3,864 matches
-
ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul. Ieși de acolo ținând furtunul ca pe o jumătate de lămâie Învelită În tifon și tocmai se pregătea să apese... ...și dintr-o dată, se opri. Iar acum recunosc o expresie familiară pe chipul tatălui meu, expresia pe care o afișa atât de des În timpul mesei, privirea pierdută a unui bărbat care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era scopul pentru care aveam părul lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca Dorothy Hamill. Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era să trăiesc Într-o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndreptau spre sud, peste Marea Mediterană, către insula Cipru. În miturile antice zeii care Îi protejau pe muritori Îi ascundeau adesea. Afrodita l-a făcut o dată dispărut pe Paris, salvându-l de la o moarte sigură În mâinile lui Menelau. L-a Învelit pe Aeneas Într-o haină ca să-l scoată de pe câmpul de luptă. În mod asemănător, când avioanele turcești răgeau peste mare, și ele erau ascunse. În acea noapte personalul militar cipriot a raportat o defecțiune misterioasă În funcționarea ecranelor radar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci și rămâne și acum. Ce e, Alexandru? se auzi vocea amenințătoare a Anei din spatele sălii. Rămânem sau plecăm? Corvium? Ce facem? Eram în picioare, căci a trebuit să iau poziție în fața șefilor de clasă. M-am prăbușit pe scaunul învelit în blana roșcată, de vulpe. Degetele mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nopții de demult, în care stelele scânteiau și luna domnea în împărăția ce a fost cândva a soarelui. Acum, erau nori. Nori toxici, subțiri, dar îndeajuns de groși pentru a nu lăsa să se vadă luna. Păreau o pătură ce învelea orașul adormit, care mai tresărea din când în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu o viteză neadecvată, totul pentru a ajunge mai repede la destinație, sau goarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe mine însumi, și, conform sfatului celui din spatele meu, am intrat pe a treia ușă din partea dreaptă, dar mă oprii în prag, deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doarme liniștit și bine. Gloanțele lunetiștilor cădeau ca picăturile de ploaie pe tablele noastre dragi, iar muzica, îndrăgită a unora, displăcută altora, e înăbușită într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la adormitul soarelui de câteva rafale trase în interiorul școlii, o explozie de grenadă la etajul doi și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cumva tocătura asta divină e din pește și raci, sau poate din ficat de porc ori cine știe din ce alte căr nuri? Ridică din umeri amuzată și le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter, întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că o mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul, îmi sprijin capul de umărul ei: de asta am nevoie acum, să aibă cineva grijă de mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie care înveleau încărcătura se amestecase cu mirosul trupurilor transpirate. Unii din cei o sută de negustori stăteau prăvăliți pe podea sau jucau zaruri așezați în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cunosc pe unchiul dumitale. Nu-mi închipuisem că dragul meu unchi Don Diego Caballero Molina îmi va trimite așa de repede răspuns la scrisoarea pe care i-o trimisesem pe fugă din Acapulco. Am băgat cu grijă în buzunar scrisoarea învelită în hârtie tare la apă. Comandantul s-a bucurat ca un copil de sabia japoneză pe care i-au dăruit-o solii și ne-a dat încuviințarea să ne urcăm la bordul corabiei Santa Veronica. Vasul urma să ridice ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din nou. Băiatul luase carabina din bucătărie și când moșul Încercase să intre cu forța-n hambar Îl Împușcase, și când s-au Întors l-au găsit În țarc, mort de-o săptămână, Înghețat și câinii mâncaseră din el. Ați Învelit Într-o pătură ce mai rămăsese din bătrân, l-ați urcat pe-o sanie și l-ați prins cu frânghiile, și băiatul te-a ajutat și ați pornit-o amândoi cu schiurile, șaij’ de mile până-n oraș, ca să-l predai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei la Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n jos, la picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gări. Era Încântat de Italia. Spunea că e o țară frumoasă. Oamenii-s drăguți. Fusese prin multe orașe, umblase mult și văzuse o mulțime de picturi. Cumpărase reproduceri după Giotto, Masaccio și Piero della Francesca și le purta cu el, Învelite Înt-un număr din Avanti. Mantegna nu-i plăcea. Se prezentase la noi la Bologna și l-am luat cu mine până În Romagna, unde trebuia să mă-ntâlnesc cu cineva. A fost o călătorie plăcută. Era la Începutul lui septembrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii o soție perfectă pentru fata cu care o să te-nsori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa că prefer să trag eter. Nu mi-e rușine de asta. Nu te-am văzut niciodată beat. — Nu? spuse Nick. Niciodată? Nici În noaptea aia, când mergeam de la Mestre spre Portogrande, și am vrut să mă culc, așa că m-am Învelit cu bicicleta și mi-am tras-o până sub bărbie? — Asta nu se-ntâmpla pe front. — Hai să nu mai vorbim despre cum sunt eu. E un subiect despre care știu prea multe deja ca să mai vreau să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fetița simte că plutește parcă. O poveste adevărată prinde a se depăna sub ochii ei. Nu se știe de unde, pe prispă a apărut bunica. Privește spre Sorina, apoi intră în casa mare, de unde vine cu o pătură. Cu ea o învelește pe fetiță. Oare, nu cumva bunica își închipuie că Sorina doarme?! Nepoțica ar vrea să-i spună că nu-i nici gând de somn, că ține ochii închiși doar așa, pentru că-i place. Dar nu spune nimic. O moleșeală dulce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și nu ești atent?” ar vrea să-l certe ea. Însă, văzându l cât e de speriat, cuvintele nu vor să se nască. Ar trebui acum să-l ia lângă sine, să-l așeze pe perna cea mică, să-l învelească cu pătura... Poate că ar trebui să facă toate astea, dar fetița simte că nu este în stare să facă nici o mișcare. Mâinile și picioarele nu vor s-o asculte. Părinții puilor au sosit din nou la cuib. „Ce-ați
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și rebelii din diferite perioade ale istoriei Chinei. Odată ce au prins rădăcină, nu-i mai poți stârpi. Printre „copacii de decapitat“, se găseau „copacii cu opt comori“ ale căror frunze atârnau suficient de mari Încât un copil să se poată Înveli cu ele. Iar pe drum erau suficienți copii neastâmpărați care să aibă oricând nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lanternă ca să inspecteze interiorul camerei În care urma să-și petreacă noaptea. Pereții alcătuiți din rădăcinile contorsionate erau netezi și curați, nici urmă de cele patru elemente de coșmar: mucegai, lilieci, păianjeni sau noroi. Își scoase pătura Space și se Înveli cu ea; În reclamă spuneau că absoarbe și reține până la optzeci la sută din căldura corpului. În timp ce punea pătura pe care i-o dăduseră cei din trib peste a ei, o bătrână Își vârî capul Înăuntru. Se grăbi să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]