4,565 matches
-
rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; ȘEFUL GĂRII a rămas în picioare, cu hohotul de râs încremenit pe figură, privind prostit în direcția în care a dispărut trenul; IOANA scâncește ușor la picioarele tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu privirile în pământ; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE, care a alergat în urma trenului fantastic, se află cu un pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pasiune despre Bruckner și despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de suferit în proprii mei ochi. Ea acceptase această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asemenea corzilor unui pian, solide și puternice. — Astea ajung până la grilajul din tavan. Fiecare trece printr-un scripete și apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din nou la șina cu știfturi. M-am conformat și m-am suit din nou pe raft, uitându-mă în jos, prin hățișul de bare atârnate până jos, pe scenă. — Alea sunt din aluminiu. Li se spune bare din aliaj, zise Bez aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt din plumb, spuse Bez în mod prozaic, arătând către barele mai groase. Li se spune butelii. Ai putea să înveți și tu limba asta. Mă concentram mai mult pe cele două poduri fixe care mergea de pe o parte a șinei cu știfturi până pe cealaltă, la câțiva metri sub marginea acesteia. De o parte și de alta erau cabluri de oțel prinse de arbori de metal sudați undeva sus, deasupra capetelor noastre. Întreaga construcție îmi amintea de podul de funie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi prin cască cu tipul care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă. Marie avea să străbată în curând hățișul de bare de aliaj și de butelii, cu cablurile corespunzătoare, coborând pe lângă luminile orbitoare, prin întuneric și apoi, în sfârșit, pe scenă. Numai la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie să-mi pun pantofi potriviți, eram încălțată cu ghetele mele Timberland false, cu talpă de cauciuc, care scârțâiau pe oțel, dar care-mi dădeau o stabilitate ce mă făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse el, puțin mai prudent, dacă una dintre bare nu este prinsă corect, să zicem, ar putea să se agațe de o altă bară, sau de șină. Sau de un mobil, de o persoană? Ar putea să se agațe? — Păi, teoretic, ar putea să se prindă o persoană, zise Bez, cu foarte multă reticență. Dar - și ăsta e un mare dar, să ne înțelegem - pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru sprijin, și-a luat avânt și a sărit de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici de-al dracu’, îi spuse mașinistul lui Steve, în cele din urmă, după ce prinse iar glas. Eram doi oameni atârnați de el, parcă trăgeam clopotul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
echilibrat sau dacă s-a încurcat în ceva; așa erau de obișnuiți cu senzația cablului care le alunecă printre degete. Dacă se înțepenise una dintre bare, probabil că era pur și simplu pentru că fusese fixată greșit și se prinsese de șină sau de o altă bară, dar, în ambele cazuri, dezastrul ar fi fost la fel de mare pentru ceea ce se întâmpla pe scenă. Așa ceva era mult mai ușor de observat și de remediat la pauză. Dar să identifici un cablu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o oferim. Compania „Southern“ obține cuprul și evită scandalul. Yubani-i rămân în continuare cu teritoriul lor. Pădurile sunt salvate. Este o chestiune de bunăvoință din partea tuturor. Yubani-i vor trebui să suporte câteva luni neplăcerea de a avea muncitorii care întind șinele în această parte a pământurilor lor. Selva va ceda mai mulți copaci pentru traverse, iar Compania „Southern“ și Guvernul vor trebui să admită că nu-i interesează decât cuprul. — Compania „Southern“ întotdeauna a admis asta, spuse americanul. Niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
an purtau cu ele promisiunea unui an mai bun, a unui destin mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după cineva În uniformă. Nevăzând pe nimeni, coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inclusă alături de delicte precum înaltă trădare, violarea unei măicuțe, si varii tipuri de omucidere. Roger susținea în Summa codicis, care datează din 1160, ca un om care încearcă să se sinucidă ar trebui pedepsit "pentru că cine nu se cruța pe șine cu atat mai puțin va cruța pe altul"80, iar Pierre de Belleperche, cancelarul Regelui Filip al IV-lea al Franței, a scris într-un comentariu asupra Codului: Dacă cineva dorește să se omoare [și] nu este lăsat, fiind împiedicat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
succes să se omoare, și unii juriști erau mai puțin severi că Pierre de Belleperche. Jean Boutillier, în influență să lucrare Somme rurale, care a fost scrisă în jur de 1370, a spus că oricine încearcă să se omoare pe șine sau să ia viața altcuiva merită să fie pedepsit sever dar nu omorât, cu condiția să mărturisească și să se căiasca, dar a concluzionat că "dacă a fost un act de disperare ce nu a fost dus până la capăt, si
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
apucat să bată sapele cu care deținuții Întrețineau legumele și zarzavaturile cultivate. Ba, de la un timp, nu mai bătea, sapele, că nu mai avea nevoie să le bată. În continuare, Însă, totuși, bătea. Ce? O tablă, pe o bucată de șină de cale ferată, luată de la fier vechi, și, bătea, și tot bătea, bucata aia de tablă, până când o Înfierbânta. Și, când, pe cărare, se auzea cântecul, bătutul era Întrerupt. Cât cântecul continua, din frunză, la umbra salcâmilor, ciocanul se odihnea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în gara Cernavodă. Acceleratul opri întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos printre zecile de șine. Câțiva pasageri coborâră sfârșindu-și călătoria și au dispărut înghițiți de treburile lor incerte. După un minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
celelalte examene, a plecat la muncă patriotică pe autostrada București-Pitești și acum acasă! Trenul pătrunse cu viteză în oraș, intersectânduse cu numeroase linii de cale ferată, făcând zgomotul ritmat și caracteristic al roților de tren, trecând peste macazuri și alte șine. După poziția lor ca un bun cunoscător al acestor locuri, ghicește peronul la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape. - Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Când veneau cu muierile, aduceau frișca rece pentru boieri. Cârciumarul îi petrecea până la ușă, privea caii bine hrăniți, hamurile curate lună și îi întreba dacă se mai întorc. Ei picau la săptămână, la săptămână. Aveau un drum de județ spre șina barierei și o tăiau mai scurt prin groapă, peste maidan. Cu timpul, negustorul le învățase și numele. Ele erau scrise pe căruțele albastre, desenate pe la osii, cu flori: Cristu Surcel, Niculaie Apopii, Bulancea, Nenișor. Deasupra numelui vopsitorul adăugase cu știință
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să râdă. Îl auzea numai pe Ia prînz: - Gata masa? - Gata. Era ostenit. Își găsea totdeauna câte ceva de făcut. Robotea toată ziua prin curte. Cumpărase păsări, le făcuse cu mina lui cotețe de șipci, le vopsise și le aducea de la șina Constanței porumb, ca să le îndoape. Stere le număra seara și dimineața, le căuta de ouă, se apuca să spele butoaiele, să le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată, se puteau citi în niște jgheaburi de tablă, scrise cu litere de sticlă, aceste rânduri așezate într-un fel anumit: "La roata lumii", restaurant de noapte, Dumitru Domnișor & Fiii. Ei, în locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui taică-său, dar la școală nu s-a mai întors. Spiridon -la făcut măr, a vrut să-l târâie înapoi la învățători, n-a fost chip. Băiatului îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]