3,667 matches
-
reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță din start la pedanteria scorțoasă a tomurilor academice. Într-un slalom impresionant printre temele vaste ale gândirii europene, autorul oferă spectacolul reconfortant al unei inteligențe lipsite de complexe. În mod admirabil, H.-R. Patapievici și-a asumat riscul de a ataca subiecte aproape tabu pentru intelighenția românească: atitudinea omului recent față de avort, adulter, homosexualitate. Omul recent reprezintă un manifest scris parcă într-un colegiu din vechea Europă, unde realitatea „războiului cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regulă, cu excepția figurii centrale din desenul ce înfățișează trei balene în diferite poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea gravurii lasă mult de dorit, dar nu-i vina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios atîrnînd leneș pe bățul înfipt în răsuflătoarea balenei. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru vecie balena. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită decît în cazul unei balene care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între celelalte două straturi. Această structură triadică, mai mult decît orice altceva, conferă forță cozii. Pentru cei ce sînt familiarizați cu străvechile ziduri romane, stratul mijlociu oferă un ciudat paralelism cu succesiunea de cărămizi subțiri alternate cu piatră, din acele admirabile relicve ale antichității, succesiune ce contribuie fără îndoială considerabil la marea trăinicie a construcției. Dar, ca și cum forța concentrată în această parte tendinoasă a cozii nu ar fi de-ajuns, întregul trup al leviatanului este împînzit cu o rețea deasă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile lumi de la suprafață, una și mai stranie se oferea ochilor noștri, cînd ne aplecam să privim. Parcă suspendate sub aceste bolți de apă, pluteau siluetele mamelor alăptătoare, precum și cele ale balenelor care, judecînd după talia lor enormă, stăteau să nască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reginei Ana sau în vîrful unui harpon și purtate astfel la gît, într-atît sînt de lapidare. I. Un pește capturat aparține aceluia care l-a legat. II. Un peste pierdut aparține aceluia care-l poate prinde mai repede. Dar tocmai admirabila conciziune a acestui cod magistral îi joacă feste, prin faptul că face necesare tomuri întregi de comentarii explicative. întîi: Ce anume este un pește capturat? Viu sau mort, un pește se consideră capturat din punct de vedere tehnic, cînd e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
solda prin pierderi considerabile pentru Nantucket și New Bedford. Dar destul pe această temă; ceea ce am spus dovedește că bătrînii vînători olandezi de acum două sau trei secole erau niște petrecăreți și că vînătorii englezi n-au nesocotit exemplul lor admirabil; căci, afirmă ei, cînd navighezi pe-o corabie goală și n-ai nici o perspectivă s-o umpli cu ceva, măcar umple-ți burta. Numai așa poți goli și carafa. Capitolul CI UN BOSCHET ARSACIDIAN Pînă acum, în descrierea Cașalotului, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît misteriosul cap își azvîrlea din nou în tării jetul aburos, în vreme ce teribila falcă de jos, agățată de-o creangă, vibra deasupra credincioșilor, aidoma sabiei atîrnate de-un fir de păr, care-l înspăimînta atîta pe Damocle. Era o priveliște admirabilă. Pădurea era verde ca mușchiul din Icy Glen; copacii falnici și semeți miroseau a sevă, iar pămîntul roditor de sub el semăna cu un război de țesut, pe punctul de a țese un covor superb, a cărui urzeală era alcătuită de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încheieturi diforme; iar în locul masivelor și mărețelor ramuri fără os a cozii, se căsca un vid total! Cît de zadarnic și de absurd ar fi ca un om temător din fire și neumblat prin lume, să încerce a înțelege această admirabilă balenă cercetîndu-i doar scheletul împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul celor mai mari primejdii, numai în vîrtejurile stîrnite de coada furioasă, numai pe marea adîncă .și nemărginită poate balena vie să fie descoperită cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd, așezat alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți ceea ce e cu adevărat admirabil și înfricoșător în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care partidul a dus-o În massa țărănimii muncitoare. Elementul acesta: esențial pentru realitatea Înfățișată de scriitor, lipsește În nuvelă și de aici decurge nota de nefiresc care domină Întreaga povestire. (Ă). Scriitorul conturează În O sută de kilometri admirabila figură a tineretului nou al satelor noastre, a tineretului Îndrumat de partid pe drumul unei munci constructive În folosul poporului. Miai și Floarea sunt adevărați eroi care trăiesc din plin uriașa prefacere a țării noastre, vigilenți față de uneltirile dușmanului. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
subliniem că acest salt calitativ pe care Petru Dumitriu l-a făcut cu Nopțile din Iunie se datorește faptului că scriitorul a știut să aplice Într-un mod creator experiența măreață a literaturii sovietice. Se simte În nuvela sa modelul admirabil al Pământului desțelenit al lui Solohov, dar nu ca motiv de pastișe, ci ca un călăuzitor În complexitatea realității noastre sociale. (Ă). Fără partid și fără clasa muncitoare, Petru Dumitriu ar fi devenit un epigon al suprarealismului sau altor „isme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lupta de clasă și când În lumea Întreagă ia o amploare nemaiîntâlnită lupta organizată pentru pace. (Ă). Ceea ce este important, ne indică Gorki « Problema subiectelor cărților pentru copii este desigur problema educației sociale a copiilor» (Ă). Scriitorii noștri au un admirabil exemplu de realizări artistice În activitatea scriitorilor sovietici. (Ă). Dezvoltarea cât mai grabnică a unei noi literaturi pentru copiii din țara noastră se conturează ca una din sarcinile de frunte ale scriitorilor. Ei sunt chemați să contribuie prin opera lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că omul e cel mai de preț capital și că educarea oamenilor e o problemă ce nu trebuie pierdută din vedere nici o clipă. Înțelegându-l pe Voinea, rămânem de partea lui Mladin În acest pasionat conflict de idei Între doi admirabili constructori ai socialismului. Căci poziția mai Înaintată este aceea a lui Mladin; și autorul izbutește să ne convingă de justețea poziției secretarului de partid. (Ă). Problemele cele mai serioase se pun În legătură cu Mladin, secretarul organizației de partid. Nu se poate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care i-o poate da unei persoane și tututor celor care simt ca ea o faptă dreaptă sau o faptă bună le-ar putea micșora valoarea morală. A fi drept din datorie și generos din datorie este un lucru admirabil. Nu se poate alătura însă înclinația datoriei atât timp cât conștiința datoriei va fi pe deplin suficientă pentru a realiza o anumită acțiune? Și nu poate oferi însăși conștiința îndeplinirii datoriei o aleasă, o superioară bucurie? Se știe că din economiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi scris-o nici azi dacă n-aș fi fost încurajat constant de îndemnurile lui H.-R. Patapievici, începând cu una dintre magicele seri când dărâmam meterezele de cărți ale librăriei Strand. Tot el a găzduit-o, în serial, în admirabila revistă pe care o conduce, Idei în dialog. Dac-aș fi fost eu însumi un personaj dintr-o carte de-a lui Raymond Chandler, aș fi dedicat, cu siguranță, aceste rânduri Monei Mars, Peruca Argintie, femeia cu buzele și fața
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vesperală, a amurgului apăsător). Acest lucru n-ar fi relevant pentru scrisul lui Chandler, ci pentru logica internă a personajului. Posibil. Numai că, în cazul romanelor invocate, linia de separare nu există. Planul înclinat al evoluției eroului e contrabalansat de admirabila coerență a întregului. Plăsmuindu-l pe Philip Marlowe, Raymond Chandler a acceptat să limiteze la un singur unghi de vedere și la o singură sensibilitate posibilitățile de a sonda lumea. La început, în povestirile „de încălzire”, intenția de a crea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
impresia că se aștepta cu totul altceva de la ei? Câți inși fără statut social limpede ar renunța la instinctul de conservare, ofensându-i pe polițiști, în numele simplei, iluzoriei, contraproductivei convingeri că adevărul se află de partea ta? Toate aceste calități admirabile sunt însă parte a armăturii de artificialitate folosite în mod premeditat de Raymond Chandler. Un discurs de genul celui practicat de scriitor n-ar avea sorți de izbândă dacă autorul n-ar călca pe câțiva piloni siguri, familiari oricărui cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
într-o altă categorie: cu fiecare nouă carte scrisă, îndepărtarea de literatura entertainment devenea un fapt. Greoaie, confuză, încâlcită la capitolul intrigii „polițiste”, ea excelează la nivelul expresiei artistice și al construcției personajelor. Un capitol pe care, personal, îl găsesc admirabil, capitolul 30, i-a iritat pe mulți dintre comentatorii romanului pentru că pare „lipit”, „artificial”, „inoportun”, într-un moment în care nodurile neclare ale acțiunii începeau să devină coerente, legându-se într-un șir de evenimente și explicații pline de subtilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
evocate din The Poodle Springs Story. Li se alătură cele două articole scrise pentru The Atlantic Monthly, „Writers in Hollywood” și „Ten Per Cent of Your Life”, ce permit înțelegerea viziunii lui Raymond Chandler asupra vieții și a scrisului. Absolut admirabile sunt fragmentele din corespondeța sa referitoare la actul creației.) Existența cărții Poodle Springs, așa cum o știm astăzi, sub dubla semnătură „Raymond Chandler and Robert B. Parker”, este rezultatul deciziei executorilor testamentari de a relansa, în 1988, cariera romancierului cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
locuință „construită în jurul unei curți pe vremea când la Hollywood se găseau mai multe staruri de cinema decât curve”. Acestea sunt, de altfel, paginile cele mai bune ale cărții, în care Parker nu are decât să preia și să amplifice admirabilele scene descriptive - în care singurătatea în care trăiește detectivul devine materială și suferința organică - din cărțile lui Chandler: Biroul, cele două dulapuri pentru clasoare, vechiul calendar rămăseseră toate, iar sala de așteptare era tot goală. Două muște moarte zăceau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]