KorAP: Find »[drukola/base=șterge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...742 >

18,529 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-se înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și pună centura. Helen aprinde farurile. Își răsfiră degetele, cu palma larg deschisă pe volan, își privește inelele și zice: — Nici după ce o să găsim Cartea umbrelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vindece. Helen îmi spune că putem să transformăm lumea într-un paradis, zice, citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce vor fi distruse toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul zice: „Căcat“. Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite la mine, țintindu-mă cu mâna în care ține berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mașinii și mi le dă. Eu și Helen ne întoarcem și pornim. Dar, uitându-mă înapoi, o văd pe Mona cum râde în palme. Râde. Mona se oprește din râs când mă uit la ea, dar zâmbetul nu i se șterge de pe față. Și îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ne întoarcem și pornim. Dar, uitându-mă înapoi, o văd pe Mona cum râde în palme. Râde. Mona se oprește din râs când mă uit la ea, dar zâmbetul nu i se șterge de pe față. Și îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mușcă e în casa spaniolă, cum ieși de pe Millstone Boulevard. Începe să scrie ceva cu o cariocă roșie, în așa fel încât cuvintele să se desfășoare în spirală pornind din centrul paginii. Număr: 9, 10, 11... Mijindu-se la rândurile șterse de pe pagina pe care o ține în geam, Helen zice: — Spune-i că nu mă mai ocup de imobiliare. Plimbându-și degetul pe fiecare cuvânt șters, zice: — În familia din Pender Court sunt și adolescenți, nu? Întreb, și omul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece. Să ne imaginăm cum se schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice, la viața de dinainte de a te cunoaște. Își sterge și-și tot șterge pe fustă mâna plină de sânge. — Chiar dacă am toate puterile din lume. Trebuie să ajungem la un spital, zic. Și Helen zâmbește cu un zâmbet însângerat și zice: — Păi suntem într-un spital. Nu-i vorba de ceva personal, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm clatină femeia lui din cap, strîngîndu-și sumanul. Ar cam fi timpul... Uită-te și dumneata la vreme! arată directorul general spre fereastră. Acuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al cui e calul, apoi i-au pus automatul în spate și l-au dus pe imaș. Cineva, între timp, mînase calul într-o pădure de salcîmi și-au început cu toții să-l caute. Cu primul prilej, taică-su a șters-o din fața puștii, întorcîndu-se în sat a doua zi spre seară, călare, cu piedica metalică pe umăr. Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța, se oprea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai citește... "Trebuie să iau aminte ce va să-nsemne beția gîndește Mihai, privindu-l pe Muraru cum gesticulează, aprins de-a binelea. Dacă ăsta nu-și va înjura și mama, înseamnă că tot e bine. Oricum, trebuie s-o șterg înainte de-a se întoarce la chestiile de serviciu; dacă începe iar să se ia de director... Ce dacă a făcut facultatea pe bețe de chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o pe hîrtie, o confruntă cu ce are în caiet, strînge apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]