2,094 matches
-
indivizi care țipau și amenințau. Mergem la București, hoții dracului! O să înfundați pușcăria. Pămîntul nostru... Dar n-aveți acte, rostește un funcționar dintr-un fel de prezidiu peste care trona primarul. Polițistul îi scoate afară, în timp ce petiționarii aruncă șuvoaie de înjurături și trivialități. Se așterne liniștea. Puțin obosit, mă adresez doctorului: Dumneavoastră? Poftiți mai aproape și luați loc pe scaun. Bătrînul se așeză pe scaun și simte că din creier s-a șters totul. Vă rog, cum vă numiți și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la ușa lui, a răcnit, l-a înjurat și l-a amenințat. Vă dau în judecată! Mașina era nou-nouță, o țineam ca pe o prințesă... ulei la timp, benzină, antigel... Gugeanu asculta și nu riposta cu nici un cuvînt. Încasa jigniri, înjurături și bruscări, total insensibil în aparență. Nepotul bătrînei răcnea la profesor ca un apucat. Cerea despăgubiri și, dacă se putea, să le primească imediat. A urmat o anchetă a procurorului, însoțit de polițiști. Dați-mi autorizația de construcție, vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la naștere. La ieșirea din comuna Ruginoasa un cîrd de gîște conduse de un falnic gînsac trece drumul tacticos, fără grabă. Sub îndrumarea șefului, cîrdul mergea prea încet și, văzînd că am oprit, furiosul sultan mi-a tras vreo două înjurături, adică vreo două găgăituri. Scuzați, șeful, îi răspund supus. Acceptînd scuzele mele se grozăvește la harem, bombîndu-și și mai mult pieptul. Scena aceasta rurală, plină de farmec, noi o percepeam parcă pentru prima oară din acest unghi deloc complicat. Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale semenilor. E, în ciuda chel tuielii de energie pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
libertatea de a călători e bună. Dar se poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vreme, sunt excedat de abuzul de testosteron de pe scena noastră politică. Guvernul, președinția și partidele s-au convertit la musculatură. Se vorbește răstit, se fac amenințări, se proferează insulte. Când privește în sus, spre putere, poporul vede o ploaie de înjurături și de pumni. Cu alte cuvinte, conceptul „puterii“ a ajuns să nu mai aibă decât accepțiunea lui cea mai joasă: forța brută. Actorii publici nu mai au decât un singur țel, o singură preocupare, o unică specie de interogativitate: care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o pauză vindecătoare, câte o gură
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
căile prin care aceștia ar putea fi transformați în adevărați membri ai statului. Despre starea țărănească. Țăranii din Bucovina sunt mai întotdeauna o populație leneșă, mincinoasă și obraznică față de stăpânii lor, obișnuită să-și împlinească micile lor munci, fie în urma înjurăturilor, fie în urma bătăii. Casele lor sunt colibe mici și împrăștiate ici și colo, cele mai adesea fără grădină, fără curte, fără fântână. Agricultura este în cea mai proastă stare, deoarece țăranul obișnuiește să semene doar atât de cât are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
D dărabă o bucată mai zdravănă dâlman movilă mică de pământ descotorosit desfăcut dibuit găsit, dat de urmă diplă vioară dires reparat divan tejghea de tâmplărie dreve borhot drigană bivoliță drot sârmă durdue tună, face larmă du-te n hoheri înjurătură amicală F fălci maxilare fărtui (a) a da de o parte fântâniță izvor fedeleș butoiaș din lemn cu care se lua apă la câmp feldără dublu decalitru, staulul de oi din șură fele vas de ½ litri fercheș mândru, frumos îmbrăcat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
colo trenulețul și-a continuat drumul și n-a mai oprit decât la punctul lui de plecare de la marginea stațiunii, adică la capătul liniei. Pe cât de fericită fusesem, pe atât de furioasă eram acum. De mult nu mai trăsesem atâtea înjurături ca atunci. Janeta ca să mă domolească îmi tot spunea: Ce te superi? Poate acesta le este programul? Fi-le-ar programul de râs. Ce program? N-au văzut în ce stație ne-am urcat? Nu trebuie să oprească acolo? N-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
s-au dat roluri ingrate" nu apare ca întemeiată la o cercetare mai atentă, petiționarii figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
străină. La noi, este agresată din înăuntrul ariei propriilor vorbitori, nu numai de stricătorii de limbă, ci și de românii ce consideră că s-ar cuveni să uităm și să abandonăm limba strămoșilor, ori s-o folosim cel mult pentru înjurături. Instituirea unei astfel de sărbători s-ar cuveni să prilejuiască nu numai discursuri și chermeze cu mici și bere, ci în primul rând meditații responsabile privind starea limbii, spre a se opri degradarea ei tot mai evidentă. * Î ntr-un impunător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar pe asta o știa, ăsta era tot oful și chinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o oră Într-o noapte și ne suim În tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că o cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu ce vă ocupați, futu-vă-n gură de muți și de handicapați, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreo trei sute de inși spre un bulevard larg străbătut de tramvaie și mașini. Întreaga circulație se Încetinește și apoi se oprește, așteptând să treacă poporul, iar În urma noastră tancuri și taburi, un șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zburau pe sus ciozvârte Însângerate de combinezoane negre și uniforme kaki, e doar un decor, e doar un decor, prafu’ și pulberea s-a ales de dictator! Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceilalți, călcați în picioare veneau alții... și alții. Cât ai clipi, o mulțime agitată umplu vagoanele până pe scări, cățărați pe tampoane și pe acoperiș, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe tampoane și pe acoperișuri, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane, de nu mai încăpea un ac. Unii disperați, căutau să forțeze și să intre pe geamurile vagoanelor, însă cei mai mulți erau împinși cu brutalitate înapoi... afară. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme până când trenul se punea în mișcare. Un peron plin cu dezamăgiți sortiți morții de foame..., se uitau cu ochii în lacrimi, după cei „norocoși” care se îndreptau spre „pământul făgăduinței”, un nou Erihon.. În acel an de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Filologul” povestea tot mai greu... din ce în ce mai greu. „ - Îmi pare rău că nu ți l-am adus viu..! .. Îmi pare rău!..” „ - Ba da, Neagule... îi aici, viu..!”, se auzi glasul îngroșat, înfricoșător de îngroșat, al lui Cârțu, printre măsele slobozind o înjurătură cumplită. „.. Ticălosu’i aici... Grijania și anfura cui l-o închinat.. de bolșevic !”, și, dintr-un salt era călare pe Alistar, cu cuțitul de vânat mistreți, gata să-i reteze gâtul. „ - Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E prea blândă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Îl recunoscură după glas... Era Baftaliu, un țigan din Drăgușeni, fost argat, ajuns subofițer de miliție. „ - Cârțule, ești liber dacă ni-l dai viu... Ori muriți amândoi..!”, continuă Baftaliu, și-i orbi cu lanternele. Ion Cârțu scăpă printre măsele o înjurătură cumplită, cutremurându-l pe Baltă,și, i se aruncă în față... descărcând, odată cu ei.. armele automate în rafale lungi.. până la ultimul cartuș. Lanternele s-au stins.. Glasul gros al lui Baftaliu a muțit pentru totdeauna... Într-o clipă,... totul amuți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu’ Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-apucă să se apropie.. că, un răcnet cu înjurături, îi tăie vorba... „ - Să nu se apropie nimeni de tâlhar !.. foc, fără somație ‚nțăles !.. Dumnezeii și paras..!”. „ - Săru-mâna, tușă Ilinca... săru mâna !”, Baltă, netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori. „ - Mișcă-te
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acceptare în gașcă cum ar fi învățatul să fluieri cu degetele, a ține secrete (în copilăria mea capacitatea de a ține secrete era un atribut preponderent masculin), a ști să joci tenis de picior, dar și a îndura loviturile și înjurăturile de la fotbal și a fi capabilă la rândul meu să fac asta (acest lucru părea contra naturii mele de femeie). Îmi aduc aminte și acum de felul în care fratele meu a valorizat strategic genul pe terenul de fotbal. Citez
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a intervenit: Nu! Nu! Domnule Comandant, abțineți-vă!" Și au urmat înjurăturile de rigoare ale lui Dumitrescu la adresa militarului. Acestuia i s-au luat arma și centura și a fost pus sub paza unui alt militar de la Geniu pentru a fi dus în arest la întoarcere. Apoi, ne-am continuat misiunea. Am
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]