104,540 matches
-
și nici foi de scris - problema pentru a-i cere lămuriri Marfei Stanilova, dar fără îndoială că uitase, iar relațiile de serviciu îi interziceau o altă abordare decât cea oficială. În ruptul capului nu ar fi putut să se trezească întrebând-o visător pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În aparență, biroul lui era, așadar, aproape un pătrat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
tăuri pîn' la brîu, "Să-ți văd mîna iubită", i-am zis " Aici este crucea, aici este spada iar, în asta,-i arcul cu săgeata al cărui vîrf e oțelit în veninul de viperă" "Unde-ai văzut așa stigmate"-l întreb "Sunt din toate războaiele în care-au răpus ai noștri din urmă, pînă sub anul 100 după al nostru Hristos" Cînd să-l ating, strînsura de gheață din podul palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
evocă amintiri, persoane, nume, fața i s-a luminat, ochii-i strălucesc, e fericit. într-un târziu, mă uit la ceas. O dată, de două ori, de trei ori. Dar Carol, neamțul nostru bănățean, devenit bavarez fără voie, povestește de una, întreabă de alta, cu voluptatea regăsită a șuetei, și nu se mai poate despărți de reșițenii lui, care, din vorbă-n vorbă, au ajuns la al șaselea butoi. Carol, din tată-n fiu trăitor la Anina, fost tehnician la Reșița, are
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
cu piciorul stâng și fugind cât puteam de repede. Dar el mă ajunsese din urmă și-mi ieși în față rânjind. Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-am întrebat aspru. A surâs cu nerușinare răspunzând în limba noastră maternă: - Linné, ce mai statuie, nu? Știați că există o scrisoare înăuntru? - Necenzurată? Există scrisori care abia după 200 de ani ajung la destinație - o parte din ele dispar, oprite de
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
și Profetul dezarmat, amândouă publicate la aceeași editură. Gâfâia străduindu-se să zâmbească, un zâmbet care era numai o grimasă. Puse la loc cărțile, simțindu-se învingător, satisfăcut de perplexitatea în care mă aruncase. - Ce vreți de la mine, l-am întrebat. - Pot să fiu sincer cu dumneavoastră? - Sigur. - Nu vreau nimic, numai să-l salutați pe soț din partea mea - știu că are probleme economice cu editura și o sănătate șubredă. De aceea vă spun: cumpărați acum, mai târziu va costa mult
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
10 februarie, la orele 10 și 25, la Gare de Est, a coborât din tren o doamnă al cărei pseudonim latin în Familia scrisă este: Ultima! Și-l va găsi, mai târziu, singură când, la București, un scriitor zăpăcit a întrebat-o, nitam-nisam: "Nu vă supărați... A câta nevastă a lui Titus Ennius sunteți?" "ULTIMA!" Pe această blondă tovarășă de viață mi-a adus-o, desigur, destinul, singurul meu merit fiind acela de a-mi fi căutat perechea în "tranșa mea
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
le-a plăcut la clienți enorm de mult... Iar doamna patroană m-a apreciat foarte tare, și cu domnu^, și toți din bar... Și m-au cunoscut toți băieții din Borșa de solistă de muzică populară foarte bună... Deci, mă întrebau pe stradă, mă opreau foarte mulți, și-mi ziceau: Ce frumos ai cântat, domnișoară, o să mai fii și deseară? Și zic: Da, cred că o să fiu și deseară, dacă n-o să fiu plecată acasă la Rozavlea, de unde sunt eu... Deci
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
zici..., -dacă așa crezi...-, drept încuvințări și încurajări. Doar că abia mai târziu am realizat asta ! Deh, telepatia n-a prea funcționat. Numai că, la numai o zi înaintea declanșării acelei greve - când eram cu un prieten care mă tot întreba: -dacă m-am gândit bine?..., -dacă nu fac o nebunie?..., -dacă chiar cred că greva nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
venea. N-am putut sparge ceva obiecte din casă, dărâma rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de fapt?!... -Ce a intervenit?!... Să întreb: -Unde se afă susținerea de care am nevoie într-un astfel de moment și pe care mi-o datorezi?!... N-am putut nici să plâng înciudat, cum îmi venea și
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de fapt?!... -Ce a intervenit?!... Să întreb: -Unde se afă susținerea de care am nevoie într-un astfel de moment și pe care mi-o datorezi?!... N-am putut nici să plâng înciudat, cum îmi venea și cum mi-ar fi fost cel mai la îndemână. Cu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Poezia, visele, madonele cu zâmbet imaterial-trist-melancolic - cam despuiate, nu-i vorbă, mult mai despuiate în ziua de azi -, au rămas doar pentru coperțile revistelor și televiziune. E ambalajul poleit al lumii noastre agresive. -Dac-am încercat s-o uit? M-ai întrebat dac-am încercat s-o uit?... Ce idee... Nu, nici vorbă. Eu visez rar, domne. Și când visez totuși, nu uit. Nu uit nimic !, uite-așa. Ca să nu mai vorbim că un vis ca acesta, dac-ai avut șansa să
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
-așa. Ca să nu mai vorbim că un vis ca acesta, dac-ai avut șansa să-l ai și chiar să-l trăiești o dată, nu-l poți uita. Te ții de el cu dinții și unghiile. Cu trecerea anilor însă, mă întreb tot mai des dacă chiar am întâlnit-o pe Betina vreodată?... Dacă ea chiar a existat?... Dacă noi doi am fost vreodată cuplul acela magic pe care toată lumea îl râvnește căutându-l neîncetat?... Uneori îmi zic că nu. Dar, de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
ea nu. În felul ei îmi spune că greva e importantă. Eu îi spun că nu e. Și ea îmi spune că: -ba da! Aerul melancolic al Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a tuturor timpurilor mele, muțenia, surzenia, înțepenirea, în care am intrat de mult. Și, asta, până ce cântă cocoșii
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
cum să Înființez, organizez și conduc o companie americană: acolo i-am pus o bază solidă asigurându-ne În același timp și o viață plăcută. În timpul unei călătorii la un meeting din Florida, discutând cu Jenny viitorul companiei, m-a Întrebat dacă sunt mulțumit de New Orleans tot atât de mult cu cât ea este mulțumită de St. Louis. Față de altădată, situația financiară a companiei precum și banii câștigați prin vinderea proprietății din California, ne permiteau acum să ne instalăm oriunde am fi dorit
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
De peste două decenii nu doar reciclăm ca serviciu, ci și cumpărăm astfel de aparate folosite ca apoi să le revindem. Ceea ce se Întâmplă În medie ia următorul curs: văzând că plătim pentru ceea ce el aruncă, ortodontul este tentat să se Întrebe dacă nu pierde În această tranzacție. Ne trimite atunci, pentru a ne Încerca, aparatele sale ca să le reciclăm. Mulțumit, Începe să recicleze, ca la un moment dat să se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
plătim pentru ceea ce el aruncă, ortodontul este tentat să se Întrebe dacă nu pierde În această tranzacție. Ne trimite atunci, pentru a ne Încerca, aparatele sale ca să le reciclăm. Mulțumit, Începe să recicleze, ca la un moment dat să se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că ‘Factorul Yuck’ a dispărut În Întregime. Există și azi ortodonți care ne cer să nu le cităm numele, să le trimitem aparatele
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
arătând că oricine, fără să știe, s-ar putea să bea apa menajeră reciclată. (Faptul se poate documenta pe internet căutând ‘NEWater’/ Singapore; ‘Toilet to tap’/San Diego, CA, ‘Quacan Reservoir’/ Washington DC, etc). Din păcate, prea puțini oameni se Întreabă, de exemplu, de unde Își asigură astronauții necesarul de câțiva litri de apă pe zi pe durata unor zboruri de luni de zile... ND: Din punct de vedere strict profesional și financiar, când a devenit compania ta viabilă și apoi de
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
C. Rosapepe, ambasador al SUA În România Între 1998 și 2001, deși cu ocazia venirii ultimului În Florida am arătat public ca democrații lui nu sprijină imigranții din estul Europei. ND. Lista e impresionantă și aș fi tentat să te Întreb despre fiecare dintre aceste personalități pe care le-ai Întâlnit. Mă voi rezumă Însă la liderii politici români sau legați de România pe care i-ai cunoscut... CGM: În timpul unei consultanțe privind lipirea aluminiului la Mcdonnell Douglas, faimoasa firmă producătoare
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
ai Întâlnit. Mă voi rezumă Însă la liderii politici români sau legați de România pe care i-ai cunoscut... CGM: În timpul unei consultanțe privind lipirea aluminiului la Mcdonnell Douglas, faimoasa firmă producătoare de avioane din Long Beach, California, am fost Întrebat dacă doresc să vorbesc cu un alt consultant care se Întâmpla să fie acolo și să fie român. Răspunzând că mi-ar face plăcere, nu mică mi-a fost surpriza să constat că acesta era regele Mihai I. Ulterior, am
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
acum, după ce trecuse prin atâtea, nu se mai păcălea singur și nu mai avea naivități de doi bani. Ceea ce îi amăra și mai tare inima întunecată. Vă mărturisesc, acest ins mă fascina, pe măsură ce aflam mai multe amănunte despre el. Mă întrebam stupefiat cum e posibil ca un om atât de deștept, capabil de performanță intelectuală să fie, în același timp, atât de ticălos. Poate trece drept lipsă de profesionalism faptul că-mi descriu propriile stări, propriile sentimente provocate de o anchetă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
dumneavoastră. Și a mai înțeles rapid că, dacă l-am găsit, știu totul despre el. Sau aproape totul. Eventual, îmi lipsesc doar câteva piese, pentru ca puzzle-ul să fie întreg. A ridicat privirea spre mine senin, invitându-mă să-l întreb, gata să-mi satisfacă orice curiozitate. El a zis doar atât: Ce scurtă e călătoria asta prin lume, ce ușor și ce repede se deteriorează mecanismul omenesc, ce repede se strică, se trece (mi-aduc aminte exact, m-a izbit
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
omenesc, ce repede se strică, se trece (mi-aduc aminte exact, m-a izbit folosirea verbului "se deteriorează", care în reprezentarea lui apropia organismul uman de un aparat oarecare, care ascultă de principiile mecanicii, ale fizicii stricte...). Nu l-am întrebat nimic, eram capabil să completez singur tabloul, cu câte informații dețineam despre el mi-era la îndemână. M-a invitat să stau pe un scaun. M-am așezat. Îl deranja faptul că tăceam, că nu aveam nicio nelămurire, nicio curiozitate
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
este o zi sigură ? Povestea casei se va dovedi însă în timp mult mai întortocheată decît i-a relatat-o Radu la această întîlnire, și chiar decît o va afla Letiția peste 20 de ani, atunci cînd se va tot întreba cum ar putea strecura în veșnicul ei roman neterminat concidențele dintre locuri și istorii personale, fără ca ele să pară trase de păr, ori simbolice? De pildă mergi în silă într-o clădire oarecare, la o ședință anostă și toată viața
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
pentru că atât neștiința, cât și nepăsarea sunt mai comode, mai confortabile. Și atunci, singur față-n față cu un bloc abstract și mut, dar care încurajează, prin eschivarea și pasivitatea lui concretă, antiprofesionalismul, alterarea textelor clasice și plagierea edițiilor, mă-ntreb dacă nu cumva - odată cu evoluția mentalităților întemeiate pe asocierea ignoranței cu spiritul de gașcă, cu superficialitatea și cu dezinteresul intelectual - scopul pe care mi l-am propus inițial a devenit zadarnic. Sau poate, în ceea ce mă privește, a fost vorba
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]