3,543 matches
-
nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în aer liber. „Ce anume se va întâmpla acum? Oare nu gândirea ia măsura posibilului aflat în suspensie? Cine evaluează dintr-o singură privire spațiul cu adevărat strâmt care separă mâinile așezate unele lângă altele pe marginea balconului? Ce se poate întâmpla? La ce se gândesc unul și celălalt?”1 Posibilitatea nu este deci o categorie predominant teoretică, ci înrădăcinată mai degrabă în fondul patetic al corporalității subiective. În câteva clipe, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alcătuite trei grupuri de câini, legați fiecare în câte o lesă. În primul grup, numit „de evitare”, câinii primesc la intervale egale 64 de șocuri electrice dureroase (unul la două minute). Dacă în timpul șocului câinele apasă cu botul pe panoul așezat chiar în fața lui, atunci acesta încetează; dacă nu, el continuă timp de 30 de secunde. După 24 de ore, câinii sunt băgați într-o cușcă (shuttle box); acest dispozitiv a fost inventat de alți cercetători pentru studierea stresului și este
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
morale, este dezinhibat de anumite substanțe, cum ar fi alcoolul. Pe de altă parte, personalitatea individuală se vede minimizată, chiar abolită într-un grup. Această acumulare de mecanisme ale dezinhibării explică apariția violențelor în cazul unor oameni de altfel bine „așezați”, cum ar fi suporterii în timpul meciurilor sau al participanților la războaie... Pentru mai multe detalii Karli, P., „Les conduites agressives”, La Recherche, nr. 18. Lappuke, R.; Schmitt, P.; Karli, P., „Discriminative Properties of Aversive Brain Stimulation”, Behavior and Neural Biology
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
aparență, insignifiante. După precizarea locului („lângă piața Maubert”), care trimite la un spațiu citadin, familiar, recognoscibil, și a timpului (un timp, desigur, cotidian, rutinier, repetitiv, al așteptării autobuzului), este schițat, în câteva tușe sigure, „decorul” compus din cele trei prăvălii, așezate una lângă alta, parcă pentru a înlesni contemplarea „comportărilor diferite” ale diverselor forme sub care se înfățișează materia. Elementele invocate (metalul, pietrele prețioase, lemnul, cărbunele etc.) se organizează într-o ierarhie sui-generis, motivată doar în aparență de capriciile subiectivității observatorului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anticipați/identificați zonele cu acces dificil sau potențialele obstacole care limitează accesul elevilor cu scaune rulante; - când planificați timpul pentru activități, țineți cont și de timpul de care au nevoie elevii pentru a schimba sala sau locul; - În timpul activităților practice, așezați mai jos materialele și echipamentul, pentru a facilita accesul la ele sau, pur și simplu, Înmânați-le elevului atunci când are nevoie de ele; pe cât posibil, alegeți tipuri de echipamente care nu necesită multă manevrare manuală; - acordați-le elevilor cu dizabilități
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
apare decît rar și superficial În aceste poeme ce fac elogiul tihnei casnice. Versurile: „Ți-ndreptezi zborul fără așteptare/ Și iar la postu-ți drept te oprești” nu arată o dorință de evaziune, de plutire, cum se zice, cu capul În nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi ne gătim”. O moarte calmă, un sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa îmbrăcat, adormi. În orașul acela, soarele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu câteva clipe mai înainte. În loc să coboare spre oraș, urcă din nou spre castel. Cum trecuse de al șaselea ceas, Petrache se opri în fața porții, își făcu o cruce mare, descuie și împinse amândouă porțile cât să încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii ies din biserică și se rânduiesc în spatele purtătorilor de prapuri și ai epitafului. Zgomotul cădelnițelor răsuna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-a rămas numele de când a căzut avionul. Groapa s-a umplut, dar numele i-a rămas. Știi cum e, când se întâmplă ceva din cale-afară, trebuie să treacă mult timp ca lumea să uite. Poate că, dacă groapa asta, așezată de-a-ndoaselea, o să ajungă până la cer, oamenii o să-i spună altfel. Și așa o să-i rămână numele și după ce o să se curețe locul. Da’ noi așa credeam pe atunci, că o să dispară și groapa, odată cu revoluția. Când colo, ce să vezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la pândă. Jenică înghiți în sec și se trase mai aproape de ceilalți. Ușa metalică se deschise din prima. Încăperea avea vreo douăzeci de metri pătrați. O cameră obișnuită, cu birouri de lemn, șase la număr, rânduite câte trei, cu scaune așezate astfel încât pupitrele să se bucure de lumină. — S-a dezlipit inscripția de pe ușă, observă Jenică. Își umezi degetele și întinse banda adezivă la loc : Acuma nu mai sunt compartimente de astea. La desfacere îi zice marketing și la personal resurse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă. Mai avea o singură frunză și jocul se putea încheia. Ce ciudat totuși că frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe margine. Roșul lipsea de pe lozuri, ceea ce făcea ca, în jocul acesta, ceva să nu se potrivească. Îl stânjenea nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
învețe. De aceea spuse, vorbind singur : — Cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună. Trecătorii îl priveau nedumeriți. Un tânăr, cu un aer ușor stânjenit, aștepta în ușa atelierului în ale cărui vitrine păpușile ședeau frumos așezate, de parcă așteptau să înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea adusese mâncarea, așezată acum pe réchaud. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea aducea o tavă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obiecte insolite: de pildă vreo zece poloboace noi de stejar sub șopron, o căruță nouă, lustruită ca o trăsură, stocuri - cu mult prea voluminoase pentru uzul casnic - de bucăți de teracotă pentru sobe, rafturi de olane, bidoane noi de metal, așezate unele peste altele ca într-un depozit de fierărie, straturi de cherestea, trei mosoare mari cu furtunuri de cauciuc, ce nu păreau destinate stropitului, ci tragerii vinului din căzi, pulverizatoare Vermorel, coale de tablă de zinc. Afară de aceasta, în cotețe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atentie, apoi se așeză pe fotoliul oferit, cu secretarul pe scaun în vecinătatea sa. Avea acest obicei de a trece în revistă asistența la adunări, sugerând că aparține unei case domnitoare. Pentru acest motiv, la locul cuvenit, era detestată. O dată așezată, privind spre lustru, pe pereți, prințesa se documentă: - Aci aveți sediul? Frumos! Madam Pomponescu se simți puțin contrariată de acest termen insolit, căci Gaittany se ferise de a o informa asupra principiului în numele căruia se făcea vizita. Din fericire, cuvântul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acestea și altele fură informațiile oneste, poate dinadins exagerate, pe care madam Conțescu le dădu lui Gonzalv Ionescu. Pretendentul se sperie și raportă totul soției sate, cerîndu-i sfatul. Soția lui Gonzalv zise că Erminia i se păruse o ființă foarte așezată, însă din moment ce ea însăși atrăsese atenția asupra metehnelor ei de celibatară, era de crezut că tot ce spusese soră-sa putea fi adevărat. O fată mai tânără ar fi mult mai potrivită și deci a accepta pe nepoată era poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte bună. Și-ar apăra bărbatul cu pușca în mână dacă ar fi cazul. N-a știut unde a plecat logodnicul al doilea, că mergea și ea după el. E de la munte, din familie haiducească. Eu mă întreb: dumneata, om așezat, cu copii, o să te împaci cu ea? Pe urmă, să știi: toți din familia ei au copii mulți, șapte e numărul cel mai mic, o soră are doisprezece, la părinți, cred că ți-a spus Conțescu, au fost șaisprezece și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o haină de casă de molton, pe care n-o folosea decât spre a trece la camera de baie. Cum era neras, produse puțină spaimă subretei, care nu-l recunoscu. Normal, Pomponescu examina dimineața și seara în sufragerie un termometru așezat afară, în dreptul geamului, și un barometru aneroid de perete, nu departe de fereastră. În modul acesta, când părăsea sufrageria, seara, aproape fără excepție făcea observațiile sale meteorologice: - Mamy, temperatura e scăzută și barometrul la uscat, să știi că peste noapte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se cercetează două profunzimi: pulsul superficial sesizat printr-un contact ferm, dar numai ușor apăsat al degetului explorator; pulsul profund sesizat printr-o apăsare mai insistentă, dar fără a comprima complet artera. Pentru cercetarea pulsurilor chinezești se procedează astfel: medicul așezat în fața bolnavului (aflat de 15 20 minute în repaus) cu brațele întinse pe masă prinde în același timp ambele mâini ale bolnavului și palpează cu același deget (de preferință indicele) de la ambele mâini, unul din nivelurile și profunzimile precizate. Este
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
ele în sfera rapidității, a performanței, a randamentului și a pragmatismului (accentuate), în cea a hiperconcurenței, a hiperindividualismului și a hipertehnologizării. Nu mai poate fi vorba de o viziune care să accepte și care să susțină existența unor relații interpersonale așezate, prețioase prin ele însele, durabile, nonconcurențiale, (prea) sincere. Încrederea (prea mare) în celălalt este, dacă nu prea riscantă, atunci o decizie naivă. Toate acestea par a fi de domeniul trecutului, iar opțiunea celor care nu înțeleg (încă) faptul că perioada
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ignorate, cu multe greșeli așa zise "de neatenție", toate sarcinile care cer efort de concentrare par a fi evitate sau respinse. Hiperactivitate-impulsivitate: activitate motorie exagerată față de vârstă, copilul este întotdeauna "pe baricade", alergând, sărind "ca un resort", incapabil să stea așezat. La scoală copiii sunt agitați, neastâmpărați, se leagănă, se contorsionează, își agită picioarele, abia îmbrăcați se reped în stradă sau în curte în recreație, traversează strada fără să se uite. Impulsivitatea se traduce printr-o dificultate de a respecta regulile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt exemple de statornicie în credință, redăm o relatare de suflet ziditoare expusă de Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa, Viața lui Constantin cel Mare. Astfel, ni se menționează că, din porunca stăpânirii de atunci, în toate colțurile pământului mai-marii așezați în fruntea popoarelor îi prigoneau pe credincioșii lui Dumnezeu. Dar, iată că tocmai de prin împărăteștile locașuri aveau să iasă la lumină, înaintea oricăror altora, mucenicii cei plăcuți lui Dumnezeu, „purtând până la capăt întreaga luptă pentru dreapta lor credință și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cum stau lucrurile în filozofie. Dacă nu ajungi la asta, nu poți pretinde că faci filozofie." Ieșim să ne facem plimbarea. În mașină, pe drumul de la București la Păltiniș, îi povestisem lui Noica despre "utopia Florești". Florești este un sat așezat cam la 30 km de București, pe un drum care se desface spre dreapta din șoseaua spre Pitești. Undeva în mijlocul satului, generos împrejmuit și splendid izolat, se află un mic palat postbrîncovenesc așezat cu spatele către pustiul câmpului. E un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
des Kunstwerkes. Pesemne că aș fi obținut un rezultat discutabil și într-un timp lung - începusem deja să traduc - când a avut loc o întîlnire pe care o consider "destinală" pentru soarta Heideggerului romînesc: l-am cunoscut pe Thomas Kleininger. Așezat în plină "ahoretie", în maladia lipsei de determinații, cum lui singur îi plăcea să creadă după ce citise Șase maladii ale spiritului, Thomas preda, când l-am cunoscut, o germană specializată pe profil, la Institutul de petrol și gaze, și îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]