare însă simbolic acest cuvânt se pare că avea să denumească, mai târziu, cingătorile înguste, frumos țesute, purtate de flăcăi în zi de sărbătoare. Acestea erau așezate în diagonală peste cămașa frumos brodată sau ca fâșii la brâu, pentru legarea cămășii, simbol al iubirii, al prinderii în marea taină a procreării, în tainicul port popular
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
se apropie de ea. -- Din ce trib e acest copil? Cum căpeteniile nu răspunseră întrebării, regele îi trase cușma care apropape că îi ajunsese la nas. Valul de păr, scăpat din legătura care îl ținea strâns, se revărsă pe umerii înguști ai copilei. Oroles scoase un sunet asemănător unui gâlgâit: -- Fiica mea? Bristena! -- O micuță arcașă în oastea mea? Ce cauți tu aici, fetițo? -- Tăicuțul nu are nici o vină! Eu... am vrut să fiu cu el și cu frații mei, am
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
trepte alături de colegii lui în tăcere, încercând să cuprindă cu privirile cât mai multe din clădirea a cărui arhitectură îl copleșea. În capătul scărilor, în fața ușilor deschise se adunaseră o mulțime de bărbați, îmbrăcați în costume gri închis cu cravate înguste, sau cu simple pulovere peste cămășile cărora li se vedeau doar gulerele înguste. Printre ei câteva fete în costume populare din zone diferite ale țării, cochetau vesele și împărțeau fire de garoafe roșii noilor sosiți, iar prezența lor acolo înveselea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
multe din clădirea a cărui arhitectură îl copleșea. În capătul scărilor, în fața ușilor deschise se adunaseră o mulțime de bărbați, îmbrăcați în costume gri închis cu cravate înguste, sau cu simple pulovere peste cămășile cărora li se vedeau doar gulerele înguste. Printre ei câteva fete în costume populare din zone diferite ale țării, cochetau vesele și împărțeau fire de garoafe roșii noilor sosiți, iar prezența lor acolo înveselea atmosfera protocolară impusă de fețele serioase și rigide ale bărbaților. Una dintre ele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
cu mirare la inelar. Verigheta nu era acolo iar el nu știa unde și când o scosese. Se uită așa, cu uimire, preț de câteva minute bune, niciodată nu i se întâmplase să nu poarte, dintr-un motiv anume, verigheta îngustă care îi confirma căsătoria.. Încercă să spună ceva, dar un nod i se pusese în gât și vorbele nu puteau să îi iasă din gură. - Liniștește-te! Cu sau fără verighetă tot aș fi petrecut aceste zile cu tine, chicoti
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
se află Depresiunea Huși. Părăsind această depresiune prin partea de sud, urcăm printre viile ce sunt parte integrantă din minunatele Podgorii ale Hușului, renumite în întreaga lume pentru vinurile din diferite soiuri (Zghihară, Busuioacă, Aligotte, Cabernet și altele). Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrățișare cu adierea ușoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar și tei ce se întinde de-a lungul șoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar și cu triluri și strigăte ce
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
și oscilantă. Toate piesele lui Pepe sunt înveșmântate melodic într-o triadă spirituală: sensibilitate, plăcere, fior. Și fiecare, de asemenea, are poveste și mister. Dar niciuna nu vine dintr-o zonă stilistică și motivică fixă, delimitată, nici nu lasă urmă îngustă după ascultare căci o parte a inimii rămâne mai departe în umbra cântecului lui Pepe, auzindu-se profund interior și după ce el tace, nemaiciupind urechea. Aceste cântece mișcă gândurile în ele și le cufundă într-o poveste unde rămân neclintite
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]