198,372 matches
-
detalii și linii inocente, cu metamorfoze ciudate care se pot produce, la o adică, la vedere, cu zvîcniri de bîlci, cu chipuri contorsionate. Ca și trupurile, ca și sufletele. Pictura naivă îi fascinează deopotrivă pe copii, ca și pe adulți. Așa și cartea Aglajei Veteranyi. Și de data asta mi se pare extraordinară. Limbajul cu care descrie ce vede este direct, dur, inocent. Este limbajul cu care copii povestesc ce se petrece cu ei și în jurul lor, ce văd, ce simt
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
regizor tînăr, care lucrează pe un text dificil și complex, un text foarte special, care lucrează acum cu o trupă profesionistă. O probă importantă pentru orice creator. Așa cum pentru actori este aproape fundamental cu ce director de scenă se întîlnesc, așa și pentru aceștia, anvergura unui actor, experiența, energiile, numele sînt la fel de importante pentru ceea ce își propun să comunice. Și mai ales cum. Trupa de la Odeon, fără să aibe poate numele de la Bulandra, de pildă, este una dintre cele mai legate
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cartea zice că ba nu presupune sacrificii, e o bucurie teribilă, "mă dăruiesc (sau mă ratez?) cu fervoare". Singurul inconvenient al freneticei activități publicistice pe sticlă și pe hîrtie ar fi că nu mai citește de plăcere ci din obligațe. Așa se explică și de ce a inițat în "LA&I" rubrica interesantă mereu " Cînd ați citit ultima carte de plăcere?" în care criticii profesioniști răspund fără excepțe că și-au pierdut voluptatea lecturii inocente și că citesc cu creionul în mînă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum știe orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau granița stând cu fața spre interiorul țării. Da, spre interior, și nu spre exterior, așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț aveai de-a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
capricios, supus dispozițiilor de moment; acum punînd totul la-ndoială, începînd cu sine, acum lăsîndu-se fascinat de genialitatea lumii. O adevărată boală, cum el însuși recunoaște, dar... "o boală-nvinsă-i orice carte". De fapt, lucrul cel mai important de semnalat în așa-numita critică a lui Lucian Raicu este acela că el trăiește și face literatură ca un creator autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
la experiențele sale de lectură, ne recunoaștem în ele propriile noastre lecturi. El spune undeva despre marii scriitori că după această capacitate de a găsi rezonanțele cu semenii lor îi descoperim că sînt mari. Probabil că și pe critici tot așa îi recunoaștem. Ce poate însemna critica, orice fel de critică, în afara postulatului acestei înrudiri?" ("Cel ce vede e înrudit cu ce e de văzut" Plotin), n.m. "Necesara «distanță» critică față de operă nu anulează postulatul, cel mult îl nuanțează. Restul e
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
sadea, Lucian Raicu nu vede ce legătură există între lucrurile și întîmplările "fragile" din viața și opera unui scriitor și "Literatura ca instituție și studiu sever", cu istoria literaturii, curente, doctorate, cu morga "specialiștilor", cu dezbaterile "pe teme majore". Chiar așa, ce legătură au? Vedeți vreo legătură între Dumnezeu și teologie? Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gide, Proust, Eminescu, Slavici, Caragiale, Rebreanu, Marin Preda, Faulkner, Țvetaeva îl fascinează pe autorul "Scenelor..." nu prin ceea ce e știut, comentat în legătură cu opera și cu personalitatea lor
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
a pus capăt uneia din cele mai originale producții ale sale, cea a viselor emigrației". Timpul devine „o imensă mătură invizibilă care de mii de ani transformă, desfigurează și șterge peisajele". Mișcările acestei „mături" s-au accelerat în ultima perioadă așa încît autorul se întreabă dacă astăzi Odissea ar mai putea fi concepută și dacă epopeea reîntoarcerii mai face parte din prezentul nostru. Noțiunea de patrie în sensul nobil și sentimental al cuvîntului, consideră Kundera, este legată de scurtimea relativă a
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără somn, vă sugerăm în schimb să faceți cu răbdare corecturile pe fiecare exemplar ce urmează a fi dăruit cu dedicație. Altfel, ar fi un act
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
vizibilă a martorilor și în prezența secretă a lui Dumnezeu, mă aud rostind nebunește angajamentul de a scrie. De altfel, sunt din ce în ce mai convinsă că dacă nu ar fi fost la mijloc mereu promisiunea solemnă, aș fi avut astăzi, din și așa puținul strâns, mai nimic. Stăruie parcă numai pentru mine, necesar și crud pentru ieșirile mele neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
e greu de negat. Cum e și firesc, spectacolul place unora și displace altora; unora le place parțial; cred că e o exagerare transformarea unei diferențe de sensibilitate într-un război estetic. În România de azi, performanța teatrală are și așa destule probleme reale fără a fi necesar să i se inventeze altele.
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngînat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem , ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai târziu
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
aparte va deveni în cîțiva ani unul dintre cele mai populare din lume. Un sport care, cel puțin deocamdată, presupune și comunicare între competitori, nu numai "confruntare". E un sport fără public și fără arbitri și sper că va rămâne așa. Finala din acest an a campionatului a avut loc la Constanța. Fără federație, fără anunțuri în presă; echipele finaliste și-au găsit sponsori sau au mers pe banii lor. Neștiind despre ce era vorba, puțin a lipsit să nu văduvesc
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
trebui să mai existe trei nivele de apreciere. Mai multă nuanță care să creeze diferențele! Deși ar merita o discuție mai largă, țin să remarc faptul că odată zona sexualității detabuizată (lexical vorbind), poeții (în special) au supralicitat-o în așa măsură și atât de prost încât riscă să o facă indezirabilă. Limbajul frust a sedus pe mulți și am impresia că mulți poeți chiar cred că prin a pune pulă sau muie în poem reușesc un vers puternic. Cred că
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
potențialul lor poetic nu vine din rezistența la prejudecată și pudibonderie. Libertatea de a le folosi nu înseamnă, până la urmă, nimic. Cum o faci e însă esențial! În fața meșteșugului poetic, statutul lor lingvistico-expresiv e perfect egal cu cel al cuvintelor așa-zis decente. Se vede și din Studiu de bărbat că Paul Vinicius are potențial poetic, valorificat însă cam superficial. Abordând, cu substrat sexual mereu insinua(n)t, o serie lungă de relații cu personaje feminine, naratarul lui Vinicius face figură
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul pipăiau străzile / cu bastoanele albe..." (Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa: / vânătoarea de vulpi a început într-o dimineață de toamnă... / Și câinii? / Da, și câinii! Și mă-ta mare care a văzut Cehoslovacia invadată de roboți? Da, și mă-ta mare!" (Conversația) sau „A sosit clipa înduplecării și a bătut
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
fel cu Mussolini. Între timp mă strecuram în dormitorul unei femei încântătoare și acolo, tot invizibil, tolănit într-un fotoliu, o priveam cum se dezbracă. După care îmi reînnoiam ultimatumul către Führer, care făcea o criză de nervi. Și tot așa mai departe, cu viteză maximă. Când eram student la Madrid și făceam excursii cu Pepín Bello prin munți Guadarrama, mă opream câteodată ca să-i arăt panorama extraordinară, vastul amfiteatru înconjurat de munț și îi spuneam: "Închipuie-ț că în jurul nostru
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și-mi cere vasele; atunci frații frigieni îi spun că s-au înșelat, că au crezut că vasele sunt de valoare, dar că, în realitate, ele nu sunt demne de colecția lui Verres. Acesta spune că este de aceeași părere. Așa am putut salva niște vase excepționale". Părerile estetice ale unor subalterni șmecheri determina operele de artă care să figureze în colecția lui Verres; sau, pentru a utiliza formula lui Cicero, Verres "fura cu mâna lui, dar cu ochii altora"; și
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
și romanele sale vor certifica aceeași sensibilitate specială pentru pulsul epocii, a "omului grăbit" să cutreiere lumea, să înregistreze, să comenteze, surprinzând prin acuitatea notației ce reține date revelatoare ale ambianței, trăsături comportamentale în stare să exteriorizeze rapid o psihologie. Așa a și fost considerat Paul Morand în presa românească, în paginile căreia referințele la scrisul său au fost mereu numeroase și atente la un itinerariu dintre cele mai atrăgătoare în epocă tocmai prin "cosmopolitismul" său afișat cu dezinvoltură. Raporturile scriitorului
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
plină de miez: „Se pare că sînt lucruri, sau adevăruri care se verifică tot atît de bine și în același timp pe o pluralitate de planuri. Față de ele, nu mai putem păstra un criteriu monovalent, o judecată de valoare absolută". Așa încît nu ne rămîne decît să acceptăm obiectivitatea augustă a operei, capabilă de nesfîrșite surprize hermeneutice, precum o cutie din care se pot scoate sensuri numeroase, nu o dată altele decît cele scontate de creatorul său ori cu care ne-am
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
că râsetele Andreei Marin par surori cu ale mătușii din Caracal după ce a căzut din car de-i zâsă unchi-mi-o: "Fă, proasto, dăduși cu capu^ de piatră, nu văzuși gardu^?" Ea l-a aprobat din cap râzând și așa a rămas, da^ care-i baiu^? Vorba ardeleanului. Fratele meu, îți spun: râsetele Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor de Haciaturian
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
-i calmeze din ciorovăiala lor interminabilă. Domnii primari s-au astîmpărat nițel, cît să nu zică lumea că nu-i potolește nici președintele țării, după care s-au încăierat la loc. Băsescu, în loc să ceară scuze bucureștenilor pentru experiența prostească a așa-zisului metrou ușor, fostul tramvai 41, vrea să umple Capitala de garduri pentru tramvaie și de șine de tren, într-un dispreț absolut față de înfățișarea orașului. Cu tramvaiele cu garduri patentate de Băsescu vom ajunge cea mai de rîs capitală
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]