220,173 matches
-
prin disoluția fizică. Din cei doi îndrăgostiți nu mai rămân până la urmă decât două voci: "El - Te simt ca și cum am fi, tu și eu, aripile unei singure păsări. Ea - E ciudat că mai putem comunica. Ar trebui să avem de-acum un singur glas. El - Va veni și asta." Teatrul lui Matei Vișniec este o neliniștitoare călătorie între două extreme. De la cinism la cruzime ("Intendentul - Dle General, morții cer să fie amestecați, dați printr-o uriașă mașină de carne, transformați în
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
o cunoașteți din chiar această pagină a României literare unde publică recenzii la cele mai noi titluri de carte românească. Ca poetă ați descoperit-o tot în paginile acestei reviste, doi ani în urmă, cu primele ei poezii. Iat-o acum debutînd cu un interesant volum, Caietul oranj, conceput ca un jurnal în care notația cotidianului ia forma poetică a unei scriituri profunde ce, uneori nostalgic, încearcă salvarea frînturilor de zi și de viață între copertele unei cărți care merită toată
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în care se ascund ciupercile otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb, cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la numele mai multor scriitori. Nu am vrut să sugerez un caracter accentuat livresc al volumului lui Catrinel Popa, livrescul există în poemele sale, însă lejer și discret strecurat, în formula unei intertextualități aluzive, așa că cititorul uită repede că autoarea
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
Sunt convins că știe, la milimetru, la ce porcării s-a înhămat. Și mai știu că știe că dacă nu va duce la capăt misiunea de partid, va zbura de nu-și va aduce aminte de ea nici secretara care acum îi face cafele dimineața. Căzută la mijloc între două grupuri de presiune - pe de-o parte, editorii de manuale ce se văd duși la sapă de lemn de lanțul de decizii aberante ale unor mafioți cu o influență de speriat
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
incapabilă să facă față presiunilor de tot soiul, lipsită de viziune și imaginație instituțională, ea a devenit, de fapt, o victimă. La anvergura ce nu depășește piciorul broaștei, se poate menține în funcție doar jucând așa cum i se ordonă. Iar acum i s-a ordonat să scoată din joc editorii de manuale neaserviți puterii. Sigur că ilustra chimistă ar avea posibilitatea de a-și da demisia. Dar cine ar mai fi ea fără sintagma "doamna ministră" atașată numelui său? O profesoară
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
lucid și magnific discurs, cu fraza: "... Să căutăm deci să înțelegem logic, dacă putem, cum (se face că) această dorință obstinantă de a servi a ajuns a fi atât de înrădăcinată, încât până și iubirea de libertate pare a fi acum nefirească...".
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
mai blajină față de presă. Măcar pentru a nu repeta greșeala fostului președinte Constantinescu și a cîtorva lideri țărăniști care s-au rățoit la ziariști că nu prezintă realitatea luminoasă a regimului și nu înțeleg spiritul său reformator. (Îmi amintesc și acum cu un rest de uimire că în timp ce dl Constantinescu se declara dezamăgit de presa din țară, dl Ciorbea făcut premier peste noapte la Cotroceni și debarcat tot de la Cotroceni, într-o seară, dădea un interviu în presa franceză atacînd regimul
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
practica de clinică încă nu exista ca atare în anii '90 - sau nu într-o măsură convingătoare. De temut este doar stagnarea la acest nivel - or sunt semne încurajatoare că ea începe să nu mai fie o realitate. Pericolul contrar acum ar fi acela de a considera, cu efecte directe și de metodă, că singura psihanaliză autentică este cea clinică (există deja unele indicii în acest sens). Credem însă că o atare situare este doar o problemă trecătoare de identitate, inerentă
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
Mircea Morariu Ivona, principesa Burgundiei Unei tinere regizoare căreia până acum i-am văzut doar spectacole mai curând neizbutite, i-a fost încredințată în pripă montarea uneia dintre cele mai frumoase, dar și mai dificile piese din literatura dramatică a secolului trecut - Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz. Dacă e să
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
-l înmormîntez. Va ceda mai apoi. Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay nu este curajos, nici alt personaj al meu nu este curajos. Și punînd o asemenea lipsă de bravură în roman, nici unul dintre personajele mele nu este bun. Acum îți înțeleg întrebarea. Da, se lucrează cu mitul, dar împotriva lui, împotriva așteptărilor cititorului. M.T.: Cu fiecare roman încercați alte modalități de scriere, noi puncte de perspectivă, o căutare jamesiană, la urma urmelor. Totuși, în ultimele două, Povestea nopții și
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
să-și facă autocritica pentru felul cum a prezentat unele realități românești. Nici mai mult, nici mai puțin. Ba chiar postului i s-a reproșat că premierul român n-a apărut în cadrul emisiunii, deși se realizase o înregistrare. Imaginați-vă acum că președintele Chirac l-ar sili pe ministrul său de Externe să adreseze TVR (1, 2, Cultural) o mustrare pentru că, în reportajul alegerilor prezidențiale recente, a reprodus mai degrabă apatia străzii decît entuziasmul de la Elysées. Ca la noi, la nimenea
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
din partid. Eram șocat, nu înțelegeam unde greșisem și nu reușeam să mă apăr. Peste numai trei ani, respectivul individ, ajuns între timp director, venea să-mi propună mie acest post întrucât venise vremea... revoluției și el trebuia... să plece. Acum lucrează tot ca director la o firmă româno-germană de adunat gunoaie. Revelația faptului că mizeria asta nu aparținea exclusiv comunismului - fiindcă la urma urmelor nu comunismul i-a creat pe oameni, ci exact invers - am avut-o în timpul sărbătorilor de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
realitățile din afară. Mai mult ca în orice altă experiență de creație, aici, în aceste spații restrînse, poate fi intuită cu o acuitate extremă confruntarea a două principii, încleștarea patetică dintre vidul primordial și gestul fecundator. Boca nu mai este acum doar o conștiință neliniștită care absoarbe tot ceea ce percepe în jur și peripatetizează plastic printre formele unui univers stabil, ci un erou fondator, un cavaler al providenței învestit cu puterea de a lupta cu dihăniile nevăzute ale vidului. Cu pustiul
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
acestea, prin forța unei sintaxe lăuntrice, proliferează în spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe care o găzduiește acum Galeria Sabina&Jean Negulescu. Deși, la o privire fugară, această pictură poate părea consecința exclusivă a unui spirit ludic dus pînă la limită, în fond ea este un exercițiu grav și un experiment cu un amplu orizont metafizic. Din aproape
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de stăpîn și a devenit, încetul cu încetul, un instrument miraculos (și captiv) al propriei sale creații
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
ai să vezi că s-a dus și n-ai înțeles nimic din ea. Te plimbi de-o oră, în sus și-n jos. Degeaba. Într-o oră ai pierdut atîtea lucruri. Definitiv. Macii mei... nu i-ai zărit... Abia acum, că ți-i arăt. Nu i-ai descoperit. Un act ratat. Ce scrie acolo, în foile dumitale?"... Ceva despre o livadă de vișini.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
ele se clișeizează rapid, se usucă, mor înainte de a ajunge să spună ceva. E ca și cum ai lua simbolurile unui mare poet și ai face cu ele reclamă la gumă de mestecat. Unde sunt adevărurile rezistenței, de ce nu au ieșit până acum la iveală, dacă sunt atât de la îndemâna oricui? În afară de câteva generalități repetate în neștire, fără nici un adaos de idee, mare lucru nu se știe despre mutațiile interioare suferite de om în ultima jumătate de secol. Și nu se știe pentru că
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
această ambiguitate încerc să îmi construiesc conceptele critice. Pentru perioada postbelică, eclectismul mi se pare a fi cerut chiar de obiect, construit el însuși pe cele două dimensiuni, care, din câte îmi dau eu seama, nu au fost puse până acum în dialog una cu alta. Pe de o parte, semnificațiile operei de rezistență au o miză utilitară, poate la fel de pregnantă ca la pașoptiști. Pe de alta, opera și-a asigurat autonomia în raport cu politica oficială prin pretenția de a fi artă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
am publicat Sărbători itinerante - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că e vorba de ceva foarte grav acolo. Acum i-am dat drumul, cartea a apărut. Spune-mi și mie ca să nu rămân prost: Așa e? Ce-ai vrut să spui?"). Pentru că am debutat cu un volum de parodii, lumea mă citește mereu ca să râdă. Se caută intenții satirice
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de uimirea în fața cuvântului viu, care ține de condiția însăși a scriitorului. Așa vede el adevărul lumii, în undire arhetipală (de aici, nevoia construcției, în interpretarea operei de rezistență, unor echilibre metodologice între pragmatică și metafizică): "Spaima de scris... Știu acum de ce mi-e frică să scriu... și amân cu tot felul de tertipuri - (precum acest turneu care începe să se transforme într-o aventură periculoasă). Scriind e ca și cum aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E vorba despre eroismul în muncă de la un combinat siderurgic (unul din acelea care astăzi nu-și găsește cumpărător) și în scena aleasă acum pentru lectură, soțul și soția discutau despre calitatea șamotei 1, reproșându-și unul altuia lipsa de preocupare, dacă nu chiar și intenția de sabotare a producției. De câte ori se rostea cuvântul șamotă - sala pufnea în râs, probabil găsind că are o
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
lipsa de preocupare, dacă nu chiar și intenția de sabotare a producției. De câte ori se rostea cuvântul șamotă - sala pufnea în râs, probabil găsind că are o rezonanță exotic pornografică. La vremea ei, discuția despre șamotă era tot atât de revoluționară pe cât este acum sexul pe scenă: și atunci se predica renunțarea la ipocrizie, la expresia comodă a dramelor adulterine și a tragediilor individuale, de dragul adevărului trăit de masele muncitoare, în efortul lor de modernizare. Sabotarea calității șamotei (dovedită sau presupusă) se termina cu
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
în scena citită în cheie comică de studenți. Discuția despre șamotă era un efect pervers al modernizării, așa cum discuția despre nimic, asezonată cu vorbe buruienoase, este un efect colateral al desprinderii de utopia comunistă. Adevărul, atunci la fel ca și acum, e dincolo de vorbe. S-au modificat standardele lingvistice, susțin cei care legitimează existența piesei Ziua futută a lui Nils, susținând că nimeni nu mai vorbește, pe stradă, ca în Nora de Ibsen sau ca în Trei surori de Cehov. (Oare
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
o interpretare dură a "tăcerii" celor trei. Nu această carte va fi discutată aici. Voi spune doar că ea are meritul de a fi declanșat în România o dezbatere serioasă, o dezbatere care ar fi trebuit să aibă loc cam acum 10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]