1,798 matches
-
fost și el acolo, cu noi, când s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că ar fi bine să-l lămurim, să-i explicăm de ce este vorba. Doctorul se așeză și continua să fumeze concentrat, cu ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o în liceu, când aveam vreo 14, 15 ani, începu după ce-și roti privirile în jurul lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil, decît dacă el Însuși ar fi fost, și trebuia să spună lucruri dacă exista cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se poate să nu fie adevărată. Cu alte cuvinte, „pe aici ți-i drumul”, vere. În situația asta trebuie să pornim la drum apostolește. Pe cale om mai schimba o vorbă-două. Fără alte cuvinte, am luat-o din loc cu ochii ațintiți asupra turlelor Mitropoliei, ce ni se arătau în vâlvătaia apusului ca o izbăvire. Așa obosit cum eram, mintea tot mai dădea încă semne de viață. Tocmai mi-am adus aminte că la sfârșitul vieții Alexandru Lăpușneanu voievod a fost călugărit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de...de usturoi - a răspuns Cocoșitu, privind într-o parte, ca de obicei. Dacă asta ai comandat, asta ai băut - l-a lămurit moș Dumitru, privindu-l ghiduș. După ce și-au pus burțile la cale, cărăușii au rămas cu ochii ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca el. Ca ăla. Trebuia s-o dovedești 000000000000000000000000000000000000000 Schimb canalele... reclame... scoțienii adevărați citesc Record.... Ai ajuns să cunoști chipul ăla. Vechiul Daily Record era pe un microfilm În Salonul Glasgow din Biblioteca Mitchell. Stăteai ore Întregi cu privirea ațintită pe chipul ăla, Încercînd să descoperi În el un anumit lucru, puțină umanitate. Acel bizar pelerinaj pe care-l făceai la Glasgow Îți consuma tot timpul tău liber. CÎteodată Îți luai liber de la serviciul tău din mină. Îți luai liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ajuns Între brazde, a Început să 23 22 se lupte cu Înălțimea lor... Împiedicându-se În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt parcă Îi dezmiardă sufletul și acum... Ca hipnotizați, ochii Îi erau ațintiți numai asupra păsării. “Acum ajung la ea și...” Dar tocmai atunci pasărea a văzut mogâldeața ce se rostogolea spre ea și, dintr un salt, cu aripile larg deschise, a fost În aer... probabil pentru a avea o vedere panoramică asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ia loc pe scaunul de colo. ― Mulțămăsc. ― Voi Încerca să lămuresc unele lucruri privind soțul ei. Dacă va fi cazul, te voi chema. La revedere, doctore Gruia . În timp ce o cerceta pe țigancă cu zâmbet pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o... Spre mirarea lui, piranda se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită către Nicu. ― Mulțumesc, nene Mitrule - a fost răspunsul acestuia... ― Tati, cum se face de nenea Mitru e atât e prezent În toate? - a Întrebat Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a răspuns cu același ton Nicu. Trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așteptarea În doi este mai ușoară, n-am să pot rămâne lângă tine mai multă vreme. Am să te conduc până la ieșirea din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fel mă ofer, îi ofer direct ce-am trăit. Asta dă alt rost experienței mele. Bună-rea, cum a fost. Ajung la Șichy altfel decît dacă mi-ar citi o carte-două-trei. Și invers, îmi verific imaginea în ochii ei. Și-i ațintește pe gura mea, fremătînd din năsucul subțirel, cînd o surprind, cînd o șochez în stilul-dinamită. Am ajuns să-i spun lucruri pe care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos. A fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă a murit. Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am încercat să enumăr toate numele persoanelor cunoscute în speranța că cineva a venit în vizită, dar acel glas dulce, dar ferm continuă, în timp ce mâinile îmi eliberau vederea: Sunt Andreea. Bine ai venit în cartierul nostru! Am rămas cu privirea ațintită la fetița din fața mea. Inima îmi spunea că ea va fi prietena mea cea mai bună. Întinsei mâna: Eu sunt Diana. Îmi pare bine de cunoștință! Și parcă mii de fibre nevăzute ne legau, parcă ne cunoșteam de multă vreme
ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
felul acesta o să-i câștigi respectul. Ca la un semn, Fata Mortală s-a strecurat În Încăpere și m-a condus la biroul Mirandei. A fost o plimbare de numai treizeci de secunde, dar am simțit că toate privirile erau ațintite asupra mea. Mă urmăreau de după ușile reci de sticlă ale redacției și din direcția birourilor individuale ale asistentelor. O frumusețe de fată care lucra la copiator s-a oprit din lucru pentru a mă analiza, la fel un bărbat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plăcere vinovată, arunc o privire prin Chic și, de când m-am Întors din călătorie, citesc toate revistele turistice și... — Și citești și Runway, Ahn-dre-ah? m-a Întrerupt ea și s-a aplecat peste birou, cu o privire chiar mai atentă ațintită asupra mea. Întrebarea venise atât de brusc, atât de neașteptat, Încât, pentru prima dată În ziua aceea, m-a prins cu garda jos. Nu am mințit și nici nu m-am obosit să compun o explicație. Nu. După vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu. — E creația mea, m-a Înștiințat zâmbind În direcția inelului, după care m-a privit. M-am uitat la Emily ca să aud o explicație, o cât de vagă idee cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făceam și ei viața mai grea, căci asta făceam de fiecare dată când Întârziam câteva minute ca să mă relaxez și să mă liniștesc. Pentru că fiecare secundă În care eu lipseam nu era decât o nouă secundă În care Miranda Își ațintea atenția necruțătoare asupra lui Emily. Mi-am jurat că voi Încerca să mă port mai bine. Ai absolută dreptate, Em, și Îmi pare rău. O să Încerc să mă port mai bine. A părut realmente surprinsă și chiar oarecum mulțumită. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
persoană din Întreaga clădire pe care Miranda se grăbea Întotdeauna să o mulțumească. — Ahn-dre-ah! Ce e asta? Te rog să-mi spui ce Dumnezeu e asta? M-am repezit În biroul ei și am rămas Încremenită În fața mesei, având amândouă ochii ațintiți spre ceva care reprezenta, cât se poate de evident, prânzul pe care Îl servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă mănânce sub dogoarea analizei intense a cinci asistenți de modă și a unei guru În domeniu. Încordarea provocată de călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că făceam pauză În relația noastră. Și mi‑am dat seama că azi avea să fie prima zi după mai bine de trei ani când nu stăteam de vorbă. Am rămas acolo, Înțepenită, cu mâna pe telefon și cu ochii ațintiți pe un e‑mail pe care Îl primisem de la el În ajun, semnată „cu dragoste...“ și m‑am Întrebat dacă nu cumva făcusem o greșeală Îngrozitoare când mă declarasem de acord cu pauza asta. Am format numărul din nou, hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față, eram rea În momentele acelea, dar... nu simțea nimeni asta. Eram două fete și trei băieți. De cum am intrat În cârciumă, am ațintit cu privirea pe doi bărbați și m-am așezat cu fața la ei. Ei râdeau la mine, eu la ei, colegii mei râdeau, toată lumea era veselă. S-a băut mult. Unui băiat de-al nostru i s-a făcut rău. Începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seminarului; nimeni nu știe. Deschide apoi Sainte-Beuve, În traducerea lui Pompiliu Constantinescu, ediția de la Fundația pentru Literatură și Artă din 1940, intitulată Pagini de critică, apărută chiar În seria „Critică“, un volum impozant, cu un cadru portocaliu, din care te ațintește funebră pasărea nopții; „Să vedem arta portretului la Sainte-Beuve. Cine citește? Luminița? La pagina 198, de la rândul: Când vrei să judeci pe D-na de Sevigne sau pe D-na Maintenon și să-ți dai seama de firea lor, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]