1,948 matches
-
mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată, la pușcărie, mă lovisem de ceva și căzusem. Nu era nimeni în jur. Cum stăteam întins pe burtă, am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respectul lui crescu, În loc să scadă, odată cu bănuiala că, dincolo de exteriorul calm, de domnișoară bătrână, se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar Fenimore fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării. Nu numai că Doamna Tanqueray Începuse ceea ce avea, evident, să fie un foarte lung șir de spectacole la Teatrul St James, dar acum, Alexander recunoscu și că acceptase, În principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a constata că ceilalți i-o luaseră Înainte. La sosirea lui James, actorii erau deja adunați pe scenă, Într-un semicerc tăcut și posomorât, cu textul În mâini. Până și Ada Rehan Îi adresă doar un zâmbet scurt și șters, În timp ce Daly făcea prezentările de formă, numindu-i pe actori unul câte unul. Arăta palidă și trasă la față. Apoi, tocmai când Henry Își scotea notițele din buzunar pentru a se adresa distribuției, Daly Îi propuse să ia loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi spuse. Iar relația noastră știam că va fi la fel de plăcută veșnic precum începuse. Camera era bătută toată în pietre, iar peste pietre încă un rând de pietre și tot așa până la cifra simbolică 13. Strălucirea era de nedescris, puțin ștearsă, mată. Strălucire mată. Numai când te apropiai de fiecare piatră te cufundai în sclipirile sale lucitoare. Camera sferică, astfel încrustată, te putea face să o iei razna. · Razna simțeam eu c-o iau. Iubitul meu m-a înșelat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cum, doamnă, frivolitatea lui Robin mergea până într-acolo, că nu se dădea la o parte să seducă și să învrăjbească două surori? - Nu sînteți cunoscut și dumneavoastră ca un mare crai?!... Sînteți!... Cunoașteți, astfel, banalitatea că și cele mai șterse femei, intuindu-i pe marii crai cât pot fi de crocanți, își dau întreaga silință să facă din dânșii victimele lor. Robin a fost una dintre aceste mari victime ale acestor femei, cât de șterse... Dar sufletul lui n-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
banalitatea că și cele mai șterse femei, intuindu-i pe marii crai cât pot fi de crocanți, își dau întreaga silință să facă din dânșii victimele lor. Robin a fost una dintre aceste mari victime ale acestor femei, cât de șterse... Dar sufletul lui n-a vibrat, nu s-a lăsat înfiorat decât o singură dată în viață. "Patricia, îmi spunea, auzi tu, Paty, am făcut atât de multe mezalianțe biologice, încît, în fiecare dimineață, îmi vine să-mi decojesc fiecare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Horace Forel, se mulțumi să-și notifice supunerea sora cea trupeșă. - Sir Tyler Archibald Hecht... - Sir Tyler Archibald Hecht. - Sir Cameron Harold Gus Ingram... - Sir Cameron Harold Gus Ingram. Pe la a optsprezecea persoană, scrutând foaia ca și cum ar fi descoperit caligrafia ștearsă ori greșit întocmită a unui nume, Patricia se opri din citit, se clătină, de două ori, pe scaunul grifonat 269 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Era un tânăr extrem de săritor și înzestrat, înalt, cam la un metru optzeci, practicând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink, ca prin somn, îi descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până azi dimineață, spre zece. - Daaa? Foarte interesant! spuse moale Doru, și simți cum i se împurpurează cartilagiile urechilor de rușine. 389 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și, pentru a mai face uitată ceva din pipăreala complimentului, doamna cea ștearsă îi împinse până în stânga Diavolului, ceașca lui. - Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebă, alintîndu-se, cucoana. - "...AI PĂTRUNS TU PÎNĂ LA IZVOARELE MĂRII SAU TE-AI PLIMBATTU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?" cită, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, străbătând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
larghețe silința, ar fi izbutit, poate, să-i descifreze mesajul. Pe fluturașul de hârtie fermecat al Căpeteniei Străzii stătuse scris: "Un diavol, has-Satan în persoană, ședea la o masă. În dreapta lui era așezat un bărbat gras. Iar în stânga o femeie ștearsă. Lemnul mesei n-avea nici o putere față de spectrul Profesorului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încăpere, trecea prin lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă ce-i făcea întotdeauna o imensă plăcere să se dovedească. Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un final închis și probabil vom asista în curând la apariția unei al treilea volum, având același protagonist. Ar trebui însă să vedem ce anume a contribuit la succesul primei cărți, care este rețeta reușitei autoarei. Personajul principal pare banal, șters, fragil, incapabil să acționeze pe teritorii ferme. Dar tot acest personaj are o extraordinară viață interioară, o tensiune existențială care atrage cititorul. Bovarismul nu e un moft literar, ci o stare de spirit. Alexa scrie într-un stil ușor metaforizant
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Încet. La capăt găsi un coridor lung, fără uși, care dădea Într-un alt coridor, mai Întunecos. Apoi Începu iarăși să coboare, de data aceasta pe o scară circulară, interminabilă, amețitoare. Pe măsură ce cobora, lumina devenea tot mai puțină, tot mai ștearsă, până se făcu Întuneric deplin. Simți sub tălpi pământul. Un pământ umed, cleios, care-i Îngreuna mersul. Începu să bâjbâie prin Întuneric, pipăind cu vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima e stoars-acum, Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată, Sufletul (dacă esistă) printre nori își face drum. Ai știut tu, scumpe frate, că pămîntu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu, cumcă moartea e un caos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum luna se ivește, cum vîntu-n codru bate? Dar ori câte ar scrie și oricâte ar spune... Câmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, O fac cu mult mai bine de cum o spui în vers. Natura-alăturată cu-acel desemn prea șters Din lirica modernă - e mult, mult mai presus. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus De cât povești pe care Homer și alți autori Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei ere Un vis au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori unde, Aceleași vecinice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]