3,981 matches
-
fiecăreia dintre locuințe aerul era închis din cale afară. Un miros acrișor sau înțepător, din cauză că gospodina tocmai își făcuse bucle cu fierul. Mirosul doamnelor mai în vârstă: biluțe împotriva moliilor și apă de colonie Uralt Lavendel. Respirația cu miros de țuică a pensionarului rămas văduv. Am cunoscut - mirosind, auzind, văzând și ajungând să simt - sărăcia și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care sălășluia împreună cu cele patru suflete ce alcătuiau familia ei sub un tavan scund. Plăcintă cu brânză dulce, saramură, castraveți în muștar și ciuperci, miere, prune la cuptor și măruntaie de găină - pipotă, inimă, ficat -, dulciuri și acrituri, dar și țuică făcută din cartofi își găseau în același timp locul pe masă; și tot simultan se râdea și se plângea. Iarna, unchiul Joseph, fiul cel mai mare al stră-mătușii, venea și ne lua cu sania trasă de un cal. Era veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădeau silința să fie binedispuși, să se veselească. Friptura din ceafă de porc era însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a băut mai puțin, asta nu mai știu. Pe masă se afla din belșug țuică de cartofi și cine știe ce altceva se mai găsise pe piața neagră, până și lichior de ouă. Atât de mult am turnat în noi din chestia aia dubioasă, că n-ar fi fost imposibil să orbim cu toții, căci în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și lichior de ouă. Atât de mult am turnat în noi din chestia aia dubioasă, că n-ar fi fost imposibil să orbim cu toții, căci în fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată, asta era cauza. Noi însă ciocneam tot mereu în sănătatea noastră și a familiei miresei și-i înjuram cât ne ținea gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un păhărel de țuică plin cu puroi. De aceea, calfele cântau, obraznic, de îndată ce furunculele lui Korneff începeau să înmugurească: „Iarna când moare, pe Korneff îl doare...“ În plus, e adevărat că Göbel, a cărui firmă este redenumită în roman, în chip simplist, Wöbel, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
multă sau mai puțină precizie, timpul, m-am trezit stând prea devreme sub ceasul gării, o vreme am umblat nehotărât în sus și-n jos, am fost încercat de ispită, am rezistat o vreme dar apoi am băut totuși două țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult pe teren literar. Șpagat, așa se numește acest exercițiu de gimnastică. Oare, fiind prea solicitant pentru mine, m-a rupt pur și simplu în două? Până atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în realitate, nu ținuseră decât foarte puțin și asta mulțumită mie și, mai recent, datorită surorilor mele. Mottoul nostru părea să fie „Nici un procent de alcool nu e prea mare sau prea mic. Nu contează din care băutură“. Orice, de la țuică de cartofi pură, până la lichior de cireșe și Babycham, incluzând toate băuturile situate între ele, totul era folosit în avantajul nostru. Când eram mai tânără, în zilele fericite de dinainte de a descoperi ce putea face alcoolul pentru mine, în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de dinainte de a descoperi ce putea face alcoolul pentru mine, în casă a existat un bar plin, deși într-un stil eclectic. Cea mai pură vodcă poloneză stătea umăr la umăr cu sticle de un litru de Malibu. Sticle de țuică ungurească se comportau de parcă aveau tot dreptul să stea lângă o sticlă de Southern Comfort. În barul nostru nu exista nici un Război Rece. Vedeți voi, tata câștiga tot timpul sticle de coniac sau whiskey la golf. Iar mama câștiga ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fel de lichior de fete la bridge. Când oamenii se întorceau din vacanțe, ne aduceau cadou sticle pretențioase de băuturi. Vecinii de lângă noi ne-au adus din Cipru o sticlă de uzo. Secretara tatei ne-a adus o sticlă de țuică la întorcerea din vacanța petrecută în spatele Cortinei de Fier. (Asta se întâmpla în 1979, iar eu și surorile mele am crezut-o îndrăzneață și curajoasă, iar când s-a întors, am chestionat-o în detaliu, dorind să știm dacă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
alte voci etnografice ar fi Încă și mai reprezentativă pentru noi decît aceea cu ciobănelul mort, este nu doar bestial ci și idiot. Să-ți Îngropi nevasta de vie În zid numai pentru că așa ai visat după o fiolă cu țuică de seară și pe urmă să te arunci de pe casă pare cel puțin suspect. CÎnd explicația e mult mai simplă: biserica se prăbușea Întruna pentru că Manole n-avea tehnică, furau ăia ciment ca-n zilele noastre, asta-i tot. E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băgat. Motiv pentru care copiez aici scrisoarea imaginară a lui I.I. Brătianu către o rudă. „Le-am arătat cartoful. N-au vrut să mă asculte. Le-am arătat cum se vorbește elevat. Nimic. Le-am adus și două sticle cu țuică În Cameră. Nici o atenție. Ce să le mai arăt?” Pe Elmer Gantry. La patru ani după ce-i adusese ploaia Katharinei Hepburn, The Rainmaker Îi va aduce premiul Oscar pentru scenariu lui Richard Brooks, prin simpla schimbare a numelui, În Elmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lăsa nici dracu’ să intre În acest loc binecuvîntat paradis de liniște sfînt locaș În care slujba a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Gherasim ce tocmai terminase de scris o carte extrem de importantă despre mînăstire, felicitări urări șampanie, apoi țuică fiartă și vin fiert la momentul oportun, cînd l-am călcat cu putere pe mire pe picior, cu dreptul, cu sandaua fină, așa cum se și aștepta toată lumea cu răsuflarea tăiată din uvulă, Mariana Meleșcanu pierzîndu-și pînă și glasul de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu două flaconașe de sînge al Mașei ținute cu căpăcelu-n sus ca să nu se răstoarne, cu tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți, și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
retezate, pe un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au rezolvat mereu la o țuică, un mititel, vine unu’ care nu pricepe ce-i compromisul, nu mănîncă mititei și Începe plin de solicitudine să-i tragă-n țeapă pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i pus la încercare: Soața vrea un alt calibru, El nu-l are în dotare... Instantaneu la „Trei Iazuri” Chelnerița mă vrăjește: Mini, ten fardat strident... - Ce doriți? - Aș vrea un pește!... - N-am!... Lucrez independent!... Miracol Eu cred că țuica asta are Efecte afrodisiace, Că, după două, trei, pahare, Chiar și nevastă-mea îmi place! Vitejie masculină Acesta-i adevărul pur, Sau, dacă vreți, considerentul: Cu-atâtea „bombe sexy”-n jur, Abia aștept bombardamentul! Catastrofă aeriană (unui pilot militar) Un
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea. Afară, poate, de faptul că a inițiat-o pe cineastă În programul Celebrului animal și că s-a făcut mangă. Nici Andreea n-a fost mai prejos, s-a intoxicat și ea, amestecând Jack-ul cu o jumătate de țuică adusă de poet din garaj. I s-a făcut și rău, Leac a trebuit s-o țină de frunte cât a dat la gâște. Oricum, beția asta și-a arătat curând roadele, cei doi formând de atunci Înainte un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina, e mai frumoasă ca niciodată. Se vede că-i priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud ce spun ceilalți. Îl las pe Sorin să asculte sfaturile Andreei, eu cer ceva mai tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face un semn liniștitor. Domnu' locotenent e cu totul altă treabă aici. Și cum cei doi parcă împietriseră, continuă ridicând un pic glasul și indicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare dor de tine. Deși foarte obosit, nu poate să doarmă. Fumează neîncetat, insomnia epuizându-i toată rezerva de țigări. Bine ascunsă prin rafturile debaralei găsește o sticlă prăfuită de țuică, aproape plină. Probabil e licoarea pentru "dureri de cap" a Rozaliei, ferită acolo de ochii soțului, care cunoștea năravul consoartei lui. O duce la gură și bea pe nerăsuflate. De undeva, dintr-un cotlon al memoriei, răsare chipul lui Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un fum de fiecare. Măi, ce-mi spui mie cât sunt de bune fructele? Asta o știa și taică-meu. De aceea mânca așa multe, îi spune Mâțu cu o sclipire amuzată în ochi. Da? În special prune transformate în țuică și struguri sub formă de vin. Hai că e bună. Am să o țin minte. Hei, da ai plămânii ca niște foale de fierar! Nu s-ar zice după cum arăți. Mai lasă-mi și mie frățioare ceva din țigara aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată În raftul de jos al cămării, Împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui Înviorat Învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
convingă de prăpastia morală a acelei lumi, de extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că Într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna dispoziție a domnului Pavel, și limbuția doamnei Carolina Pavel. Îi priveam, interveneam din cînd În cînd ca Într-o dulce reverie. - Ana, zise el deodată, trebuie să vină peste o lună, o lună și ceva aici, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin timp, țuică fiartă. - Mă bucur, nici nu știți cît mă bucur, de cîte ori veniți la noi, domnule judecător. Dar cum puteți lipsi de la serviciu tocmai acum În săptămîna mare? - Se mai poate, doamnă... așa cîteodată, zîmbii. Ana mă privea ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]