KorAP: Find »[drukola/base=întruna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...110 >

2,732 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

un sentiment, ca o emoție, orice care să arate că ești vie, asta va ajunge ca scrisorile să pornească spre destinațiile lor. Coasa rămase tăcută, dar tăcerea echivala cu o Întrebare. Știi, nu pot să tot vin și să plec Întruna ca să mă ocup de poștă, spuse moartea, trebuie să mă concentrez total la rezolvarea problemei violoncelistului, să descopăr modalitatea de a-i Înmâna blestemata de scrisoare. Coasa aștepta. Moartea continuă, Ideea mea este următoarea, scriu toate scrisorile odată pentru toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el și îmi arată chipul meu schițat în cărbune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
undeva adânc înăuntru, este posibilă. Am avut impresia că bolborosește ceva, copilul, m-am aplecat peste capul lui auriu și chel, ce ai spus? Și el se întoarce, nu sunt băiat, sunt fată, însă îmi suna de parcă ar fi repetat întruna o mantră și în clipa aceea s-a îndreptat de spate, iar pe pieptul bolnav i se vedeau sfârcurile unor sâni mititei, cine știe ce bătălie crâncenă se dădea înăuntrul său, între zvâcnirile vieții și forțele morții, aproape că puteai vedea două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

blochez, se găsea întotdeauna cineva care mă scotea din încurcătură. Într-o bună zi însă, s-a întâmplat ceva și totul s-a spulberat. Eram în anul al patrulea la conservator și mă aștepta un concurs foarte important, așa că exersam întruna. Deodată, degetul meu mic de la mâna stângă a înțepenit complet. Nu știu de ce, dar așa s-a întâmplat. Am încercat să-l masez, să-l bag în apă caldă, să fac pauză două-trei zile, dar toate încercările mele au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
pentru că abia mai respiram. Când și când, zburau pe lângă noi niște păsărele roșii, cu moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta s-a terminat după vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe frunte, trăgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă uitam. Habar n-aveam c-o desfăcuse. Nu-mi plăcea cum ținea undița, dar nici să-l cicălesc Întruna nu-mi făcea plăcere. Și, pe lîngă asta, fărĂ piedică firul putea să se tot ducă, așa că nu era nici un pericol. Dar nu așa se pescuiește ca lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia veche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și maroniu, ridicîndu-se din apele mării exact În locul În care trebuia să fie. — Trebuie să ai Încredere cînd cîrmești, Îi spuse negrului. — Am Încredere. Da’ după cum a mers drumu’ Ăsta, nu mai am deloc. — Cum mai e picioru’? — MĂ doare-ntruna. — N-ai nimic. Tu ai grijă să fie curat și Înfășurat În ceva și o să se vindece de la sine. Acum mergea spre vest ca să ajungă la Woman Key și să stea În mangrovele de acolo, unde nu se va vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de chei. Erau deja În vad și, pe măsură ce intrau pe canal, vizibilitatea era tot mai redusă, din cauza soarelui care se reflecta În apă. Negrul baîși ieșea din minți, ba devenea religios din cauza faptului că fusese rănit - În orice caz, vorbea Întruna. — De ce mai fac contrabandă cu băutură acum? Întrebă. S-a terminat cu prohibiția. De ce continuă cu traficul Ăsta? De ce n-aduc băutura cu feribotul? BĂrbatul care ținea cîrma era atent la canal. — De ce nu sînt oamenii cinstiți și respectabili și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o ai cînd ieși din necaz cu un pariu, și mă Întrebam cît de tare-l afectase pariul nostru pe el. Trăsesem aiurea toată săptămÎna și el trăsese minunat, atîta că nu avusese noroc la tragerile la sorți și pariase Întruna pe el. — SĂ facem un duro? m-a Întrebat. — Ești sigur? Da, dacă vrei. — Pe cît? A scos un portofel, s-a uitat Înăuntru și a Început să rîdĂ. — Mi-ar plăcea să-ți pot spune că pe ce sumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se trăsese Într-un colț, lipit de perete, toți ceilalți bărbați Își scoseseră armele. Trei blonde cu rădĂcinile firelor de păr Închise la culoare se ridicaseră pe vîrfuri pe una din băncile de la perete ca să vadă mai bine și țipau Întruna. — Nu mi-e frică, spuse forțoasa. Ești ridicol. — N-ai vrea să fii Împușcată Într-o Încăierare de bar, i-am spus. Dacă regele pistoalelor are ceva prieteni pe-aici, o să iasă urît. Dar n-avea, În mod clar, nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada. — Da, tovarășe, spuse Cheliuță. — Și cum te-ai simțit? — MĂ gîndeam Întruna, tovarășe. — Da’ din Junker cîți au scăpat, Cheliuță? — Patru, dintr-un echipaj de șase. Eram sigur că l-am ucis pe pilot. Am observat că la un moment dat a Încetat să tragă. Și În alea mai au și-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Ține-ți caii-n frîu, tovarășe. O să vă descriu ciudata și frumoasa scenă. Știi, pe lîngă că sînt pilot, mai și scriu. Și dădu din cap, confirmîndu-și propria afirmație. — Scrie pentru un ziar din Mississippi, Argus, interveni un pilot. Scrie Întruna. N-au ce să-i facă, nu-l pot opri. SÎnt un scriitor talentat. Descriu cu prospețime și originalitate. Am și un articol decupat dintr-un ziar În care se spune asta, da’ l-am pierdut. Și-acum o să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol. MĂ duc s-aduc niște vin. — Da. Dar cînd ți-e sete, apa-i mai bună. Nu există sete ca aia din bătĂlie. Chiar și eu, ca rezervist, sînt Însetat Întruna. — E de la frică, spuse alt soldat. Setea Înseamnă frică. — Ba nu, se băgĂ altul. Cu frica vine și setea, asta așa e. Da-n bătĂlie ți se face sete chiar și cînd nu-ți mai e frică. În orice bătĂlie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ să fii omorît. Fuseserăm acolo toată dimineața, În locul din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
noroc. — Și ție la fel. Și ca individ, și ca spaniol. L-am trezit pe colegul care filmase și am coborît culmea spre cartierul general. Acum se Întorceau toate tancurile și abia te mai auzeai de atîta zgomot. — Ai vorbit Întruna, cît am dormit? — Nu, am ascultat. — Și-ai auzit ceva interesant? — O grămadă. Și acum ce vrei să faci? — SĂ mă-ntorc În Madrid. Ar trebui să trecem pe la general. — Da, trebuie. Generalul era Împietrit de nervi. I se ordonase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
eram la dreapta lui. Am cucerit ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii. A trebuit să scoatem un tanc În față, care să tragă Întruna spre fereastră cît ne-am repezit noi la ultima mitralieră. Numai eu am pierdut opt oameni. Prea mulți. — Și unde s-a Întîmplat asta? — La Celadas. N-am auzit niciodată de locu’ Ăsta. — Nu, n-ai auzit. Operațiunea n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și-napoi. Îmi amintesc cît de Încet mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era și o maree uriașă și cîmpul era galben și canalul se-ntindea pînĂ la cea mai Îndepărtată insulă. VÎntul bătea Întruna și nu erau nici muște, nici țînțari. Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
atît de mult și i-am făcut atîta rău, Încît acum trebuie să-nvăț să am multă grijă de ea În ce fel voi putea. Dacă mă gîndesc numai la ea, totul o să fie În regulă.“ — N-o să mai zic Întruna „știi“, Îi spuse. SĂ-ncepem cu asta. Ea clătină din cap și el o simți cum tremură. — Zi cît vrei, Îi spuse și-l sărută. — Nu plînge, te rog, comoara mea. — Nu vreau să dormi cu vreo pernă nenorocită. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În sac? — Nu, o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-te și tu la ce-au făcut cu Tiger Flowers. Dac-ar fi fost alb făcea milioane. — Cine era Ăsta? — Un boxer. Un boxer foarte bun. — Și ce i-au făcut? — Într-un fel sau altu’ i-au dat brînci Întruna. — PĂcat. — Jimmy, nu găsești nimic În slujba asta pe tren. Ori iei sifilis de la femei, ori, dacă te-nsori, nevastă-ta Își face de cap. Lipsești nopțile de-acasă. Și cauți genu’ de fată care să și-o tragă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
altcuiva și așteptam masa și copacii uzi după ploaie și perioada aia, În nord, cînd se termină toamna și e ud și rece și păsĂrile au plecat și nu mai e nici o distracție să te plimbi prin pădure și plouă Întruna și vrei să stai În casă, lîngă foc. Nu cred că mă gîndeam eu la toate astea, pentru că de felul meu nu m-am gîndit niciodată prea mult la lucrurile din jur și, În orice caz, nu În cuvinte, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre și i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se purtau acum bătĂliile și noi ne foloseam de CĂmin atît ca de un punct de observație, cît și ca de un loc bun pentru filmat. Zilele erau foarte periculoase și reci, iar nouă ne era mereu foame și glumeam Întruna. De fiecare dată cînd un obuz lovește o clădire, se face un nor mare de praf de la cărĂmizi și tencuială, care, atunci cînd se așază, acoperă oglinzile și ferestrele parcă date cu calciu. Într-una din camere, cea care dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil, decît dacă el Însuși ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]