4,780 matches
-
introdus ca un curs postuniversitar la Academia „Ștefan Gheorghiu”. Acolo s-a plasat și un sistem doctoral În sociologie, cu câteva locuri la doctorat. Producția de sociologi a sistat Însă În fapt. Instituția de partid, prin obiectivul său, a produs activiști de partid și cadre În sistemul administrației, și nu sociologi. Introducerea sociologiei În sistemul universitar În 1966 a produs o generație de sociologi valoroși, dar un număr relativ restrâns. Prima promoție a ieșit de pe băncile universităților În 1971. Doar În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ale intelectualității radicale. Sunt Însă Într-un total acord cu aprecierea În privința premiselor: 1) tehnocrația comunistă românească a fost o clasă socială - iată o concluzie teoretică extrem de importantă, care distruge toată mitologia despre comunismul susținut prin teroare de Securitate și activiștii de partid; 2) prăbușirea comunismului este, Înainte de orice, opera tehnocrației; 3) FSN, PDSR și, mai nou, PSD sunt expresia politică nu a social-democrației etc., ci a tehnocrației autohtone. Nu Împărtășesc nici a patra și a cincea premisă, care afirmă că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
PANAITESCU, Horia (18.V.1921, București - 1986, București), prozator. Urmează cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din București. A desfășurat o îndelungată activitate de activist PCR, șef în Direcția Presei etc. Nuvelele și romanele lui P. ilustrează in toto principiile realismului socialist, accesibilitatea stilului, sentimentalismul, simplitatea vulgarizatoare fiind elementele fondatoare ale acestor proze. Scenariul epic urmărește un traseu similar, personajul central - muncitor, inginer sau student
PANAITESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
fiului este resimțită treptat, sugerată prin reacțiile altor personaje, prin comportamente neobișnuite. O atmosferă tristă se insinuează în lumea micii familii, care își continuă existența cotidiană fără a intui gravitatea momentului. Dar prim-planul narațiunilor este ocupat, tezist, tot de activiști, de foști ilegaliști în confruntare cu schimbările „interne” din partid, verificați, marginalizați etc. O altă direcție a prozei lui P. este ilustrată de cărțile pentru copii. Tirbozel și Tirbozina pe Insula Misterelor (1960) și În luptă cu vrăjitoarele (1964) urmăresc
PANAITESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
li se plătește nici măcar munca din ultimul an. Agitația rămâne zadarnică atât din cauza complicității organelor de stat cu „neamțul”, cât și a incapacității lor de a se organiza, de a acționa uniți. În timp ce lumea de rând se frământă steril, foști activiști de partid și ofițeri de Securitate acaparează funcții de comandă în economie, iar localitatea oferă privitorilor un peisaj de vile superbe, aparținând demnitarilor de odinioară, schimbați acum la față, ca și îmbogățiților prin felurite hoții. SCRIERI: Frumoasa mea Sandynn, București
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
un prim-secretar pune în lumină, cu prudență, caracterul opresiv al regimului comunist. Faptele sunt înfățișate, bineînțeles, ca întâmplătoare. Apărut concomitent cu Ciudata mișcare a inimii în aprilie (1974), o construcție romanescă având ca protagonist un individ zbuciumat, de profesie activist de partid, Mergând prin zăpadă e un text analitic ce prezintă cazul unui intelectual (Haralambie Quintus) care, nedreptățit o vreme, nu își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral, trăind mai departe sub mania persecuției și cu sentimentul
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
funcționar CFR. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova și cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, absolvind în 1968. Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Craiova, ziarist la publicații locale (1956-1958), director de cămin cultural, activist la Casa Raională de Cultură din Caransebeș, redactor la Studioul Cinematografic București (1968-1970) și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în 1966, cu povestirile din Întunericul și profesoara de pian
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
aparentă, pe calea reproducerii stării existente. Fiecare dintre aceste trei instanțe funcționau astfel încât să asigure reproducerea structurii sociale a ordinii comuniste. Atribuirea identitară era una clasială, adică fiecare era „alocat” clasei muncitoare, țărănimii cooperatiste sau „păturii sociale” a intelectualității. Categoria activiștilor de partid, deja profesionalizați în varianta „revoluționarilor de profesie”, aparținea clasei muncitoare conducătoare și impunea codurile culturale ale ordinii comuniste. Omogenizarea socială, respectiv ștergerea deosebirilor și opțiunilor clasiale, era de fapt opțiunea politică a generării unei dezindividualizări accentuate care nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societății. Valorile culturale ale coeziunii sociale ar fi atât de amenințate, încât refacerea și mai ales consolidarea familiei nucleare ar fi o necesitate sau o cerință funcțională ce trebuie de îndată promovată. Anthony Giddens ne-o spune tranșant: „politicienii și activiștii diagnostichează în mod repetat decăderea vieții familiale și solicită reîntoarcerea la familia tradițională”. Dar ce implicații ar avea o astfel de reîntoarcere? Nu e nevoie de prea multă risipă de imaginație pentru a răspunde la o asemenea întrebare, întrucât trecutul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
târziu „Munca” se delimita însă de publicația literară, anunțând că între cele două redacții, deci și între cele două periodice, nu există nici o legătură. M.ș. și l. a fost, de fapt, redactată și subvenționată de studentul medicinist C. Popescu-Azuga, activist socialist, publicist și traducător. Articolul-program enunță ideea că muncitorii au nevoie de o publicistică științifică și culturală scrisă pe înțelesul lor. Din literatură se va publica „tot ce e de valoare”, adică foarte multe traduceri din scriitori clasici (Teofrast, Esop
MUNCA STIINŢIFICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288279_a_289608]
-
teoretică și empirică a ideilor, ideologiilor, practicilor și sistemelor sociale, politice, economice, juridice este indispensabilă analizei afacerilor curente, la aceasta trebuind să se adauge reflecția proprie, eventuale percepții „din interior” (obținute prin imersia în instituții) și o bună bază comparativă. Activiștii O.N.G. respectabili - nu profitorii oportuniști, gata să se convertească la orice cauză (de la drepturile omului la drepturile câinelui, anything goes) fără vreo încercare de a o „indigeniza” în funcție de contextul local, dacă „schimbarea la față” le aduce foloase -, uneori persoane
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
avut efecte pe termen mediu și lung, au prins rădăcini, pot supraviețui pe cont propriu într-o societate puțin înclinată spre altruism și idealism. Eu sunt sceptic: de la Fundația Soros la Fundația Vier Pfoten, din câte am putut observa, devotamentul activiștilor se poate greu imagina fără generozitatea donatorilor. Nici experiența Administrației Constantinescu, reluată în forme diferite de Administrația Băsescu, de a atrage „oengiștii” în instituțiile statului, nu a fost cu totul convingătoare, poate fiindcă uneori expertiza consilierilor le pare încă de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sa nu mai este clară, iar resursele interne care să le înlocuiască pe cele externe întârzie să apară. S-a vorbit chiar de „moartea societății civile”: lucidul Andrei Cornea a fost contrazis amar - și, pentru mine, neconvingător - de mai mulți activiști civic-politici pentru a fi lansat tema. După ce fusese timp de vreo patru ani doctrină de stat, „politica abstractă și literară” se întorcea astfel, cu politicienii ei cu tot, de unde plecase, adică din spațiul alternativ pe care și-l construise cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să-i oblige pe ceilalți s-o admire, nu doar s-o accepte indiferenți și s-o evite prin segregare rezidențială și ocupațională (atitudine pe care unii activiști civici români o iau drept toleranță). Marginalii trebuie neapărat să se grupeze în asociații activiste, să-și promoveze (deci să-și politizeze) „diferența”; nu există marginalitate solitară ori în cerc restrâns; marginalul are în consecință o intimitate... publică, asemănătoare cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv în interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); în lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la alte grupuri și mișcări constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e în mare parte determinată de intoleranța foarte reală
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e în mare parte determinată de intoleranța foarte reală a societăților umane, oricât de postmoderne ar fi ele. Tocmai de aceea, refuzul de a deveni activistul propriei diferențe este aspru sancționat în grupurile de marginali și minoritari. E mult mai ușor să trădezi când faci parte dintr-un grup majoritar, în care fragmentarea, eterogenitatea și conflictele interne sunt mai evidente. Michel Foucault, refuzând să devină simbolul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu cât refuzul falsului „liberalism” al stângii nu l-a dus pe Bloom în dreapta conservatoare, „liberală” în sensul a ceea ce George Soros a numit „fundamentalismul pieței” (market fundamentalism). Stânga și Dreapta sunt adesea la fel de privilegiate: mulți purtători de cuvânt și activiști ai „liberalismului” american (așa-numiții liberals, de la universitari la staruri ale culturii populare implicate în politică de partea lor) sunt un fel de gauche caviar, destul de indiferenți față de enormele probleme sociale din Lumea Nouă, deși foarte atenți la suferințele Lumii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al „părinților pelerini”, o grupare de „progresiști”, un „nou liberalism” care căuta o nouă teorie a societății civile, mai pluralistă și cu o dorință mai pronunțată de a integra pluralismul etnolingvistic, confesional, cultural. Această grupare era formată din gânditori și activiști ca Charles și Mary Beard, Herbert Croly, John Dewey, Horace M. Kallen, Walter Lippmann, James H. Robinson, Thorstein B. Veblen și Walter Weyl, fondatorii (mai puțin Mary Beard) legendarei New School for Social Research din New York și exemplele cele mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eminentul filozof, teolog, traducător de texte sacre alături de Franz Rosenzweig, traducător, editor savant și repovestitor de imens succes literar al hasidismului (cunoscut în această calitate și la noi), pedagog, publicist și fondator de publicații (cum ar fi Der Jude, 1916-1924), activist civic și politic. Buber este fără îndoială cea mai importantă personalitate a sionismului cultural-educativ, alternativă polemică la sionismul politic inițiat de Theodor Herzl (acesta din urmă era mult mai apropiat de utopismele seculare și de naționalismele clasice ale secolului al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
relansării unei identități iudaice moderne prin „redescoperirea” tradițiilor aproape total abandonate de asimilaționiști și de alți reformatori secularizanți, Buber este în același timp complementar lui Gershom Scholem, cel care a relansat studiul (și a sugerat semnificația identitară a) Cabalei. Ca activist, Buber a fost printre protagoniștii mișcării Ihud, care promova ideea unui stat binațional (arab-evreiesc). Cartea cea mai influentă a lui Buber, Ich und Du (1923; ed. rom.: Eu și tu, traducere de ștefan Aug. Doinaș, Humanitas, București, 1992), este deopotrivă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
termenii românești libertar și libertarian: primul, derivat din francezul libertaire, ar putea foarte bine traduce și anglo-americanul recent libertarian, cu eventuale explicații la prima folosire într-un context dat. Dar canadienii francofoni (și elvețienii din Suisse romande, unde au apărut activiști ai curentului) au ales să folosească deopotrivă libertaire și libertarien: primul, mai vechi în limbă, desemnează anarhismul de stânga (anarho-socialiști, anarho-comuniști etc.), care păstrează de la Kropotkin și Bakunin impulsul revoluționar și antistatismul riguros, precum și anticapitalismul și respingerea proprietății private; al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alte crize. Palo Alto, ca să revin la acest mic oraș pe care l-am studiat și prin „observare participativă”, nu doar prin lecturi, a fost zguduit în 1999-2000 de o pasionată dispută teologico-politică, în care s-au angajat juriști, rabini, activiști civici, politicieni locali, simpli cetățeni, universitari. Comunitatea evreiască ortodoxă din Palo Alto, cu asentimentul tuturor celorlalte asociații evreiești din oraș, religioase sau seculare, a cerut aprobarea consiliului local pentru a construi un eruv, adică pentru a marca fizic, printr-un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discipolii discipolilor se citesc mai curând între ei. Fenomenul se repetă cu marii savanți americani postmoderniști; l-am putut măsura în cazurile care-mi sunt cele mai familiare, ca Hayden White, om de stânga, rămas marxist (în felul său), fost activist civic în anii mccarthysmului, pionier al postmodernismului în istoriografie, teorie literară, literatură comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat în vreo dogmă (antică, modernă sau postmodernă), sunt răstălmăciți de universitarii postmoderni activiști în vederea aproprierii genealogice; cazul cel mai evident în istoriografie este Natalie Zemon Davis, figură a stângii americane militante din anii ’50, când a trecut printr-o fază de cenzură și restrângere a libertăților, mergând până la retragerea pașaportului; colegul de activism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vrednică de acest nume. „Hipermnezia”, „hipomnezia” - termenii sunt ai lui Alain Besanșon - se amestecă, uneori indiscernabil, cu pseudomnezia (un termen prin care eu desemnez memoria falsificată, eventual pentru a fi instrumentalizată, în scopuri nobile sau nu) și amnezia. Istoricii și activiștii memoriei - numiți în englezește memorians, prin raportare la historians, „istorici” -, jurnaliștii și memorialiștii, politicienii și oamenii de rând nu au reușit încă istoricizarea deceniilor 4-6 din istoria Europei. Deși Războiul Rece s-a terminat, necesitățile construcției europene reclamă de urgență
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]