9,824 matches
-
estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul Mire Și-n dans ordonat de atom, Renaște adamicul om, Cu aură cristică-mbracă, Ființa cândva prea săracă, Să poată purta o cunună. În ceruri, trompete rasună, Ecouri de noi aspirații
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
că o fostă elevă a sa, de la clasa de limba și literatura română, astăzi scrie proză și poezie, istoria locurilor. Și aceasta și pentru că, spunea Olguța Luncașu, a avut o profesoară foarte exigentă! Nicolae Stancu, epigramist, membru ALPI, mi-a șoptit Mihai Batog Bujeniță, din stânga mea - în dreapta Ioan Grămadă - a fost mult aplaudat pentru că, punctând succesele realiazatoarei, pe loc a compus și citit epigrame, nu satirice, umoristice. Gazda manifestării, Doamna Aurica Ichim, directoarea Muzeului Unirii, a fost bucuroasă să ne vorbească
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă, ce s-a
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
a întâmplat demult. Eram un copil când am fost invitată într-o încăpere plină de cărți. Erau atât de multe, încât eu păream neînsemnată sub potopul de cotoare lucioase și colorate ce te priveau pline de curiozitate. Bătrânul mi-a șoptit că din toate colțurile bibliotecii cărțile așteaptă să se întâlnească cu mine, așteaptă să deschid ușa casei lor și să le cunosc. Eu simțeam altceva, simțeam că ele mă descoperă pe mine, că fiecare carte mă cercetează de-acolo, din
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
totul părea un coșmar, o irealitate crudă, doar peretele rece îi dădea senzația existenței susținând-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți! A pășit sfioasa parcă plutea o lumină slabă învăluia pătuțurile despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
acea cabană cântă la acordeon cu diferite ocazii. Am înțeles că întreaga construcție este din „lemn și piele”. - Cum adică, domnule? Lemn și piele... o construcție, o casă? - Casa e din lemn și mobila e toată din piele, mi-a șoptit acel lucrător în timp ce-și rotea ochii de jur împrejur, cu teamă să nu fie auzit de vreun șef, probabil. Și are sobe din alea... cum să le zic eu... din cărămidă și teracotă, de arde focul la vedere
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
zori Am încercat să fac un compromis Și am chemat speranța-n ajutor! Trecuse ceva timp și nu venea, Dar într-o seară înspre amurg, Sosi la mine în prag și avea Pe față un zâmbet demiurg! Și mi-a șoptit: hai uită-te afară, Alungă de aicea suferința, Când vei avea în suflet primăvară, Ți se va-ndeplini dorința!... Și a plecat apoi în grabă mare, Eu o priveam și nu înțelegeam, Dar la fereastră înflorise-o floare Iar fericirea
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
pios Spiritele ne ajută să visăm glorios DIAMANTUL ȘLEFUIT - LIMBA ROMÂNĂ Tezaur în inima generoasă de țară Piatră de hotar a limbilor dară Vine pe fir prin iarbă argintiu Din pământul giuvaier nicicând pustiu Înflorește amplu cu flori diafane Ca să șoptești la ureche cuvinte tandre Adună minuni în lume neștiute Armonioasă cântă-n inimi neîntrecute Muzicală în doină, în bocet de piatră Cu ancestralitatea prețioasă e asumată, Colorată ca planta firavă de nu-mă-uita Limbă română mereu te vom savura Puternică - Bucegi
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
cu o linie fină. - Îți place mărțișorul meu? Luna păli, dar întrebarea nu îi fusese adresată ei. Peste creștetul copilului se aplecase EA. Desena acum o inimă mică, împodobită cu o fundiță dintr-un șnur roșu și alb. - Pentru tine, șopti în părul fetiței, ca și când i-ar fi încredințat cel mai mare secret. Apoi o văzu pe Alexia apropiindu-se, cu zulufii ei zburându-i ca un norișor în jurul feței. Ținea strâns în brațe carnețelul albastru pe care îl încuia mereu
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
dar când l-am desfăcut am găsit un bilet. Palidă, Delia, luă biletul și citi: Sunt tot mai aproape de tine! Nu uita! Am citit și eu biletul, zise Lidia, și nu înțeleg nimic! O fi o glumă proastă? Tremurând, Delia șoptind doar, îi răspunse: — Probabil o glumă proastă! Nu mai avea putere, era prea mult pentru ea. Încă puțin, își zise, și mă îmbolnăvesc! Îl sună chiar atunci, pe Ștefan. Îi povesti incidentul. — Nu-mi place defel, Delia! Mă consider angajat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale. De data aceasta soțul își strecură brațul pe sub gâtul firav al soției care se cuibării cuminte la pieptul său. Gândurile le zburau aiurea. Pătru șopti parcă mai mult pentru sine: - Cu siguranță mă voi întoarce cu bine din călătorie și împăcați sufletește ne vom continua viața pe care ne-a lăsat-o Bunul Dumnezeu. Ne vom crește cu drag copiii și poate vom avea parte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
-i tăcerea asta mormântală? - Ești galben ca ceara. Ce-ai văzut? - întrebă Costache. - Este o poveste lungă... Cum te simți, draga mea? Pătru o cuprinse în brațe. Elena de bucurie reizbucni în plâns la pieptul soțului și printre suspine, abia șopti: - Unde ai fost, dragul meu? M-am îngrijorat când s-a făcut noapte și n-ai apărut. - Cum s-a înserat m-am trezit cu ea la poartă plângând disperată și mi-a zis că ai plecat în zori de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu tine-n gând lăsat-am lacrimă de dor Să curgă lin, precum un râu, pe-al meu obraz Ce-ți mângâia gingaș portretul din pervaz, Când îl priveam șoptind înamorat, te-ador! Îmi amintesc, când fost-ai luată de talaz, Cât de nebun strigam cerând un ajutor, Să te cuprind și să te strâng, al meu odor, Dorind să pot să schimb destinului macaz... Dar, cerul mut, întunecat, nu
DESTIN... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384018_a_385347]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut primăvara la geam, Îmi adusese-n dar mii de petale; Și mi-a șoptit sfios de pe-un ram, -Sunt ale tale...uită de supărare! Mi-a bătut primăvara în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
-n dar mii de petale; Și mi-a șoptit sfios de pe-un ram, -Sunt ale tale...uită de supărare! Mi-a bătut primăvara în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut primăvara la poartă, Cu verde crud si muguri ce nu dor. -Hai vino mi-a șoptit, vino odată, Sărutul fericirii e-n roua zorilor! [Dorina Omota] 15.02.2015 Referință Bibliografică: Mi-
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut primăvara la poartă, Cu verde crud si muguri ce nu dor. -Hai vino mi-a șoptit, vino odată, Sărutul fericirii e-n roua zorilor! [Dorina Omota] 15.02.2015 Referință Bibliografică: Mi-a bătut primăvara în suflet... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
și cabana de lemn urca muntele L-am întrebat de căderea frunzelor despre teză și ani-teză Filosoful avea privirea de ceață și ochii fumau pipă din cel mai bun tutun de Jamaica ” Istoria nu îmi va da dreptate” mi-a șoptit filosoful Și afară se auzeau speriate câteva oi pierdute de turmă În depărtare izvorul se chinuia să urce pietrele ” Istoria m-a părăsit la tinerețe” a oftat filosoful Seara s-a ridicat repede și misterioasă cum adolescența îndrăgostită O lacrimă
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
nimeni și de nimic. De la ea nu are nicio veste și chiar își impune solemn să o uite dar nu poate. În sufletul lui se dă o luptă, o voce lăuntrică îi spune să o caute, iar o alta îi șoptește să o lase în pace ca ea să-și trăiască fericirea în brațele acelui bărbat. Conștientizează cu destulă dificultate că a iubi mai înseamnă printre altele și să-i dorești fericirea ființei dragi,deși aceasta nu o împarte cu tine
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
propria dreptate. Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate, Ci-n suflet doar minciună și-n ochi sclipiri de moarte. Căutați-vă poeții în fiecare casă, Rugați-i să v-adune cuvintele-n poeme Alcătuind descânturi la propriile blesteme! Apoi, șoptiți o rugă și să-i poftiți la masă. *** Ciclul "Era sa fiu poet" Referință Bibliografică: S. Y. S. (save your souls) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384099_a_385428]
-
M A N Ț A și-a lăsat cortina, invitându-mă să vin și în anii viitori, am văzut-o, de acolo de sus, pe cea care zâmbea prietenos, ilustra marea Doamnă, IOANA RADU, și i-am sorbit cuvintele care șopteau atât de dulce: „Gingașul meu AMOR, tu ai venit când te-am chemat, Dar te rog, mai am un singur sfat: Îți spun cu patimă și dor, Iubitul meu AMOR! Mai stai și nu pleca!... Rămâi lângă REGINA ta, O
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară vreau să vii Că-mi sunt iernile târzii Și ninsorile mă -apasă Mi-au intrat pieziș în casă... Te aștept în fir de iarbă Nu vreau timpul să mai piardă Ghioceii îmi șoptesc Cât de mult ei te iubesc! Lăcrămioare bat din clopot Și tot albul râde-n hohot, Raze de senin în geam O speranță tot mai am... Albăstrele și narcise Trec prin spații interzise Și aduc parfum de dor, Chiar din
TE AȘTEPT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383343_a_384672]
-
Autorului 29 Februarie 2016 Toți ne ducem pe sub frig povara, În auz e-un zvon de ghiocei, Când ți-am spus că vine primăvara Te uitai flămândă-n ochii mei Cum se uită flacăra pe ruguri- Ai răbdare, ți-am șoptit mereu Și mi-e plină inima de muguri, Hai să te încălzești la focul meu, Lasă-ți bucuria să-și petreacă, Freamătă lumina între noi, În curând și iarna asta pleacă, Ducă-se-n pustie de nevoi! Tu acum citește
FREAMĂTĂ LUMINA ÎNTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383345_a_384674]
-
numele de „Bucovina” provenind din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul se poate traduce prin „Țara fagilor”. Nostalgia copilăriei este evocată în poezia de mai târziu „O, rămâi” scrisă în 1979, în care poetul aude glasul pădurii care-i șoptește: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
în viața mea... Răsărit-au ghioceii și-nfloresc în părul tău Și privesc la tine, mamă și mă prind păreri de rău Că prea rar te-am mângâiat și adesea te-am rănit Și de prea puține ori ți-am șoptit cât te-am iubit! Azi te înțeleg măicuță și te înțeleg prea bine Căci am casă, am copii și sunt mamă ca și tine Deci te rog primește floarea inimii ce-ți dăruiesc Și prin sfânta ta iubire iartă-mă
IARTĂ-MĂ MĂICUŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383352_a_384681]