1,882 matches
-
întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
naturalețe, prin frumusețea costumelor naționale pe care și le etalau, expozeu de artă populară desăvârșită, de bun gust, de virtuozitate, mândre că de mîna lor erau lucrate. Se ducea o viață de satisfacții, de tihnă pe tălpiță la vreme de înserare, în dumineci senine, după o săptămână plină de trudă pe hotar, în luncă sau la pădure. Era perioada în care tinerii mai răsăriți ai satului, sub inițiativa domnului învățător organizau serbări populare, unde se manifestau grupurile de dansuri folclorice, corurile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență câteva aspecte definitorii ale acelor timpuri. Își amintește din frageda copilărie că în sat, odată cu deplina înserare, întunericul nopții devenea atotstăpânitor. Lampa cu gaz sau opaițul erau singurele surse de lumină în casele țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate și ultimele rămășițe ale bucatelor consumate la prânz. Urgența unor lucrări îi obliga pe țărani să-și prelungească munca până la deplina înserare, când întunericul nopții se înstăpânea de-a binelea. Dumitru Dascălu își amintește și acum, după multe decenii, cât era de prețuit și de bine lucrat fiecare petic de pământ, cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea al familiei, timpul dintre întoarcerea de la școală și înserare nu-mi ajunsese pentru tras cu sania și pentru joacă, iar lecțiile rămăseseră nefăcute. Eram în clasa I și aveam de transcris un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
său de o viață, sau să se întoarcă acasă. Inima îl îndeamnă să-și continue drumul pentru că nu se știe când va mai fi o zi atât de frumoasă, atât de potrivită pentru o plimbare. Gândurile însă îl avertizează că înserarea l-ar putea prinde pe drum, ceea ce pentru vederea lui puțină înseamnă o adevărată catastrofă. Aflat în această dilemă și analizând cu încetineală alternativele, câteva dintre vagoanele de tramvai cu care se poate întoarce acasă i-au trecut pe sub nas
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de lume ieșită la plimbare sau după treburi, care se scurgea în ambele sensuri. Culoarea purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră întâlnire de promoție anuală din 20 iulie a.c., de la care tu vei lipsi pentru a doua oară, vei fi motivat. Prezent vei fi, cu certitudine, în sufletele noastre, ale iubiților tăi colegi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
termeni de lux un apartament într-unul din blocurile existente și pentru a-și completa veniturile propriei familii, alcătuite din patru persoane, prestează și lucrări de construcție cu mult rafinament și adevărat meșteșug. La întoarcerea spre marea urbe moldavă, după ce înserarea s-a așezat temeinic, luna, ieșită la plimbare pe cerul limpede, spuzit de stele, ne însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fugit de viață sau am apărat-o? Viața nu cere cumva, dimpotrivă, s-o Înfruntăm și să-i acceptăm toate darurile În plin soare? Trebuie să-mi reproșez sau nu oroarea mea de urît, de suferință și de moarte? ... Această Înserare care coboară. Și niște copii strigă afară, jucîndu-se... E mult mai ușor, În ciuda tuturor aparențelor, să Înfrunți o Întreagă istorie pasivă decît un adevăr mic al tău, care-ți Încearcă inima. Oricît de bine mi-aș justifica afecțiunea pentru Oedip
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Editura Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Editura Cartea Românească, 1989; Zodia bâlciului, roman, Editura Plumb, 1995, Maria, prințesă de Place Pigalle, roman, Editura Plumb, 1995; A fluierat în timpul Evangheliei, teatru, Editura Universal Dalsi, 2003; Valea Râsului, piesă de teatru, Teatrul Tinetetului, Piatra Neamț, 1974; Nimic despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
balconului. Așa va fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e așa, Monica? Peste amândouă se lasă înserarea lui Dumnezeu, ocrotitoare și tristă. Mi-e așa de grije de tine să nu-ți fie frig, să nu-ți fie foame. Nu știu de ce îmi aduc acum aminte de tine la 4 ani, în capotul de noapte de flanelă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai sunt și acum copilul acela, mai aștept o minune care să mă ajute să te regăsesc, să vin acolo, la tine. [...] Marți, 6 februarie [1951] [...] Doamne, dulcea mea dragă, dacă ai ști ce rol însemnat au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai ales dimineața și noaptea - singurătatea plăcută, liniștitoare, a acestor ceasuri... În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
6 februarie [1951] [...] Doamne, dulcea mea dragă, dacă ai ști ce rol însemnat au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai ales dimineața și noaptea - singurătatea plăcută, liniștitoare, a acestor ceasuri... În fiecare zi, o altă lumină îmi scaldă ferestrele în azur; nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
necunoscută (limba tribului este Tsafiki, toți o folosesc între ei și vorbesc spaniola doar cu persoanele din afara tribului). „Tatăl meu”, spune Alfonso după ce plecăm. Nu menționez nimic de tumoare, decid să abordez subiectul după ce ne vom cunoaște mai bine. Spre înserare ne întoarcem către casă și ne îndreptăm spre o colibă situată la partea opusă a pajiștii. „Aici este cabinetul meu” îmi spune Alfonso, relaxat, timp în care eu îmi chinui dicționarul mintal pentru a afla dacă în spaniolă „cabinet” poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Deși nou , preotul cel tânăr aflase multe despre atmosfera și conflictele din familia Gheorghiu și s-a străduit ca ceremonia de înmormântare să aibă loc fără întâmplări neplăcute. Capitolul VII „Doamne, dă-ne sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
printre datornicii cretanului. După El Greco, uneori mai treceam pe la bătrâna Sinagogă și pe la Catedrala Santa Maria de Toledo, apoi vizitam două-trei magazine de antichități, în căutarea unui "chilipir", și încheiam deplasarea la un mic local de pe malurile Tejo. În liniștea înserării, îmi aminteam de Toledo cel de demult, zugrăvit atât de viu de scriitorul german Lion Feuchtwanger în romanul său "Die judin von Toledo" "Evreica din Toledo". La Segovia obiectivul era apeductul roman, pe care nu mă mai săturam să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am repetat lângă lacul natural piesa În piesă, soarele tocmai apunea. În această atmosferă melancolică, declamația Ninei releva sensul de mister descris În text. În Japonia există, ca și În alte culturi, credința că lacurile sunt locuite de monștri. Odată cu Înserarea, se producea o schimbare de lumină care ne afecta pe toți, dându-ne un sentiment ciudat. Lacul și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fuga! Stai! Vezi și de niște lumânări! Cât mai multe! Aprindem peste tot! Să fie sărbătoare! Fugi! îi spuse din nou Haricleei, care, iute de picior, a și dispărut. A venit Ștefan, șoptește ea. A venit! Ploaia încetase și umbrele înserării începuseră să se lase, dar în iatac era lumină, multă lumină de la lumânările arse pe jumătate, răspândite peste tot, ca în Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la el Ștefan și Negrilă rânjește umplând cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri... spune Stanciu încetișor, pe gânduri. Și... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toți acești câini, prietenii mei), de o adevărată pădure de copaci falnici și de un peisaj cu totul deosebit. Între aceste dealuri, pe care le văd cu dragoste în fiecare zi, mai ales plăcându-mi cum se văd la orele înserării, pierzându-se, discret, printre boschetele de roza canină, măcieșul cum îi spune toată lumea, o cărare se strecoară printre micile dar ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]