1,910 matches
-
predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații s-au îmbarcat, o parte pentru Europa, o parte pentru Răsărit, întorcându-se la locurile cucerite de ei în vremea primei cruciade. Pacea încheiată acum va fi menținută timp de opt ani (1221-1229). La Acra, Tripoli și Antiochia baronii și conducătorii s-au luptat mai departe între ei pentru putere și interese mărunte. Împăratul romano-german Frederic al II-lea nu a susținut Cruciada a V-a din motive interne, deși a jurat să o facă
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ultimă încercare, așa-numitele "cruciade clasice" au luat sfârșit și, astfel, rând pe rând, statele din Orient au fost recucerite de musulmani. În 1268 a fost recucerită Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților. Doar regatul Ciprului a rămas în mâna "latinilor" mai multă vreme, el fiind cucerit de Imperiul Otoman abia în 1571. Cruciadele au avut consecințe negative și pozitive, cele negative decurgând din distrugerile de bunuri
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
iki" și "sui" includ aspectele plebee ale vieții. În japoneza modernă, "sui" este scris cu kanji-ul 粋 care vine de la 純粋 ("junsui", „pur”), dar în trecut și alte semne "kanji" (toate citite "sui") au fost folosite pentru acest concept: 酸 („acru”), 推 („a implica”), 水 („apă”), 帥 („conducător”). Toate aceste înțelesuri ale cuvintelor erau incluse în conceptul "sui": o persoană care a gustat gustul acru al vieții, care poate empatiza cu suferințele altor oameni, care se poate adapta la diferite situații
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
în trecut și alte semne "kanji" (toate citite "sui") au fost folosite pentru acest concept: 酸 („acru”), 推 („a implica”), 水 („apă”), 帥 („conducător”). Toate aceste înțelesuri ale cuvintelor erau incluse în conceptul "sui": o persoană care a gustat gustul acru al vieții, care poate empatiza cu suferințele altor oameni, care se poate adapta la diferite situații umane cu aceeași lipsă de formă pe care o are apa și care poate deveni un lider în bun-gust și modă al contemporanilor săi
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
avea partizanilor săi, căzuți în mizerie, care ajunseseră, sub Andronic III, din bogătași, niște bătrâni dizgrațiați, la fel de inutili ca el însuși. În timpul domniei lui Andronic II, în 1291, a căzut ultima citadelă a cruciaților din Palestina, cetatea Akra (Saint-jean d’Acre).
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și oțet, similară deci ciorbei de burtă. Ciorba de burtă s-a autohtonizat în România. S-a spus: „Pentru că a fost preluată sub stăpânire otomană, acră i-a fost și ei soarta”. La propriu, căci oțetul a fost un adaos românesc în ciorba asta (în lipsă de lămâie), la fel și zarzavaturile. Astăzi, în restaurante mai ridicate, nu se întrebuințează oțet, acesta cum se spune, ar
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
ciorbei îi va lipsi gustul tipic. Jurnalistul și scriitorul Radu Anton Roman a scris: „Acest fel de mâncare pare că se face pentru birjari beți, dar are cel mai sofisticat și pretențios mod de pregătire în toată bucătăria românească. Este acru și dulce, cald și catifelat, gras, dar delicat, eclectic și simplu în același moment.”
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
a cerut lui Serghei să aibă grijă de ea. Din 1894, Marele Duce Serghei care avea 25 de ani a devenit protectorul Matildei. Marele Duce era generos cu amantele sale. În 1895 i-a cumpărat o dacea în Strelna. Kschessinskaia, acre era ambițioasă, și-a folosit legăturile cu Romanovii în cariera ei. Serghei, ca președinte al Societății Teatrelor Imperiale, a avut un rol activ în lumea baletului pentru a asigura un loc de frunte în baletul imperial pentru Matilda. Deși Serghei
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
1523 Christian a fost detronat de către nobilii danezi care îl susțineau pe unchiul său Ducele Frederick, noul rege a vrut să fie în termeni buni cu familia Isabelei. I-a scris personal o scrisoare în limba ei nativă, germana, prin acre i-a oferit o pensie și i-a permis să stea în Danemarca sub protecția sa în timp ce regele Christian a fugit în Olanda. Răspunsul Isabelei în latină începea așa: "ubi rex meus, ibi regna mea", ceea ce însemnă "unde este regele
Isabela de Burgundia () [Corola-website/Science/318305_a_319634]
-
mai mare partid, vine în fața Congresului pentru două voturi de învestitură, în primul rând prin majoritate, iar al doilea prin pluralitatea. De obicei, liderul celui mai mare bloc devine prim-ministru al Spaniei, cu excepția cazului în coaliție a diferitelor părți acre are o majoritate de locuri. La Alegerile legislative spaniole din 2000, Partidul Popular a câștigat majoritatea locurilor în Congres cu 183 de locuri, socialiștii au câștigat 125, Partidul Naționalist Catalan de Convergență și de Unitate a câștigat 15 și Unirea
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
care a avut loc la 4 iulie 1187. Cea mai mare parte a aristocrației cetății, din care făcea parte și regele Guy de Lusignan, a fost făcută prizonieră iar Saladin a luat sub stăpânire cetatea. Prin septembrie, sultanul cucerește și Acra, Nablus, Jaffa, Toron, Sidon, Beirut și Ascalon, având ca prim scop împiedicarea debarcării trupelor europene care puteau veni ca ajutor pentru localnici. Localnicii care au reușit să scape s-au refugiat în Tyr, singura cetate ce nu fusese cucerită, grație
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
care se strecoară în sânul binefăcătorului său". În regatul franc trăia o prințesă bizantină, Teodora, verișoară și nepoată a împăratului Manuel. Măritată la 13 ani cu regele Ierusalimului Bourdouin al III-lea, era văduvă din 1162 și locuia în orașul Acra, care era moștenirea sa. Avea atunci 22 de ani și era încântătoare. Andronic se aprinse dintr-o dată după ea, deși era, ca și Evdochia, ca și Filipa, ruda sa foarte apropiată; se pare că Comnenul găsea o plăcere perversă în
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
o dată după ea, deși era, ca și Evdochia, ca și Filipa, ruda sa foarte apropiată; se pare că Comnenul găsea o plăcere perversă în a brava, în amorurile lui, legile civile și legile Bisericii. Teodora primi pe vărul ei la Acra și-l trată foarte bine; apoi se duse să-i întoarcă vizita la Beyruth, oraș pe care regele Amaury îl dăduse ca vasal prințului grec, pentru a-l răsplăti pentru bunele lui servicii și în curând ea se aflî în
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
(, Akko; , Akkă), denumit în epoca elenistica "Antiochia tis Ptolemaidos" () sau pe scurt: "Ptolemaïs", iar în epoca cruciata "Saint-Jean d'Acre", este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel. Este situat pe coasta Mării Mediterane, la nord-est de golful Akko, 23 km la nord de Haifa. În 2013, populația localității era de 47.397 de locuitori, majoritatea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri. Ei au confundat locul cu localitatea biblică Ekron , în versiunea lor „Accaron”, Când și-au dat seama de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri. Ei au confundat locul cu localitatea biblică Ekron , în versiunea lor „Accaron”, Când și-au dat seama de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era filistean, acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era filistean, acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor Hahof), la sud mărginindu-se cu așa numitul golf Acra de la extremitatea nordică a golfului Haifa, iar la vest cu Marea Mediterana. Orașul este așezat la șes, distingându-se
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor Hahof), la sud mărginindu-se cu așa numitul golf Acra de la extremitatea nordică a golfului Haifa, iar la vest cu Marea Mediterana. Orașul este așezat la șes, distingându-se doar o singură înălțime, la est, - colina Țel Akko (în arabă Tell al Fukhar). Lungimea zonei construite este de 3.5 km
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
multe așezări rurale, între care, la nord -Bustan Hagalil și Shomrat, la sud Eyn Hamifratz și Kfar Masaryk, iar la răsărit - localitatea Jedaida-Makr. Orașul vechi Akko se întinde pe o mică peninsula de dimensiuni 400|400 m, care desparte Golful Acra de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care apare pe lista tributarilor lui Tutmes al III-lea (sec XVI î.Hr.) ar putea fi o referire la Acra. Localitatea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Golful Acra de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care apare pe lista tributarilor lui Tutmes al III-lea (sec XVI î.Hr.) ar putea fi o referire la Acra. Localitatea antică până la era elenistica se află pe colina cunoscută că Țel Akko. Ea a fost așezată pentru prima oara în epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
așezată pentru prima oara în epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu ea a cuprins un oraș fortificat și o cetățuie. Aceasta este perioada în care Acra este menționată în Textele execrațiilor din Egiptul antic. Orașul canaanean- fenician a ajuns la culmea înfloririi în veacurile al XIV-lea și al XIII-lea î.H., cănd posedă un port activ, aflat în legături comerciale cu Ciprul și cu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
orașul Ugarit. La începutul epocii fierului s-au așezat pe colina membri ai populației Shardana, unul din așa numitele „Popoare ale mării” dar ulterior au dominat aici din nou fenicienii. În Biblie, (Judecători 1:31), desi atribuită patrimoniului tribului Asher, Acra este unul din locurile din care israeliții nu i-ar fi putut alunga pe canaaneni. Potrivit lui Josephus, regele Israelului, Solomon, ar fi stăpânit și aici prin intermediul unui guvernator provincial. Dar, în principal, orașul a fost cea mai mare partea a
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]