2,580 matches
-
ultimei sale fraze, iar posteritatea nu a putut contesta partea a doua. în subcapitolul acesta și în cel anterior am prezentat imaginea istorică a doi mari oameni de stat, care au pus bazele conceptului de monarh absolut, ce va fi întruchipat de către Ludovic al XIV-lea. Care era relația dintre Ludovic al XIII-lea și Richelieu? Din ce motiv regele este supus în fața primului ministru? Răspunsul îl găsim, desigur, în lucrările memorialistice. Asemeni regelui Iacob întâiul al Angliei, care a avut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
au intrat în viața regelui: Maria Mancini, Maria Tereza, Louise de La Vallière, Marquise de Montespan, Françoise Scarron, dar și multe altele care au preferat protecția anonimatului. în secolul al XVII-lea, curtea regală era un teatru, fiecare membru al ei întruchipa un personaj, iar Ludovic al XIV-lea era regizorul care punea în mișcare reprezentația. Fără îndoială, acestui teatru social i se alătură intrigile din culise, o zi bună fiind considerată una în care au fost puse la cale cât mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
orice caz, pretinde că-l conține. Adevărul literaturii, așa cum îl vedem noi acum, pare să fie adevărul cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar care poate fi aplicată literaturii, care poate fi ilustrată sau întruchipată în literatură. In acest sens, în opera lui Dante, adevărul îl reprezintă teologia catolică si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre poezie în relația ei cu "adevărul" pare a avea, în mod esențial, această natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu artă, Titus Popovici, trece la ce probase că știe foarte bine să facă, operații estetice, de astă dată nu asupra literaturii clasice, ca în Pădurea spânzuraților, ci asupra istoriei. Primul element care sare în ochi în construcția persona jului întruchipat de Amza Pellea, pe care în cele ce urmează îl voi numi Mihai Titus, este dimensiunea religioasă zero sau chiar negativă. Toate sursele timpului menționează consistența credinței creștin- ortodoxe a lui Mihai, pe care a refuzat s-o abandoneze chiar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
terminală din anii ’80. Și totuși, Concurs e fundamental diferit de Croaziera. Daneliuc înțelege să-și plaseze critica într- o desfășurare cât se poate de realistă a acțiunii, e preocupat să asigure în primul rând fluența naturală a întâmplărilor care întruchipează declinul societății ceaușiste. Nu există mișcări gratuite de aparat, efecte speciale de amorul artei, coloană sonoră sofisticată - singurul element nondiegetic în Croaziera este cântecul auzit sporadic al Violetei Ciomârtan, cu singulara ei voce copilărească. Pița, în schimb, intervine vizibil și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Personajul este Băiatul : pe rând el s-a numit Vive în Diminețile unui băiat cuminte, interpretat de Dan Nuțu, s-a numit Vuică și Ripu în Reconstituirea (George Mihăiță și Vladimir Găitan) sau Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
altminteri nu ai purta în largul creației un nume propriu. Cu un acut spirit de observație la realitățile umane, adesea bulversate, din societatea contemporană cu apetit de globalizare, autorul întinde punți între viața scurtă sub semnul vitezei verbului a fugi, întruchipată de Achile, și viața lungă sub semnul verbului a (se) întoarce - propriu nostalgiei, evocării - a lui Odiseu. Firesc, se pune întrebarea de ce/cum învață omul? Dubletul interogativ de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
opoziționism, labilitate , neurovegetativă cu predominarea excitației , atenție labilă, slabă putere de concentrare .Se constată o mare dexteritate în mișcări , sereotipii (se poate juca la infinit cu același tip de joc ). Nu suportă să fie atins , nu-l interesează jucăriile care întruchipează oameni , animale ;are mișcări grațioase , manipulează cu ușurință obiectele , fascinat de obiectele mecanice. Vorbirea este aproape inexistentă , fără participarea emoțională . Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) și nu cel de comunicare al limbajului .Ecolaliile sunt imediate sau întârziate ; folosește neadecvat pronumele
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
dinamică sunt foarte importante funcțiile de mediere și de modelare ale poveștii terapeutice: capacitatea acesteia de a media transferul unor trăsături și emoții ale ascultătorului către personaje și de a oferi libertatea găsirii de soluții noi. În povestea prezentată, soldățelul întruchipa sentimente de abandon, de vinovăție, de neputință în a depăși o situație problematică. În terapie, copilul care trăiește astfel de stări afective poate “transfera” mental soldățelului și sentimente “inadmisibile”: ură, furie față de cel care “l-a abandonat”, față de propria persoană
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
autoritatea. Perioada adolescenței este hotărâtoare în centrarea individului spre credința religioasă. M. Dubesse observă că „ acum e momentul când de obicei se pierde, se câștigă sau se capătă credința... Dumnezeu încetând de a mai fi o reflectare a imaginii părintești, întruchipează atunci valoarea supremă în care se contopesc toate celelalte.”. Pentru a ajuta pe adolescent să depășească această stare de incertitudine este necesară educația religioasă, educație care spre deosebire de alte obiecte de studiu, se adresează în special inimii, mai puțin gândirii deoarece
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pedepsită, iar înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol atât de important în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la vârsta de 13 ani, iar mai apoi a fost recunoscut în întreaga lume drept un geniu artistic cu realizări excepționale în pictură, sculptură și arhitectură. S‑a format în atelierul lui Ghirlandaio. A fost unul dintre artiștii care a întruchipat idealul Renașterii italiene. Sprijinit de familia Medici, în special de Lorenzo Magnificul, a realizat lucrări de o inegalabilă măiestrie și origina‑ litate. Permanent frământat de căutări, de contradicția dintre materie și spirit 12 și de dorința de desăvârșire, a creat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Florenței, iar originalul a fost plasat în piața Signoria în fața palatului Vec‑ chio, primăria florentină. A fost pentru prima dată când un nud de asemenea dimensiuni a fost expus într‑un loc public. Acest lucru a fost posibil deoarece David întruchipa cele două însușiri ale patronului orașului, Hercule, și anu‑ me: puterea și mânia. Prin această statuie, Michelangelo a demonstrat lumii nu doar că și‑a depășit toți contemporanii dar și că, asemenea grecilor și ro‑ manilor, a reușit să adune
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Michelangelo atinge puritatea cea mai înaltă atunci când înfățișează goli‑ ciunea omenească alături de reprezentări ale sacrului: este logica lui David în care omul este reprezentat gol și lipsit aparent de apărare. Și totuși privirea oblică a regelui David încruntată și hotărâtă întruchipează acea terribilità atât de caracteristică operei lui Michelangelo. Ea adaugă o dimensiune psihologi‑ că perfecțiunii formale a sculpturii. Pornind de la o disociere de ordin moral comună în Evul Mediu, Miche‑ langelo a valorificat contrastul dintre liniștea părții drepte a corpului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
monument: statuia fusese menită să de‑ vină una dintre cele șase sculpturi colosale care încoronau mormântul 43. As‑ tăzi ea constituie principala atracție din San Pietro ad Vincula din Roma. Con‑ siderat fratele mai mare al profeților capelei Sixtine, Moise întruchipează și aspirațiile lui Michelangelo însuși, un personaj care după cum spune Tonlay tremură de indignare, abia stăpânindu‑și explozia de mânie. Vasari va decla‑ ra cu admirație: Michelangelo a înfățișat, cum nu se poate mai bine în mar‑ mură, dumnezeirea pe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unui sentiment puternic și irezistibil, dar și a unor idei care se cer imperios urmate de acțiuni importante în viață. Se consideră că arta lui Michelangelo este realizarea supremă a întregii istorii și a culturii occidentale. Picturile din capela Sixtină întruchipează am‑ ploarea științei lui Michelangelo, măiestria îndemânării și puterea voinței sale de a vorbi direct omenirii. Arta sa este dominată de o dăruire și de o convin‑ gere care te îndeamnă să te minunezi de geniul tenace capabil să o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
să-și răspândească energia în spațiu, el își trimite vectorii de jur-împrejur, în mod egal, ca razele provenite dintr o sursă de lumină. Modelul simetric radial rezultat este prototipul compoziției centrice (figura 1). În natură el este cel mai bine întruchipat de formele sferice ale planetelor și stelelor, dar se găsește și în fulgii de zăpadă sau în radiolarii microsco piei. Goethe remarca în aforismele sale despre geologie: . Modelul radial poate fi analizat într-o multitudine de vectori, fiecare dintre ei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
clădirilor caracterizate de un oarecare nonconformism funcțional. Expozițiile internaționale, atât cea de la New York din 1939, cât și cea de la Montréal din 1967, au prezentat structuri sferice în mod remarcabil și adecvat, ținând seama că atari pavilioane au menirea de a întruchipa afirmații temporare, monumente simbolice ale prosperității, și nu neapărat structuri utilitare înrădăcinate în terenul comun al lucrurilor practice. Într-o asemenea manieră exaltată a proiectat în 1784 Etienne-Louis Boullée un cenotaf pentru Newton, „o sferă goală, cu bolta străpunsă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
american al lui Buckminster Fuller de la Expoziția de la Montréal, s au practicat deschideri pentru liniile miniaturale ale trenulețelor care transportau publicul în și prin spațiul expoziției. Menționasem mai înainte că în pictură, ramele circulare, adoptate în secolul al XV-lea, întruchipau simboluri vizuale ale unei dezvoltări sociale care slăbise conexiunea dintre operele de artă și locurile cărora le erau destinate. Tondourile deveniseră la modă, mai ales la Florența, într-o vreme în care arta nu mai era exclusiv comandată pentru anumite
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al lui Pieter Bruegel cu subiectul căderii lui Icar (figura 69) este centrat în jurul figurii minuscule a păstorului care privește spre locul căderii mortale din ceruri. Deși el întruchipează unica reacție la tragedia la care asistăm, atenția privitorului este distrasă de plugarul mare și colorat care, exact lângă păstor și văzut din spate, se concentrează asupra propriei munci. Totuși, odată ce descoperim micul personaj fascinat în poziția sa centrală, acesta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în stânga, figura uriașă a taurului, ridicându-se deasupra măcelului. Stabilitatea simetriei centrice descrie starea de lucruri așa cum este ea dată - atacul criminal la care era supusă republica spaniolă în acea vreme. Misiunea picturii murale a mers totuși dincolo de acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această temă este susținută de vectorul excentric care copleșește tema centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
căi de comunicare, descoperim totuși că în fiecare caz particular arhitectul trebuie să decidă asupra ponderii acordate aspectului liniar al apropierii, ca și retragerii față de concentrarea din jurul miezului clădirii. Planul bisericii tradiționale derivă din două modele arhetipale: tipul central, care întruchipează o centricitate deplină, și canalul liniar al bazilicii, care este în esență un vector excentric. Cele două se combină în mod tipic: vizitatorii sunt conduși dintr-o parte în cealaltă a navei până în centrul sanctuarului. Transformarea crucii grecești din planul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
informare și documentare și a bibliotecarilor trebuie să fie îndreptată cu fermitate către om în măsura în care trăiește din informație și document, în măsura în care el o produce, el face transferul acesteia și din care consumă în permanență, asigurându-i un viitor Omul este întruchipat din informație și reînnoit constant din schimburi infodocumentare. În ceea ce privește informația, aceasta este, înainte de toate, un proces uman și social, o «non-materie». Informația nu există ca obiect faptic, ea nu este decât o punere în relație a privirilor dialogând, evident, informația
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]