2,322 matches
-
30 septembrie 1823, țarul Alexandru I vizitează Cetatea Hotinului. În același an, pe 12 octombrie este deschisă școala duhovnicească parohială din Cetatea Albă. În 1824, cinci familii sosite din Elveția înființează colonia Șaba. Basarabia ocupa colțul extrem de sud-vest al Rusiei țariste, între Prut la vest, Nistru în partea de nord și est, Dunărea, în partea de sud, Marea Neagră în sud-est, și doar în nord-vestul extrem al guberniei nu exista o graniță naturală bine definită; la hotarul cu ducatul Bucovinei (Austro-Ungaria), frontiera
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
și Akkerman), imigrarea a condus la un număr mai mare de ucraineni față de (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru majoritari erau (românii) moldovenii. Potrivit primului recensământ rus din 1817 populația era formată din: Structura etnică după ținut (recensământul țarist din 1897): Structura religioasă potrivit datelor din 1889: În Basarabia a activat Pavel Crușeveanu, ziarist cu renume pentru publicațiile sale. Basarabia nu făcea parte din categoria guberniilor industrializate. Numărul fabricilor supuse taxării era următorul: 29 de distilerii, care produceau anual
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Sophie Kowalevski" (sau ocazional "Kowalevsky"), așa cum și-a semnat publicațiile academice, sau "Sonja Kovalevsky" după ce s-a mutat în Suedia. s-a născut la Moscova, la 15 ianuarie 1850. Tatăl ei, Vasili Vasilievici Korvin-Krukovski era general-locotenent de artilerie în armata țaristă, iar mama sa, Elizaveta Fedorovna Schubert, era de origine germană. Ei au cultivat interesul precoce al Sofiei pentru matematică și l-au angajat ca profesor particular pe A.N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului la învățământ superior pentru femei
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
( 13 iunie - 13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
Internațional de Pace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, au reglementat regimul Dunării, în sensul dorit de Austro-Ungaria - constant preocupată, din interese economico-politice, de a monopoliza fluviul și, în plus, îngrijorată de noua situație de stat riveran, creată Rusiei țariste. Se menține regimul de liberă navigație în virtutea căruia se impun dărâmarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului în aval de Porțile de Fier și interzicerea navigației bastimentelor de război pe aceeași porțiune. Austro-Ungaria obține dreptul de a efectua lucrările de la Porțile
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
de Iași (18 octombrie 1944 - 30 octombrie 1947, 26 iunie 1949 - 25 mai 1950). s-a născut la data de 25 aprilie 1880 în colonia Landau din Ucraina, într-o familie de origine germană care fusese deportată în sudul Rusiei țariste. El a urmat studii la Seminarul Romano-Catolic din Saratov și apoi la Colegiul "Germanicum" din Roma, unde și-a luat doctoratul în filozofie și teologie. La data de 24 iunie 1905 a fost sfințit ca preot romano-catolic în orașul Minsk
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. Controversa identitară a cunoscut trei perioade de acalmie: În restul timpului, controversa a fost activă, « moldovenismul » fiind principala pîrghie a politicii țariste, sovietice și ruse în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia, în timp ce « românismul » a fost pîrghia politicii culturale românești, a mișcărilor naționaliste din România și a partidelor politice pro-occidentale din Republica Moldova. Odată cu renașterea mișcărilor
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
المجيد اول "‘Abdü’l-Mecīd-i evvel") a fost al XXXI-lea sultan al Imperiului Otoman (1839-1861). A încercat să încheie alianțe cu marile puteri ale Europei occidentale, cum ar fi Marea Britanie, Franța, state care au fost aliate ale otomanilor împotriva Imperiului Țarist în Războiul Crimeii. În cadrul Tratatului de la Paris, Imperiul Otoman a fost inclus în familia națiunilor europene. Dar marile realizări ale lui sunt reformele (numite "Tanzimat") cu caracter liberal pe care le-a promovat (reforme inițiate de tatăl său, Mahmud al
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste în sud-estul Europei. Cele mai importante reforme promovate de Abdul-Medjid: Abdul-Medjid moare la numai 39 de ani din cauza tuberculozei, boală de care suferise și tatăl său. Este succedat de fratele său, Abdul Aziz, cel mai în vârstă supraviețuitor al familiei
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
În cursul primilor doi ani de război (1914-1916), peste 40.000 de ostași români, ardeleni, bănățeni și bucovineni care luptau pe frontul rusesc au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic, ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste, printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917 au încurajat dorința acestor prizonieri de a se înrola ca voluntari în armata română. Dorința lor s-a realizat după ce Ministerul de război al României a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
studieze acolo medicina. Dar până la urmă a părăsit Germania pentru Lvov (în Galiția), pe atunci în Austro-Ungaria, unde s-a pus iarăși în legatură cu Linetski, care devenise acolo redactorul hebdomadarului în idiș „Isrulik”, publicație apreciată, dar pe care autoritățile țariste au închis-o curând. În 1876 Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să plătească cheltuielile de înregistrare de 3000 de ducați și eșuând
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste, au cucerit posesiunile polono-lituaniene din Belarus, reușind în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune. Situația s-a complicat și mai mult când în conflict a intrat o nouă putere, Suedia. Suedezii erau adversari declarați atât ai rușilor, cât
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
provincie. Tot în această perioadă a scris nuvela " Infirma" (subiect dezvoltat ulterior în romanul "Duh rău"), povestirile "Fatma și Asad" și "După cincisprezece ani", "Din amintirile unui funcționar", "Vardan Ahrumian". În 1895, împreună cu alți intelectuali, a fost aruncat de către autoritățile țariste în închisoarea de la Meteh, sub învinuirea de "a fi provocat revolta conaționalilor din Turcia împotriva guvernării otomane". În 1896-1897, Alexandr Șirvanzade a scris capodopera sa, romanul "Haos". În 1898, Șirvanzade a fost exilat pentru doi ani la Odesa, aflându-se
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
ajutorării refugiaților de peste Dunăre, iar după încheierea convenției cu Rusia aici au fost mutate, completate și instruite detașamentele de voluntari bulgari. Situația orașului a fost grea, deoarece era străbătut de două dintre cele trei drumuri pe care se concentrau trupele țariste pe Dunăre, impunând crearea unei importante etape cu tabără pentru trupă, cvartiruri pentru ofițeri, manutanță etc. Deși, în general, bunurile rechiziționate sau stricate au fost plătite, pentru ploieșteni prezența trupelor ruse a însemnat un sacrificiu greu. În schimb, s-a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
din armata sovietică ucraineană au împiedicat efectuarea unui atac comunist împotriva României. Deși tratatul ruso-turc de „prietenie și frăție” din 16 martie 1921 consemnase, în articolul VI, că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică”, implicând, astfel, nulitatea juridică a cedării Basarabiei cătreI mperiul Rus la Tratatul de la București (1812), Rusia leninistă refuză, în continuare, să recunoască alipirea Republicii democratice a Moldovei la Regatul României. În 1924
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Nicolai Iakovlevici Marr, care postula că limbile moderne au tendința să se unească într-o singură limbă a societății comuniste. Totuși, la sfârșitul deceniului al patrulea, politica în această privință a fost schimbată, guvernul sovietic reînființând anumite instituții ale Imperiului Țarist. În perioada 1939-1940, guvernul central sovietic a hotărât ca anumite limbi - limba tătară, limba kazahă, limba uzbecă, limba turcmenă, limba tadjică, limba kîrkîză, limba azeră și limba bașkiră și limba moldovenească - să folosească din acel moment diferite variante ale alfabetului
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
ca materie obligatorie de studiu. În anii de început a puterii sovietice, politica în domeniul naționalităților a fost ghidată de politica indigenizării (în ) în timpul căreia noul regim a încercat să oprească și să vindece efectele pe termen lung ale politicii țariste de rusificare a populațiilor neruse din imperiu. Noul regim se străduia să-i fie recunoscută puterea legitimă pe întinsul întregului fost imperiu, și a aprobat constituirea unor unități administrative regionale, conduse de lideri ai naționalităților dominante din respectivele zone. În
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
aici aflându-se șase pietre funerare cu chenare și inscripții datate între 1664 și 1685. Mănăstirea a trecut apoi prin noi perioade de restriște. Rușii stabiliți la sud-est de Dobrovăț în timpul luptelor din septembrie 1739 dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist au jefuit mănăstirea de toate odoarele scumpe aflate aici. De asemenea, Eteria care a fost implicată în Revoluția din 1821 a produs prejudicii mănăstirii. În anul 1743, prin grija marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
republică. În acelădi timp, korenizația a fost aplicată și în învățământ, medicină și cultură. Această politică a fost menită să inverseze pe cât era cu putință decenii de rusificare și de oprimare a culturilor naționale neruse, care avuseseră loc în perioada țaristă. Korenizația ar fi trebuit să ajute guvernul să-și exercite influența asupra numeroaselor minorități entice de pe tot cuprinsul țării. În 1923, Stalin identifica două tendințe, care puteau amenința succesul partidului și a politicii sale naționale: șovinismul velicorus (al Rusiei Mari
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
era expert. Tratându-l cu succes pe primarul localității și familia sa, a devenit un oaspete dorit în casa acestuia. Știrea despre primirea premiului Nobel a primit-o în zilele prizonieratului în Rusia. La intervenția prințului Carl al Suediei autoritățile țariste l-au eliberat în anul 1916 și au permis întoarcerea să în patrie. Acuzat fiind de plagiat de către unele cercuri medicale din Viena, cu toată anchetă efectuată și respingerea acuzațiilor de către comisia Institutului Nobel, ca nefondate, Robert Barany a hotărât
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
a îmbogățit tezaurul civilizației mondiale, dând lumii mulți savanți, poeți și arhitecți iluștri. Rusia a intrat în posesia teritoriilor nordice ale Transcaucaziei spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, reușind, începând cu anul 1830, să controleze aproape întreaga regiune. Sub stăpânirea țaristă, în regiune a pătruns educația occidentală, profitând și de relativa prosperitate a Imperiului rusesc în timp de pace. Rusia a făcut mari investiții în câmpurile bogate în petrol din estul Azerbaidjanului, mai ales spre finele secolului al XIX-lea. După
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Babile făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În primăvara anului 1851 a început construcția bisericii din sat, care a fost sfințită la data de 22 mai 1864. În 1856, învățătorul Constantin Averescu a înființat
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
III-lea Belarus. Operațiunea s-a încheiat cu una dintre cele mai grave înfrângeri ale armatei germane ("Wehrmacht Heer") din tot războiul. Numele de cod al acestei operațiuni a fost dat în cinstea prințului georgian Piotr Bagration, general al armatei țariste mort în Bătălia de la Borodino. Grupul de Armate Centru s-a dovedit un adversar redutabil, după cum arătase și înfrângerea lui Jukov în Operațiunea "Marte". Dar situația Grupului de Armate Centru se înrăutățise până în iunie 1944 în ciuda scurtării liniei frontului. Presiunea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
cu Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente Sever, Simion Balinț, Nicolae Vlăduț, Vasile Moldovean, adună legiunile pentru a organiza apărarea ultimelor puncte de rezistență ce au mai rămas, în Munții Apuseni. Spre mijlocul anului 1849 trupele maghiare sunt învinse de trupele țariste conduse de generalul Lüders, cu ajutorul miilor de transilvăneni organizați într-o armată de Avram Iancu. Începând cu 1850, pacea se restabilește și austriecii preiau încet-încet din nou controlul Ardealului. Membrii Comitetului încep să fie urmăriți spre a fi eliminați sau
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]