7,767 matches
-
sufletelor adunate În liniștea pădurii, Departe de zgomotul lumii. Culegeau în buchete de soare Taina naturii nemuritoare. SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE Crescute în măreția naturii, În împărăția cerbului și a pădurii, Mărunte flori liliachii Înfloresc în pajiști aurii, Pe suprafețe întinse, De nimeni atinse. Ajunse în inima omului Îi inmiresmează sufletul, În cântece de păstori, În daruri de la miori, Pe plaiuri de sărbători. Elena Trifan Referință Bibliografică: GRUPAJ POEZII FLORI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
o să-ți vină să crezi ce s-a întamplat! Am privit-o îngrozită, dar nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea vestea. - Criști.... Criști e în fața bisericii, chiar lângă gard... Stă cu mâna întinsă și... Nu am mai așteptat finalul, am deschis larg ușa și mi-am proptit privirea fix în poarta bisericii de vis-a-vis. Îmbrăcat la patru ace, cu noul costum, fratele meu stătea printre cerșetorii zdrențuiți, cu mâna întinsă. Nu părea să
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
Stă cu mâna întinsă și... Nu am mai așteptat finalul, am deschis larg ușa și mi-am proptit privirea fix în poarta bisericii de vis-a-vis. Îmbrăcat la patru ace, cu noul costum, fratele meu stătea printre cerșetorii zdrențuiți, cu mâna întinsă. Nu părea să fi strâns mare lucru. Privea ușor într-o parte, de parcă i-ar fi fost jenă. În câteva secunde, am fost lângă și, aruncându-i cei doi bănuți pe care tocmai ce ii primise, l-am smotocit puternic
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
o localitate rurală. Abia aștepta să sosească la Ciocănești în modesta locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
trebuie trăită, Până-ajungem sub o cruce. Omule, cât poți, zâmbește, Moartea-i șireată, nu spune, Și-uite așa, pleci cu regrete, Suspinând....din astă lume. Dacă-am ști moartea când vine, (Poate vine azi, sau mâine.), Acelora cu mâna-ntinsă, Le-am împărți mai des o pâine. Fie și-n ultimul ceas, Nepăsători, nu vom mai trece, Pe lângă aceia care, Rabdă pe o piatră rece. Dacă-am ști moartea când vine, Am ierta, fără vreo urmă, De ură, sufletele negre
DACĂ-AM ŞTI MOARTEA CÂND VINE.... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370173_a_371502]
-
constituit o neliniște psihologică, cum au încercat unii să o considere. A făcut un experiment topind o bucată de ceară din care nu a mai rămas nici o calitate care impresionase înainte simțurile, precum: forma, culoarea, parfumul, ci doar o substanță întinsă. Concluzia lui: corpurile nu ne sunt cunoscute cu certitudine prin simțuri, singura certitudine este cea a existenței noastre, faptul că gândim și ne îndoim; gândirea, incluzând și percepția și voința, este substanța care-l definește pe om, iar cea a
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
trebuie trăită, Până-ajungem sub o cruce. Omule, cât poți, zâmbește, Moartea-i șireată, nu spune, Și-uite așa, pleci cu regrete, Suspinând....din astă lume. Dacă-am ști moartea când vine, (Poate vine azi, sau mâine.), Acelora cu mâna-ntinsă, Le-am împărți mai des o pâine. Fie și-n ultimul ceas, ... Citește mai mult Dacă-am ști moartea când vine, Ne-am iubi mai mult părinții,Atunci când ei nu vor mai fi,Să-i înviem, ne-am da arginții
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
trebuie trăită,Până-ajungem sub o cruce.Omule, cât poți, zâmbește,Moartea-i șireată, nu spune,Și-uite așa, pleci cu regrete,Suspinând....din astă lume.Dacă-am ști moartea când vine,(Poate vine azi, sau mâine.), Acelora cu mâna-ntinsă,Le-am împărți mai des o pâine.Fie și-n ultimul ceas,... XI. HAI, SPUNE-MI TU..., de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017. Hai, spune-mi, de ce lovești, În inima ce....te iubește? De ce
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată, Cruce pe gânduri peste amplă zare, Duc prin viață trecutul, colbul aprins, Pasăre cu lat de picior, aplecat, Efigie de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot ne poticnim și ni se culcă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Îl vedea doar pe tatăl ei, ajuns la un moment dat în fața regelui, alături de alți conducători. Curioasă, își schimbă locul și se cățără ca o veveriță, în cel mai apropiat stejar. Își găsi un loc bun, pe o creangă groasă, întinsă chiar deasupra adunării și ciuli urechile. Nu înțelegea ea prea multe din vorbele regelui, așa că, începu să se distreze, studiind fețele și veștmintele căpeteniilor. Toți aveau privirile încruntate, ca și când, un mare pericol îi pândea pe daci. Cușmele lor, aveau ornamente
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
și atunci mi-ai promis că-ți voi fi ostatică- alături. și-am luat de la capăt un fir deșirata dreptate -mi v-oi face am pupile, mă uit și mă mir mi-ai înfipt numai vârfuri de ace. cu inima-ntinsă și ruptă în palma scurt'-a iubirii acrită de viață te-nfruptă și mușcă din legile firii. Referință Bibliografică: PRECIS... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
PRECIS... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353315_a_354644]
-
22 martie 2015 Toate Articolele Autorului CONTINUĂ LUPTA Un strigăt mut pleacă din durere, Tu îl asculți doar prin tăcere! Căci nimeni nu te mai ascultă, Nu renunța, continuă și luptă... Nu te lăsa nicicum învins, Mergi pe drumul tău întins. Chiar de alții te mai sapă, Nu te lăsa dus de apă! Mergi să-ți împlinești acel vis, Nu aștepta să fii acum împins! Doar ești trecut destul prin lume, Desigur îți vei păstra al tău nume. Referință Bibliografică: CONTINUĂ
CONTINUĂ LUPTA... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353421_a_354750]
-
țării, a fost și faptul că avea peste 25 hectare de pământ, batoză și tractor și curtea plină de animale. Ca și când acestea n-ar fi fost de ajuns pentru părinții mei, nașii lor de cununie erau oameni bogați, cu averi întinse, care au fost deportați în zona Râmnicului Sărat, iar agoniseala lor a fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului, formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
bărbat în armura aurie și mantia purpurie, cu globul de aur în mână, cu fața zâmbitoare. Văzându-l, Speranța a strigat: - Nu mai plânge, mamă! A venit și Soarele meu! Gâtuită de emoție, Speranța a alergat spre poartă cu brațele întinse. Soare-Împărat alergă și el spre Speranța, îmbrățișând-o. Se sărutară prelung, de mai multe ori. El îi șopti: - Ce mult te-am dorit!.. Ea îi răspunse plângând: - Ce mult te-am așteptat!... Apoi, cei doi intrară pe poartă, zâmbind pierduți
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Proza > DIN SPATELE PERDELEI Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mănat de dorința de a te privi,mă apropii de fereastră și din spatele perdelei,te privesc și te admir în timp ce tu stai întinsă pe pătură mătăsoasa și citești românul tău preferat. Și dorind o pauză,închizi românul și timp de câteva secunde privești cerul ce se reflectă în irisul tău cristalin și admirandu-te aud versuri dulci și senzuale.Dar rezist poftei de
DIN SPATELE PERDELEI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352774_a_354103]
-
Articolele Autorului Petale de parfum pluteau în aerul nopți iar adierea blândă a vântului ce mângâia realitatea,le purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi se unifica cu vibrația vieți ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat întrebându-se cum va fi despărțirea ei de acestă realitate și auzind clinchetul
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
fel ne asemănam,tu vi aici pentru a vedea apusul iar eu vin aici pentru a-l citi pe Eminescu! -Dar e noapte zic eu privind cartea din mână ei. -Știu dar im place să citesc la lumină felinarului stând întinsă pe iarbă acestui loc în care totul e învăluit într-o aură mistica ce mă face să simt fiecare vers pe care-l citesc și nu-mi place să fiu deranjată când sunt hotărâtă să-mi îndeplinesc această obsesie ce
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
și vocea-i blândă mă urmărește necontenit. În fuga-mi neputincioasă uitasem ce înseamnă să fii Samaritean. Am uitat ce înseamnă să întind măna cu iubire și mi-am dat seama că egoismul îmi cuprinsese inima. Nu de mâna mea întinsă avea nevoie îngerul pentru a-i alina durerile, ci de o vorbă iubitoare și afecțiune. De încurajare și înțelepciune. Iubirea era singurul medicament pentru a-i lega aripa ruptă. A fost trimis de Dumnezeu să mă întrebe prin vocea-i
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
trandafiri strălucesc picături din sufletul meu. --Ha, ha, ha! Ești jalnic, dragă domnule! Se vede de la o poștă că sunt picături de interes, care otrăvesc petalele de trandafir... Cum Mărășteanu rămăsese ca un bleg cu buchetul de trandafiri în mâna întinsă și fără replică, pe doamna Virginica a podidit-o plânsul. Gândi că poate mai există un strop de sentiment în sufletul prostului din fața sa, prost, la care, descoperi cu uimire, că...tot mai ținea. Ce să-i faci?.. Inimă slabă
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
Dumnezeu, băiatule...Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!” Vinovatul, se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască... “Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...” Judecata
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
singură cabină cu tot confortul dar cu paturi separate. De ce îi interesa pe amândoi paturile când velele și motorul erau elemente mult mai importante Dumnezeu știe. După lunga plimbare de întoarcere și-au permis sărbătorirea perspectivei unei vieți independente pe întinsele lacuri care înconjoară Clujul și au rupt gâtul unei sticle de șampanie cu această ocazie. Târziu în noapte au ajuns și la culcuș. În cameră îi aștepta un pat imens cu o singură învelitoare tot imensă de parcă te invita discret
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
una "să nu cerșești!". Deci fapta milosteniei trebuie să aibă ca persoană de destinație chiar pe oamenii nevoiași. Și acest lucru este forte bine vizibil dacă veți privi cu ochii sufletului la situația oamenilor. Nu cel care stă cu mâna întinsă este nevoiași ci cel care are nevoie. Niciodată nu va ajunge cel nevoiaș să stea cu mâna întinsă și asta din prezența conștiinței în subconștientul lui(cu excepția unor cazuri). Iar cel care stă cu mâna întinsă a ajuns să practice
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Și acest lucru este forte bine vizibil dacă veți privi cu ochii sufletului la situația oamenilor. Nu cel care stă cu mâna întinsă este nevoiași ci cel care are nevoie. Niciodată nu va ajunge cel nevoiaș să stea cu mâna întinsă și asta din prezența conștiinței în subconștientul lui(cu excepția unor cazuri). Iar cel care stă cu mâna întinsă a ajuns să practice această virtute a sărăciei ca pe o meserie aducătoare de bani și de fapt ei sunt asemenea bogatului
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
care stă cu mâna întinsă este nevoiași ci cel care are nevoie. Niciodată nu va ajunge cel nevoiaș să stea cu mâna întinsă și asta din prezența conștiinței în subconștientul lui(cu excepția unor cazuri). Iar cel care stă cu mâna întinsă a ajuns să practice această virtute a sărăciei ca pe o meserie aducătoare de bani și de fapt ei sunt asemenea bogatului nemilostiv. De fapt păcatul lor este cu mult mai mare decât a bogatului nemilostiv căci bogatul nemilostiv a
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
ce ofera maximum de rezistență cu minimum de efort . În cazul acesta cursul Dunării, o redută naturală ale cărei avantaje nu puteau fi neglijate de generalii romani. A fost sacrificată Dacia Felix? Dar Hadrian, urmașul lui Traian, n-a sacrificat întinse teritorii în Orient pentru a vea liniște la granița cu parții?! În al doilea rând, cum crede domnul Henry Bogdan că populația de pe un întins teritoriu (etnogeneza românilor a avut loc pe cea mai întinsă arie din această parte a
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]