3,030 matches
-
și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget de fier înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ulei de gătit - 2 lei Taxă gemeni - 200 lei Slujbă înmormântare cu decedat - 800 lei Slujbă înmormântare fără decedat - 500 lei Slujbă prin corespondență/telefon/Skype/Messenger/ - 300/350/500/550/ lei mențiune “la loc cu verdeață” - 40 lei mențiune “țărână din țărână” - 30 lei “la dreapta Tatălui”- 80 lei Slujbă cu sfârșit optimist și fericit - 100 lei Slujbă cu sfârșit, sfârșit - 80 lei Exorcism clasic - 2.000 lei Exorcism cu finalizare - 2500 lei Exorcism de tip “Tanacu” - 200 lei Efecte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
gătit - 2 lei Taxă gemeni - 200 lei Slujbă înmormântare cu decedat - 800 lei Slujbă înmormântare fără decedat - 500 lei Slujbă prin corespondență/telefon/Skype/Messenger/ - 300/350/500/550/ lei mențiune “la loc cu verdeață” - 40 lei mențiune “țărână din țărână” - 30 lei “la dreapta Tatălui”- 80 lei Slujbă cu sfârșit optimist și fericit - 100 lei Slujbă cu sfârșit, sfârșit - 80 lei Exorcism clasic - 2.000 lei Exorcism cu finalizare - 2500 lei Exorcism de tip “Tanacu” - 200 lei Efecte speciale în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi ne cere. Cu voia de-a fi pururi Zburăm mereu în noi Și huma, cu cusururi, Ne-nghite strâmbi și goi. 1 ianuarie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
la criptă Acel ce ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să fim îngropați în ținutul natal, spre a ne întoarce în Pămîntul-Mamă. "Tîrăște-te spre mama ta, Pămîntul!" se spune în Rig Veda (X, xviii, 10). Pe tine, care ești țărână, am să te pun în Pămînt", stă scris în Atharva Veda (XVIII, IV, 48). "Carnea și oasele să se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi, la romani, inscripțiile de pe morminte dovedesc teama ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Când un nou-născut ori un muribund este pus pe Pământ, acesta trebuie să hotărască dacă nașterea ori moartea este împlinită, dacă trebuie luate ca fapte recunoscute și firești... Ritul punerii pe Pământ implică ideea unei identități substanțiale între Rasă și Țărână. Această idee dă naștere sentimentului de autohtonie, care este cel mai puternic dintre toate pe care le putem constata la începuturile istoriei chineze; ideea unei legături strânse dintre o țară și locuitorii săi este o credință atât de adânc înrădăcinată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. 12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie și a venit la Silo în aceeași zi cu hainele sfîșiate, și cu capul acoperit cu țărînă. 13. Cînd a ajuns, Eli aștepta stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniștită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate omul acesta a dat de veste, și toată cetatea a strigat. 14. Eli, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget de fier înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pieptul înfrigurat în nopțile de vară. De-a lungul vremii, patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei la un vremelnic fir de țărână în infinit. Unii concep viața ca un râu, în voia căruia nu ai decât să te lași, ca să ajungi la țărmurile înflorite. Alții o concep ca un curent, în susul căruia trebuie să înoți voinicește cu speranța îndoielnică de a ajunge
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul cunoașterii, în cel al privirii artistice problema esențială este aceea a raportului dintre subiect și obiect, dintre cel care privește și cel care este privit, o problemă de perspectivă, cât și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu mai era Îmbrăcat pentru viață. Era Însemnat, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui personală. Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alta, de o culoare sau alta sau În diverse stări fizice. La fel cum se gândea și la Antonina, soția lui. Din câte știa el, uriașul mormânt nu mai fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l cercetezi În toate diminețile și să-l Încerci În toate clipele? CÎnd vei Înceta odată să mă privești? CÎnd Îmi vei da răgaz să-mi Înghit scuipatul?“ Și spune: „Nu voi trăi În veci.“ „Căci voi adormi În țărână.“ Această prea mare exigență față de conștientul și capacitățe umane a suprasolicitat rezistența umană. Nu vorbesc doar de exigența morală, ci și de cea față de imaginație de a produce o figură umană de statură adecvată. Care e adevărata statură a ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ansamblu era iluminat cu un candelabru de cristal. Numai partea de pietrărie costase probabil zeci de mii de dolari, iar lui Mike nimic nu i se părea mai fără rost decât să cheltuiești bani pe pământul de sub picioare. El prefera țărâna sau iarba moale, dacă era disponibilă. În adolescență, Mike făcuse camping pe prețuri de nimic - nu plătea decât sacul de dormit din nailon și conserva cu fasole. Niciodată nu avusese cortul lui; plafoanele îl interesau la fel de mult ca și podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena și-a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu i-a plecat prea departe. Helena a aruncat un pumn de țărână pe mormânt; Alice a făcut la fel. Ellis nu s-a mișcat însă. Figura îi era îndoliată. Acoperă-l, i-a spus Helena bărbatului. Regretul n-o să te împiedice decât să-mi faci gardul pe care mi l-ai promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]