60,912 matches
-
-l ca fruntaș pe podiumul de premiere. impresar pe Lancia. Urmează k.o. după k.o. Îl bate pe italianul Iată un român de mult uitat, GOGEA MITU pe care îl Severio Gizzo, pe românul Pavelescu în prima rundă. Face așezăm cu multă prețuire și recunoștință lângă domnișanul turnee în toată Europa, ultimul meci fiind cu renumitul neamț nostru campion, Nicolae Ogrinjia. Destinele lor au fost Bergam, terminat la egalitate. Câștiga bani cu sacul „Gigantul asemănătoare, au cunoscut gloria și au
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
liniștea. Se Din când în când se ridicau spre înălțimi miresme bucurase de scăderea bruscă a poftei de plimbare. Furiile îmbietoare, nemaiîntâlnite, semnul arderii unor resturi de ei, slăbirea continuă, transpirațiile abundente, o făcură pe tămâie în cățuile de tablă așezate lângă crucile smerite. cățelușă să se simtă din nou acasă ca pe ceva dorit, Deodată, porumbelul zări ceva straniu. căutat. Bătrânul Constantinidis alerga, însoțit adesea de Deasupra unui mormânt, o cățelușă mică scurma cockerul neastâmpărat, pe la toți medicii cunoscuți și
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
zări ceva straniu. căutat. Bătrânul Constantinidis alerga, însoțit adesea de Deasupra unui mormânt, o cățelușă mică scurma cockerul neastâmpărat, pe la toți medicii cunoscuți și pământul afânat. Curios, porumbelul se apropie în zbor și necunoscuți. Toate tratamentele prescrise se dovediră se așeză pe creanga celui mai apropiat copac. Privea la neputincioase. Se părea că organismul refuza să lupte, strădania cățelușei de a săpa ceea ce oamenii refuza să trăiască. îngropaseră de puțină vreme. În mintea lui, neputința organismului de a se lupta, Nici
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în întreg jurnalul, ambiția celui care trebuie să lase totul așezat în urma lui. Prin urmare, atunci când recitește ce scrie, ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
onorați... Totul e să nu deranjăm - am oscilat eu, mai ales când am văzut că nu aveam de ales. La masă, din nou, prezentări. În câteva clipe, s-a făcut ceva loc, s-au mai adus scaune și s-au așezat, pentru noi, tacâmuri. Între două glume, am mâncat, apoi, ca oamenii puși pe chef, am ieșit la joc. Spre miezul nopții, am aflat că Boerică scosese, de curând, un album și, incitat, s-a dus în fața formației. A făcut spectacol
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
mi se rupe sufletul Doctorul Raed Arafat, șeful de la SMURD, e din Damasc, din Siria... Doar fratele Amer... sau Boerică pot rezolva o astfel de chestiune Banii, nu sunt o problemă Așteptați o secundă Cu o oarecare speranță, m-am așezat pe un scaun și am sunat, din nou, pe Olesya. Mi-a răspuns mama sa. Plângea O clipă mai târziu, am auzit-o și pe ea. Respira. Mi-a sus ceva, în șoaptă, însă nu am înțeles. Va fi bine
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
nu este viața mea) formulările frisonează. Nimic divagatoriu, nimic straniu pur și simplu (ca la Coșovei, de exemplu, care e un maestru al mezalianțelor), doar o continuă senzație de înstrăinare: „Acasă mă uit de două ori înainte de-a mă așeza/ să nu găsesc scaunul ocupat/ mă dau la o parte pe stradă din fața oricui/ mâncarea gătită de mine o înghit în picioare/ știind că există cineva mai flămând” (p. 51). Concretețea imaginilor (și nu amănuntul că două dintre poeme se
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
un uriaș orizont de așteptare, acea avidă curiozitate postdecembristă față de valori de care studențimea fusese privată pînă în 1989. Îl priveam cu toții ca pe un inițiat a cărui menire era să rupă plafonul de prostie dogmatică pe care marxismul îl așezase peste mințile profesorilor noștri. Mai mult, aura de discipol al lui Noica îi împrumuta un rang aparte de ființă hibridă, căci, pe de o parte, Vasile Dem era un hirotonit ce fusese uns chiar de recunoașterea maestrului, dar, pe de
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
anunțată încă de acum vreo șase ani de un articol chiar din România literară. Volumul afirmă și încearcă să demonstreze că eseistica și foiletonistica lui Sebastian nu discută doar cărți, ci și ideile autorilor și ale epocii, căutând să le așeze într-un context public mult mai larg și participând în acest fel, mai mult și cu mai mult efect decât s-a crezut până acum, la mișcarea culturală și politică a vremii sale. Cartea începe cu un capitol despre Estetica
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
secvențe care încep diferit și se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? S-ar spune că e o instituție, față de care oamenii se așază diferit. Între respectul cam crispat al lui Murivale și explicațiile biografistvulgare pe care și le dau cumetrele în compartimentul de tren („vreo cincizeci de ani, da’ era cam bețiv!”, „cam bolnav”, în următoarea variantă) încape o întreagă scală a înțelegerii-asimilării
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
destul de limpede că literatura e de două feluri. Pe de-o parte, e canonul, unul foarte umanizat. Literatura nu face parte din viață, ea este viața. Chiar dacă nu poți mânca pâinea desenată, artistic, pe o coală (e argumentul de om așezat cu care îl combate un țăran ardelean pe exaltatul Murivale), suferi după un poet cunoscut ca după un neam de-al tău: „Da cin’ ți-a murit, frate, soră, ceva?”. Literatura, așadar, e făcută s-o iei personal. Împarte indiscrețiile
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
aproape de ce-a scris Nichita decât de o proză în care e vorba despre el: „Ce drept am eu să stric viața unui personaj literar, chiar schimbându-i doar numele?”. Adică nu e el acolo, ci personajul pe care-l așază fiecare cititor. Pe de altă parte, sunt jocurile de cenaclu contrariate, până la urmă, ca și experimentul naratorilor din Femeia în roșu, când de undeva, Dumnezeu știe de unde, apare, în fine, literatura. Prinzându-te, pentru totdeauna, între imposibilitatea fugii din realitate
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
o lectură continuă, prin care scriitorul se citește pe sine și citește lumea, într-o „translatare” fără limite. Expresia magistrală a acestei lecturi o cîștigă eul scriitorului în jurnal. Situat la frontiera literaturii, după unele aprecieri, jurnalul de scriitor se așază de fapt la granița transparentă a „translatărilor” ce leagă viețile noastre. Cititm jurnalele de scriitor ca pe niște romane „spontane”. „Obiectivitatea” lor e dată de o detașare specifică obținută prin instalarea profundă a „spunerii” în realitatea eului, o realitate inaccesibilă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
înstrăinarea și dezlipirea de lume, care se pot întîmple prin scris. Este una dintre cele mai dureroase constatări. Cititnd în Scînteia un articol de Florin Mugur cu titlul Omul de rînd, eroul de prim-plan al prozei noastre, unde este așezat alături de D. R. Popescu, Nicolae Ciobanu și Sorin Titel, prozatorul este de acord cu trimiterile făcute de comentator la momentele și schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu a reținut deci, de la
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
părintele Ferapont din ură față de semeni. Afinitatea autoarei cu tema isihastă e atît de pregnantă că pînă și tonul scrierii e pătruns de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum meandrele unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său tragic. La capătul acestui excurs analitic bogat în observații personale și sugestii, Gisèle Vanhese așează figura tragică a lui Paul Celan, așa cum apare el în romanul Malina al scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann. Între scriitoarea austriacă și poetul originar din Bucovina, care s-a sinucis în 1970, a existat o relație profundă și specială, evocată aluziv
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
cunoscute din eseul lui Ion Negoițescu și cele care i-au urmat. „Utilizând procedee specific narațiunii romanești, ea aduce la suprafața textului ceea ce rămânea ascuns în adâncimea poemului eminescian”, cum spune autoarea. Cartea oferă cititorului român perspectiva unui eminescolog care așează lectura sa simpatetică și avizată pe un foarte larg orizont literar european. Poziția autoarei, care păstrează un spirit liber de poncifele școlii noastre, dar este o cunoscătoare până în detaliu a eminescologiei românești (versiunea românească cuprinde în plus față de cea originală
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
Mateevici, Universitatea de Stat, Universitatea Agrară, Academia, Piața centrală, ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare și de acolo, tăind-o prin parc, pe Aleea clasicilor, poposește, în sfârșit, la Uniune, unde descălecând în grabă, își reazemă fluturele de grilaj, așezându-se la masă, pentru a-și potoli foamea și setea cu un ceai de mate. Navigând cu obstinație în fiecare zi pe aceeași rută, poetul Dimitrie Crudu sau, zis și Dumitru cel Crud, caută să descopere, printre cioburi de sticlă
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Bibliotecii Astra. Întregul Festival Muzical Internațional Sibiu/Hermannstadt s-a desfășurat la sfârșitul lunii mai sub semnul muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart, maestrul care luminează spiritele, îndreaptă conștiințele, care ne încălzește inimile. Recenta ediție a Festivalului sibian al muzicii se așază firesc în marele circuit al valorilor europene și internaționale, circuit spectaculos în care - iată, de mai bine de două decenii! - sunt antrenați inclusiv tinerii noștri muzicieni. Dumitru Avakian: Vă aflați, maestre, la zenitul unei cariere prodigioase. Dispuneți de un cumul
Interviu cu Christian Badea -„Întotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni, peste tot în lume“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/2415_a_3740]
-
interpretarea acestor aspecte este aleatorie. Sunt aspecte, sunt deprinderi care - cu regret o recunosc - se transmit la noi de la o generație de instrumentiști performeri la alta. Când îi ai alături de tine pe cei de la London Symphony, muzicieni care vin, se așază relaxați pe scaun, cu un zâmbet pe buze, dar în același timp extrem de concentrați, în acel moment înțelegi că lucrul e foarte serios... Și de această dată, la Sibiu? Am desfășurat o acțiune urmând acest model. Pe parcursul a douăsprezece zile
Interviu cu Christian Badea -„Întotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni, peste tot în lume“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/2415_a_3740]
-
și construcției. Tentația cea mai mare pare să fi fost pentru Irving Stone apropierea miturilor grecești de alte religii, mai ales de credința creștină; în general, armonizarea culturilor Asiei și Europei. Sofia tresare văzând cum scheletul luat drept Agamemnon fusese așezat cu capul spre răsărit, așa cum fusese înmormântat și tatăl ei. Idolii de fildeș găsiți la Troia sunt descriși prin asociere cu cei din Orient. Lumina grecească e comparată cu interioritatea individului, în timp ce soarele egiptean rămâne exterior („egiptenii se închinaseră soarelui
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
Eminescu , “poe tu l nu vine niciodată de lângă noi. Durerea nepereche”, se află încă, într-o omului de a fi om. Singularitatea lui dimensiune mai puțin frecventată poate, Eminescu îl detașează dintre poeții în veacul XX; cum spuneam, peste obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la propriu, acolo unde nu ajung purpură: ceva, într-adevăr, pe care nu prea mulți dintre muritori. Dimensiunea ni-l putem explica: “Ce a căutat unul ca metafizică sau chiar divină. el
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
eternitatea le șterge. Cornelia Pillat care a avut uriașă răbdare și pregătirea de a desluși, în note, personajele fiecărei epistole - o lume, întreaga aproape bună societate a doua epoci și largul cerc al intelectualității tot de atunci - și de a așeza fiecare scrisoare în râma ei de lumină, cu un aparat critic ireproșabil, s-a pronunțat încă din primele pagini ale volumului asupra temperamentului solar al poetului, ardent până la a fi sortit să se consume integral și repede. Clasicitatea inspirației poetice
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
greutatea, de densitatea pe care Școală ardeleana, greco-catolica o avu în dezvoltarea civilizației noastre. Domnitorul Petru Cercel, în paranteză, încercase ceva... N-a fost să fie, și nici nu putea fi. Așa încît numai o șansă, irațională, ne-ar fi așezat acolo unde astăzi rîvnim a fi, fără a putea fi, nelepădîndu-ne încă de lenea orientala de raia turcească... Cred că Balotă este de acord cu mine: faut pas mâcher leș mots... v Ce-l frapează pe cititorul acestui Caiet albastru
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
cărților, cu priviri ușor melancolice și parcă ostenite de atîta veghe peste lecturi și manuscrise, el patrona astfel de la masa aceea de lucru, acoperită cu o scoarță în motive populare românești, toata literatura ce se întindea dincolo de zidurile casei sale. Așezat totdeauna în scaunul larg și comod din spatele biroului, primea cu multă amabilitate și asculta cu răbdare, dar și cu interes, vizitatori - poeți sau prozatori, tineri sau bătrîni, debutanți sau consacrați - cărora le stătea la dispoziție fără să facă nici un fel
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]