KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din ceașcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceștile fără pic de spumă. Efectul va fi același. Dorești și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-au mai mîncat, nu riscați, nu e bine, ficatul lor nu-i învățat cu... Sînt doctor..., chirurg, e drept, dar... Copiii sînt luați și plimbați, să tacă. Lazăr se întoarce de la grupul sanitar, unde a fumat o jumătate de țigară și se așază pe scaun, atent la reacția profesorului, care răsfoiește un caiet-program pentru piesa lui Mihai. Mi-a spus Săteanu, la telefon, că mîine sînt invitat la o premieră. Asta? Da. Mîine-i, de fapt, avanpremieră, adică nu chiar premieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat, arată fata spre masă m-am uitat. M-a durut adînc să observ că o femeie, care și-a lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta surprinsă i-o întoarce Cristina, trăgînd din pachetul lăsat pe masă o țigară, s-o poată cerceta îndeaproape. Astea cu două steluțe pot să ți le dau de tot, le am în dublu exemplar: de la librărie și de la "Cartea prin poștă". Faină țigară! Vrei un foc? întreabă Mihai, căutînd cu privirea chibriturile. Cristina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o întoarce Cristina, trăgînd din pachetul lăsat pe masă o țigară, s-o poată cerceta îndeaproape. Astea cu două steluțe pot să ți le dau de tot, le am în dublu exemplar: de la librărie și de la "Cartea prin poștă". Faină țigară! Vrei un foc? întreabă Mihai, căutînd cu privirea chibriturile. Cristina bagă țigara la loc și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o poată cerceta îndeaproape. Astea cu două steluțe pot să ți le dau de tot, le am în dublu exemplar: de la librărie și de la "Cartea prin poștă". Faină țigară! Vrei un foc? întreabă Mihai, căutînd cu privirea chibriturile. Cristina bagă țigara la loc și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd și-au luat rămas bun; parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub streașina restaurantului. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au întotdeauna femei frumoase, senzuale. Hai..., să lăsăm... Ziceai că ai ceva mărunțiș; începem la cinci bani. Nu-i cinstit, v-am zis. Am doar șase lei și cincisprezece bani. Dacă-i pierd, n-am cu ce lua pîine și țigări cînd ajung acasă, iar de cîștig, înseamnă să fiu escroc: adică mă așez la masă cu atît și mă ridic plin de bani?! Plin de bani! rîde profesorul. Hai că ești încrezut, ce, joci cu un țînc? Știi ceva: îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbind pentru început dansul ăsta se poate juca și distrîndu-ne inofensiv, ca doi copii cuminți ce sîntem. Pe scutecele noastre dacă nu vă deranjează. Drept răspuns, profesorul ia pachetul de cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă cinci și cinci. Țigara lui Lazăr pare să fi încremenit agățată de colțul buzei de jos. Vă deranjează dacă deschid cu o gheată? întreabă Lazăr. Și aș deschide chiar cu stînga, tot mă strînge. Doar dacă n-aveți o preferință anume. În regulă aprobă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țață, de ignorantă nu. Căci nu mi-o închipui luînd în derîdere vreo realizare de-a dumneavoastră, cît de mică. Mai bine un dușman deștept, decît un prieten prost și prefăcut. Deși, se întristează Mihai de ce-o fi stins țigara de...? se întreabă, amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-o închipui luînd în derîdere vreo realizare de-a dumneavoastră, cît de mică. Mai bine un dușman deștept, decît un prieten prost și prefăcut. Deși, se întristează Mihai de ce-o fi stins țigara de...? se întreabă, amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreo realizare de-a dumneavoastră, cît de mică. Mai bine un dușman deștept, decît un prieten prost și prefăcut. Deși, se întristează Mihai de ce-o fi stins țigara de...? se întreabă, amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind că a transpirat tot. A, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-o fi stins țigara de...? se întreabă, amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind că a transpirat tot. A, da; bine încuviințează Săteanu și se ridică, rămînînd un timp sprijinit de birou, să privească una din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că, între timp, mulți dintre cei tineri, speriați, și-au luat transferul. E drept, pentru cine a început-o cu hei-rup-ul e greu să admită perioadele neproductive ale acumulărilor cantitative, tăcerea unui birou plin, tensionat de cafea, învăluit în fumul țigărilor, obsedat de rezultatul ieșit din calcul, ce nu se verifică în instalație; nemișcarea proiectantului în fața planșetei, plimbatul încet al cercetătorului în jurul mesei cu aparatură, ce-l așteaptă să mai facă o probă, dar care?, cu ce elemente?, în ce condiții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trec la minister și vei fi dat disponibil cu preaviz. De unde știți? Ei asta-i! Vrei poate să știi și cine sînt. Credeam că-ți fac un serviciu spunîndu-ți. Prea e frumoasă vocea dumneavoastră, doamnă, chiar mascată de creionul ori țigara dintre dinți, ca să cred că o faceți doar din caritate. Oricum, mulțumesc! O întrebare: cine sînteți! La celălalt capăt al firului, femeia rîde încet, amuzată: De ce ții neapărat? Dacă aveți dreptate, va trebui să vă aduc flori. Ce flori preferați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
precizia născută din sinceritatea unei păreri: n-o să ridic niciodată ștacheta scriind numai ca să fac pe plac unora, care nici nu vor citi ce scriu..." Își aruncă ochii peste paginile manuscrisului de pe masă, vede locul unde Maria și-a stins țigara și dă cu palma să înlăture scrumul: "Mă risipesc în tot felul de... Bătălia mea e aici, la masa de scris, chiar dacă unora nu le convine, acum, cînd am luat atîtea premii la Televiziune cu piese inspirate din viața de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]