3,265 matches
-
Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voinței lui, încît, dacă ar fi vrut, le-ar fi putut înșira frumos, pe o ață, ca pe niște mărgele... Ieși din curte. Pe uliță, dincolo de popotă, văzu un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă. Voia să ajungă cât mai repede la baterie. Era grăbit. 10 Pe înserate sosi la divizion
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu amândouă mâinile teodolitul, ca să nu se răstoarne. Apoi i se păru că se ridică în sus și deodată se pomeni iar la pământ, cu o durere crâncenă în coapsă... " Sunt rănit sau poate..." Gândul i se rupse ca o ață. CARTEA A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
niciun haz. Ce să scoți din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își clatină capetele În același ritm, parcă sunt trași cu ața amândoi. Iar Gore Își permite să intervină Într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Și niște vin, că mustul nu mi se urcă la cap și mă simt rău. Bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lumii. Că la dat din gură nu ne Întrece nimeni... Da’ fapte... Gore dă și el paharul peste cap. Păi ce să spun și eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu ața sau Îl trage ea pe el. Vine, Își instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, Își mai trage o șalupă și fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni... Și Îi dă cu flit lu’ Băse, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar Înghite cu noduri... Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era. Îl
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În orice ființă este, deși nu știi, ascete. Nu poți să ștergi viața cu-al gândului burete... Renegă-a ta viață, disprețuește-o-n piept... Din raze se încheagă și-ți vine înderept. Renunți la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dacă Dumnezeu s-ar fi odihnit sâmbătă, Pământul ar fi scăpat de cea mai incomodă ființă. Pentru Iisus, răstignirea a fost poarta spre veșnicie. Religiile au aspirat marile achiziții filozofice ale lumii. Când unei religii încep să i se vadă ațele cusăturii, trebuie să cedeze locul alteia. Așa cum au procedat zeii. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
meargă totul strună”. Cu alte cuvinte, bați șaua să priceapă iapa. După umila mea părere, însă o vizită la renumitul han se cuvine a fi făcută când suntem odihniți și nu acum când sufletele noastre se mai țin în două ațe. Drept să-ți spun, dragă ieșene, parcă ai dreptate. Da’ de unde până unde crezi tu că mi-ar fi atât de foame încât să cad pe brazdă? Dacă n-am fi fost împreună toată ziulica asta, treacă-meargă, dar așa... Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în mână... Ei, da’ să nu dăm bucuria pe scârbă, ci să vedem cum pe „rugătorii noștri” de la mănăstirea Zlataust nu-i prea trăgea ața la treabă. Asta se vede dintr-un zapis întocmit la 11 februarie 1777, prin care Costa Papafil primește patru pogoane de vie cu livadă la Miroslava în schimbul unei pivnițe din piatră „în două părți” din Târgul Făinii și încă „puțin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
decât un biet copil de zece ani și m-a cuprins spaima, mai ales când am văzut-o pe femeia aceea. Avea cam la patruzeci de ani. Purta o fustă lungă și demodată iar buzele i se făcuseră subțiri ca ața, de mânioasă ce era. În mână avea un băț. În timp ce eu abia mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Simțion a tăgăduit aceasta. Cine pierde rămășagul plătește două sticle de Johannisberger cari se vor bea împreună de cei doi subsemnați... la Rusciuc. București 25 iunie 1883 M. Eminescu Const. Simțion {EminescuOpXV 405} ["26 IUNIE... "] 2257 26 iunie dim[ine]ața Izirescu Paliță * Fermecarea* ochilor și sufletului lîngă* N 76 Convenția cu ea, scrisoarea pe care am să i-o scriu. Leda, sunt fiu de boier din Moldova, sunt moșier, vreau să te auz *, să te văz*, să te crez *. Cabala
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu poți să-l duci! - T’ebuie să mă duc... ale poa’ta închisă! Scena se repetă în alt timp... alți actori... același scenariu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem. - Voi munciți! Râzând, cei mari și-au văzut mai departe de lucru. Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem. - Voi munciți! Râzând, cei mari și-au văzut mai departe de lucru. Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
roadele câmpului. Se însămânțează grâu să-și facă tot omul o pită în casă, ovăz pentru caii care erau la mare preț, cucuruz sau păpușoi pentru hrana animalelor, însă și pentru mămăliga, ce se fierbea vârtoasă de se tăia cu ață tare. Mămăliga se făcea de cu seara să fie pregătită pentru dimineața, la masa rece, cu laptele cald, ce-l scoteau de la mulsul dinaintea plecării bivolițelor la pășunat, să nu piardă timpul, când aveau atâtea treburi de făcut; dar să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
știu pe unde aș fi scos cămașa dacă ar fi aflat că eu sânt de câteva zile în țară și încă n-am trecuț pe acasă. Îmi arunc ceva pe mine, îi fac cu degetul, care parcă aș răsuci o ață imaginară în ureche, fetei în a cărei cameră sânt sau care-i la mine în cameră, habar n-am, semn că vorbim mai târziu la telefon, și plec în trombă către camera mea dacă am fost la ea sau direct
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vreun tren de noapte. Dacă da, vreau să-mi spui dacă era accelerat sau personal. Acum că știu, pot să-ți confirm că trenurile de noapte în România sânt un coșmar. N-aveți destulă imaginație, voi, cei care nu le-ața folosit niciodată, ca să vă faceți o idee, cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trebuia să mă scol la 6 fără, că din Poiană până în Brașov mai făceam patruzeci de minute, și era deja 8, după care bilet etc. etc. Cred că de la semnul meu, ăla cu degetul în ureche, care parcă răsucește o ață... cum? N-ai înțeles nici tu? Păi cum faci când nu ai chef să deschizi gura și vrei să-i spui cuiva vorbim mai târziu la telefon, nu faci cu degetul în jurul urechii? Așa... asta am vrut să-i spun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bogățiile pentru tine." 22. Avram a răspuns împăratului Sodomei: Ridic mîna spre Domnul Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pămîntului, 23. și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: "Am îmbogățit pe Avram." Nimic pentru mine! 24. afară de ce au mîncat flăcăii, și partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre: ei pot să-și ia partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
un fel de grajduri abandonate, la etaj cu depozite de fin, și urcam acolo pe o scară... îmi luam cărțile mele, cele mai multe SF, și citeam acolo, în fân, privind cum se cațără pe mine păianjenii sferici pe picioroange subțiri ca ața... Mă sileam să mă gândesc la Sanda, însă - lucru care mi s-a întîmplat apoi atât de des, oricât de mult aș fi iubit o fată sau alta - mi-am dat seama, contrariat, că nu-mi mai aminteam deloc figura
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi ciuruise de zeci de ori fundul cu baterii de penicilină și streptomicină pentru orice strănut, și care încă nu se obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin minte decât că numele doctoriței, cusut cu ață pe buzunarul halatului alb, a făcut atunci asupra mea o impresie cât se poate de neplăcută: era viu, se mișca încoace și-ncolo pe pieptul ei ca un fel de șerpișori înfometați... Mi s-a făcut rău deodată, iar remediul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și se simțeau aproape fericiți. Pluteau astfel încet, zile și nopți, când pe mare liniștită, când pe furtună, iar într-o dimineață zăriră în depărtare niște nori vineți sau niște munți. Cei care aveau ochi mai buni deslușiră însă o ață tremurătoare și roșiatică ce se încolăcea deasupra și atunci unul dintre ei strigă: - Muntele de Foc! Dimineața abia se revărsa și cerul era încă vânăt. Apele mării erau liniștite și călătorii se bucurau de priveliște, când deodată Mpunzi le arătă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nevoit să se descurce singur. Mama-l mângâia, încercând să-i ostoiască plânsul și... minune! Văzuse stele verzi, aproape că-și tocise dinții strângând maxilarele, însă meritase, mâna era ca înainte! - Va trebui să-ți porți mâna legată c-o ață de gât o vreme, până se va vindeca încheietura. Dar, o sfătui nașul pe mamă, poate ar fi mai bine să mergem la Piasa. Femeia se lovi ușor cu palma peste frunte. Cum de uitase, crâșmărița era meșteră la oase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea în direct a evenimentelor aleatorii și publice (ele preferă televiziunii cinemaul, mai potrivit pentru propagandă și cenzura prealabilă). Certați cu ticăloșiile realului, maniacii unghiului drept și-ai utopiei trase la ață sunt foarte inspirați să se teamă de viața așa cum este ea. La Beijing și la Phenian, recrearea prin "tablouri vii" pe stadioane, programate minuțios și îndelung repetate, este socotită mai fiabilă decât intervievarea oamenilor pe stradă și transmisiile live. Transpunerea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și le conferă unitate trece prin centrul fiecărei sfere, deplasându-se către interior. Materia devine în acest moment un concept-cheie în înțelegerea și parcurgerea treptelor. Nu numai că aceste sfere nu se pot înșira „una după alta“ precum mărgelele pe ață, și deci secvențialitatea spațială este și ea convențională, de vreme ce spațiul, timpul și materia sunt eterogene de la o sferă la alta, dar și secvențialitatea temporală este subiectivă, atâta timp cât, cel puțin spațial, treptele sunt sincrone. Să schimbăm acum „locul“ din care privim
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]