2,073 matches
-
și Întinsele ei cunoștințe. De la o academie din străinătate, spunea ea, primea lunar ca răsplată a ,,cercetărilor,, prin mail, mulțumiri și mici onorarii În informații lingvistice preșioase. Când se Înfuria, avea un rictus de om suferind de hemoroizi și se Înroșea la față ca o floare de mac. Nu ne-a Întrebat nimic, dar m-a lăsat să cred despre ea cât este de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat cu silă la zacusca noastră, iar pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe frunte,tâmple și pe deasupra capului,fără să-l ating. Când degetele mi-au ajuns în zona afectata a creierului,am simțit niște semnale tremuratoare.Mi-am concentrat întreaga bioenergie asupra acelui loc,dar am observat că fața copilului se înroșește atăt de tare,încât a trebuit să întrerup ședința”.Dupa mai multe ședințe copilul a început să vorbească.Strabismul a fost vindecat la copiii între cinci luni și zece ani pe durata a șapte ședințe.Djuna a ajutat și bolnavii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și o să mă bucur că stau cu tine. Deodată, ecranul computerului se schimbă, și apare o listă, pe care toate cuvintele sunt legate de sex: toate te cheamă să le accesezi, să vezi ce-ți pot oferi. N-o să mă înroșesc, o să mă țin tare, o să fiu calmă și stăpână pe mine. Chiar dacă stau aici și citesc despre oral, anal, supt și futut, n-am să-i arăt lui Ben că nu sunt altceva decât o femeie ca toate celelalte. ― Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai vede nimeni altcineva în afară de Jemima. Dar Jemima? Ei bine, am avut dreptate: Jemima își dorește să moară. Jemima nu a văzut niciodată până acum pornografie, adică nu în sensul propriu de pornografie hardcore. Așa cum stă acum lângă Ben, se înroșește rapid: fața îi este purpurie. Nu te uita în jur, își zice ea, nu te uita la mine, Ben, nu te uita, să nu vezi cum arăt. ― Ce puneți voi doi la cale? Geraldine vine înspre noi, arătând perfect ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
binecuvântat, roșește. Se uită fix la sticlă, prea stânjenit să privească în jur prin încăpere sau la brunetă, iar bruneta se topește, cam ca tipa prost îmbrăcată de la Waterstone. ― O, Doamne! le șoptește ea prietenelor sale. Ați văzut? S-a înroșit! Cred că m-am îndrăgostit! Tenul lui Ben revine la normal, iar el se uită uluit la brunetă, pentru că este cu adevărat superbă, zâmbește și ridică sticla către ea, în semn de toast tăcut. ― Fetelor, le spune ea prietenelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
privirea peste ecranul computerului. ― Sună interesant, spune Ben Williams, cocoțându-se pe deasupra mea și punându-și tava cu mâncare pe masa din față. Am auzit despre chestia asta. Inima începe să-mi bată cu putere și simt deja cum mă înroșesc ușor pe gât. Sigur că asta e ocazia perfectă, dar cum l-aș putea întreba dacă vrea să meargă acolo, cum pot face ca vocea mea să pară relaxată, când eu mă sufoc toată pe dinăuntru? ― Ar trebui să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu Ben Williams. Din păcate pentru Jemima, visul ei nu s-a împlinit, dar a fost aproape la fel de bine, pentru că, după ce Ben a insistat s-o conducă acasă, s-a aplecat și a sărutat-o pe obraz. Jemima s-a înroșit puternic și i-a mulțumit în gând lui Dumnezeu pentru că era întuneric, iar Ben nu o putea vedea. ― Ne vedem mâine, i-a strigat el în timp ce se îndepărta, iar Jemima a dat din cap de pe trepte, prea fericită ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și linge de acolo ce a mai rămas din ciocolata spumoasă. ― Nu, Ben a avut de lucru până târziu, așa că am mers să bem ceva. ― O, tare plăcut. Geraldine se uită mai de-aproape la mine. ― Jemima? Tu nu te înroșești, nu? ― Nu, răspund eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bem ceva. ― O, tare plăcut. Geraldine se uită mai de-aproape la mine. ― Jemima? Tu nu te înroșești, nu? ― Nu, răspund eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
televizor? ― Nu știu, a zis Ben, care oricum nu prea știa ce să răspundă. Care tip de la televizor? ― Aaaa, tu ești! Îți recunosc vocea. Ești tipul cel nou de la London Nights, nu-i așa? Ce-i drept, Ben s-a înroșit un pic. Deși pe de o parte, își dorea ca femeia să vorbească mai încet, să n-o audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care trecea de la Joey la Carlos și înapoi la Joey. Arăta de parcă făcea eforturi mari ca să nu se pună pe urlat. în timp ce îi salutam politicos pe băieți, Helenka mă sfredelea cu privirea ei gen „mama vitregă și rea“. M-am înroșit, dar am ținut capul sus. Nu-mi era frică. Luke a intrat ultimul. —Salut, a rânjit el. Ce mai faci? Dumnezeule, m-am gândit eu simțindu-mi vaginul în flăcări, ce bine arată! —Bună, am murmurat susținându-i privirea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă voi nu purtați povara durerii generate de o copilărie denaturată, nu sunteți alcoolici sau dependenți de alte substanțe. Pe tot parcursul prânzului am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Plâns sănătos, care mi-a desfigurat și înroșit fața. Nu erau genul de lacrimi false pe care le afișasem în fața lui Chris în ziua în care aflasem că Luke mă vânduse. Acum erau lacrimi de neoprit, zguduitoare. Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mincinoasă! Dermot urla în același timp cu Chaquie. — Iar acum a decis că s-a îndrăgostit de una dintre ele, o puștoaică de nouăsprezece ani, pe care o cheamă Sharon. Fata a pus ochii pe potul cel mare. Chaquie se înroșise la față, iar ochii îi scânteiau de durere și mânie. A tras adânc aer în piept, după care a țipat: —Și să nu-ți închipui că fata te iubește, Dermot Hopkins. Tot ce o interesează e un loc călduț. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe masă, între mine și Daryl nu s-a întâmplat nimic. — Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic. —De ce ești așa de convins? am întrebat eu ușor deranjată. — Pentru că Daryl e homosexual, a râs Luke. Fugi de-aici! Mă înroșisem ca racul. Cu toate că la un moment dat îmi trecuse și mie prin minte chestia asta, dezvăluirea cu pricina explica foarte multe lucruri. Dar atunci n-ar fi trebuit să fie vorba de „tata“, în loc de „mama“? — însă Daryl consumă prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțeleagă că-i făcea doar pe plac bietului ei soț care se înșela. Josephine s-a uitat la mama, apoi la mine. Apoi din nou la mama, după care a zâmbit ușor, parcă încercând să se ascundă. Mama s-a înroșit la față. Bănuia că Josephine râde de ea și că eu eram de vină pentru asta. —îmi amintesc, a zis tata uitându-se la mama într-un fel ciudat, apoi întorcându-se către mine, că nu ai fost un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deja din vara trecută, Rachel pierduse controlul... tot zicea că-i pare rău. Repeta asta tot timpul. „Scuze“ era cel mai folosit cuvânt din vocabularul ei. în afară de „mai mult“. Ceilalți pacienți au rânjit la faza asta. Iar eu m-am înroșit de furie. —... dar, în realitate, nu voia să-și schimbe comportamentul, ceea ce demonstra că nu-i părea deloc rău... iar eu detestam să fiu bona ei, să trebuiască s-o țin pe linia de plutire. Suntem de-aceeași vârstă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te apără de stres și boli Ce faci când iubitul nu te satisface în pat Și mai sunt și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul păru să îl bage în seamă. Își coborî privirea spre Boris, după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiind prea speriat ca să se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-mi spuse: Tu trebuie să fii Alin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]