6,513 matches
-
cu parapete și cu materiale luate din clădirile publice din apropiere: practic, comentă cu amărăciune, ne distrugem noi înșine cetatea, înainte să o facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de lemn se lăsa acum peste șanț. Cu toate acestea, Sebastianus încerca mai departe, luptându-se cu furie, să ajungă la poartă, de care îl mai despărțeau acum doar douăzeci de pași; însă alți bagauzi veniră dinspre camera de gardă, alergând să dea o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mile. în spatele ei, amenințătoare și impunătoare, se ridica tabăra fortificată: două cercuri concentrice imense, formate din care de diferite tipuri, cu un diametru exterior de cel puțin un sfert de milă, înconjurate de un val de pământ și de un șanț adânc. Dar nu avu timp să se concentreze asupra observării dușmanului, căci atenția îi fu imediat atrasă de o hoardă de cavaleri huni - poate un întreg mingan - ce suia colina. Ajunseseră deja la circa două sute de pași și-și dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe Craig, pe când ședea acolo, reflectând. Se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mașină, mergem la Ned să luăm ceva benzină și apoi aruncăm cadavrul la o sută de mile de aici. La naiba, trebuie s-o facem. Nu ne putem permite... Timp de o săptămână, ceea ce fusese Lesley Craig, zăcu într-un șanț, foarte liniștit, crescând din nou! CAPITOLUL 7 Jefferson Dayles studiase raportul experților în ajunul reinvestirii. Prima parcurgere a sa îl lăsa complet nedumerit. Gândi că mai târziu, după ce îi va trece agitația, îl va citi mai atent. Dar îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aceasta era masca unei agitații interioare. Craig era în viață. Fusese descoperit, spunea Kay, dându-se curs unei știri vechi din ziar, conform căreia pe 21 noiembrie 1972 cineva sunase la poliția din orașul Carness și anunțase că într-un șanț de lângă drum se afla un cadavru. În realitate, fermierul deja îl găsise pe Craig atunci când se primise acel telefon. Astfel că era evident că cel care sunase trebuie să fi fost unul dintre cei vinovați de a-l fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
afla un cadavru. În realitate, fermierul deja îl găsise pe Craig atunci când se primise acel telefon. Astfel că era evident că cel care sunase trebuie să fi fost unul dintre cei vinovați de a-l fi lăsat pe Craig în șanțul înghețat. Cineva care avusese mustrări de conștiință sau poate că fusese pur și simplu dornic să încheie și să uite afacerea. Motivația psihologică exactă nu conta. Omul totipotent era în viață. Rămăsese o problemă, o verificare: brațul lui Craig! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Oricum le captează. Imaginea mentală care apăru a fost limitată în timp. Pornea cam din vremea când Nypers i-a sugerat prima dată că ceva nu e în regulă. Îl arăta cum fusese cules de un bătrân fermier dintr-un șanț în care fusese aruncat. Nu era clar cine-l aruncase acolo, fiindcă nu-l localizaseră decât după o săptămână. Însă, din acel moment, nu l-au mai pierdut nici o clipă din ochi, deși până ce a fost eliberat din închisoare (fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că nu prea am ce spune despre această epocă. Dar văd că-mi vin în minte multe lucruri. Așa, un lucru mare a fost pentru mine clădirea unei case mari în ograda școlii - adică pregătirile clădirii: grămezi mari de scânduri, șanțuri, varnițe etc. Aveam "case", locuri ascunse, locuri de siguranță, în șoproanele pentru scânduri, în varnițe și șanțuri. Tot în acea ogradă era și biserică. Ce mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam în biserică la denia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucruri. Așa, un lucru mare a fost pentru mine clădirea unei case mari în ograda școlii - adică pregătirile clădirii: grămezi mari de scânduri, șanțuri, varnițe etc. Aveam "case", locuri ascunse, locuri de siguranță, în șoproanele pentru scânduri, în varnițe și șanțuri. Tot în acea ogradă era și biserică. Ce mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam în biserică la denia cea mare, în genunchi pe jos - ce sentimente atunci de ceva și straniu și intim! Tot atunci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niște copii pe care-i alintă, dar nu vrea să-i scoată la obraz. (Viziunea comică și ușor dezmierdătoare este de altfel atitudinea ei obișnuită în viață.) ... După ce culege florile, vine la drum cu brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după criterii subiective și fanteziste, le întocmește într-un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi dădu starea de euforie a omului care visează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile a oprit pentru motive variate: să-și odihnească și să-și adape caii (și să-i suduie că vor să bea amândoi odată din găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la spatele trăsurii etc... Dinspre Hălăuca curgea o răceală care nu era încă vânt. Ozana freca aspru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul de altul. Atunci ea mă chema lângă dânsa făcîndu-mi loc pe îngusta fâșie fără pietriș. Nu se auzea nimic în toată imensitatea decât nota misterioasă, naiv frântă, a bu-hailor-de-baltă de prin șanțurile drumului, geamăt al nopții și al pământului. Fusta de mătase suna aspru sub rochia groasă și strânsă pe picioare a femeii de lângă mine. Dar când am ieșit în câmp... o, luna avea altceva de făcut decât să ne urmărească pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
contra unei sume de bani derizorii sunt ce-i mai temuți informatori...!” “Cum ați reușit totuși să Înșelați câinii special dresați...?” “Am stropit hainele și bocancii cu soluție de amoniac, neutralizând mirosul extrem de dezvoltat al animalelor. Ziua dormeam ascunși prin șanțuri și tufișuri iar noaptea ne târam pe coate cucerind cu precauție fiecare metru liniar de drum...!” “Sincer vorbind, Îmi pare rău...!” “În mod sigur voi reuși data viitoare. Totuși din această nereușită evadare ceva a rămas tipărit În memoria mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apoi, grăsimea cadavrelor datorită arderii a devenit fluidă, stingând flacările și contribuind la Încetinirea procesului de carbonizare, oferind dureri de cap ucigașilor, fiind nevoiți să găsească alte rapide inovații...! Dacă asasinii comuniști au folosit exemplul dispariției cadavrelor prin ardere În șanțuri special săpate,folosite la Auschwitz, Nevengamme, Bergen.-Belsen, Buchenwald, Dachau, Flossenburg,Birkenau,Treblinka, atunci au avut o sarcină ușoară și ceva mai rapidă: având la dispoziție timp suficient - războiul se terminase de multă vreme - victimele au fost tramautizate În bătaie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de multă vreme - victimele au fost tramautizate În bătaie ori alte comuniste metode de schingiuire, după care au fost omorâte prin moarte lentă datorită inaniției precum și a unor epidemii provocate de aglomerație și condiții mizerabile sanitare, iar arderea cadavrelor În șanțuri comune datorită descărnării și lipsei grăsimei, scheletul omenesc a putut fi transformat repede În cenușă...! După cum se presupune, la dispariția zecilor de mii cadavre nu au participat deținuți:arderea ori Îngroparea acestor cadavre era făcută În exterior și numai de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț. Nu era nici un merit special În asta, nu era nici o vrăjitorie. Doar sufocarea de care scăpase. Iar dacă războiul ar mai fi durat câteva luni, ar fi murit ca toți ceilalți. Nici un evreu nu ar fi scăpat din ghearele morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele viitorul mi se împuținează cu fiecare iarnă ce vine cât de bogat îmi stă însă în spate trecutul mai plâng și acum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putea distinge fiecare ramură de copac, orașul din vale se lăsase deja Învăluit de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am zărit un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și În spatele lui se afla, am impresia, intrarea unui templu. În spațiul cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]