55,287 matches
-
lipsi și disputele de idei, între un membru al guvernuluii - Traian Băsescu - și președintele partidului din care el face parte. * Într-o aceeași manieră nenuanțată e prezentat în cîteva ziare programul PDSR, recent dat la iveală. În COTIDIANUL, Ion Cristoiu afirmă, nici mai mult nici mai puțin decît că "Schimbarea la fața a PDSR bulversează scenă noastră politică". Mai degrabă, ținînd seama de disputele din interiorul acestui partid, probabil că acest program va duce la bulversarea PDSR-ului în care, e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
sale, ca "tîmpita". Cronicarul atrage din nou atenția Parchetului General asupra atacurilor antisemite din săptămînalul ATAC LA PERSOANĂ, de astă dată în nr. 10 curent al acestei publicații, în care citim: Ministrul Andrei Marga falsifică manualele de istorie, cu supratitlul Afirmînd participarea noastră la Holocaust și cu subtitlul: Se creează premisele anatemizării veșnice a României. N-ar fi mai simplu să se creeze premisele dispariției săptămînalului Atac la persoană?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Miron Cozma în funcția pe care a avut-o, iar avocații acestuia se străduiesc să-i amîne executarea pedepsei fiindcă e singurul susținător al familiei sale și mai are una, alta de rezolvat ca lider sindical, soția lui Miron Cozma afirmă, pentru JURNALUL NAȚIONAL, că soțul ei a luat toți banii din casă pentru a fugi în străinătate. Dana Cozma a mărturisit și că intenționează să divorțeze de soțul ei. Cronicarul nu își îngăduie să facă speculații despre această dramă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
uităm (subl. aut.) că prințul Eugen de Savoia ne-a scăpat de jugul turcesc, împăratul Iosif ÎI ne-a făcut pe noi înșine și împăratul Francisc Iosif I ne-a dat stăpînirea asupra pământului muncit de noi." Cine vrea să afirme că Slavici e un observator rece al evenimentelor se înșeală. Iubirile lui sunt patetice, afirmațiile sale sunt uneori supraîncălzite. Paginile sale despre Andrei Șaguna trădează o neobișnuită participare emoțională: "Nevrednic mă simt față de dânsul și nu voi îndrăzni a mă
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
voie cătră ce-i adevărat, plăcut și bun să-i atrag..." Ca și alții, Șaguna vrea să-i trezească pe conaționalii săi din somn; să-i aducă la conștiința apartenenței. Trebuie să subliniem că toți scriitorii ardeleni ("ai energiilor naționale") afirmă un patos combatant ieșit din comun. Coșbuc, Goga, Aron Cotrus, Beniuc, sunt autori ai unor pagini bogate în blesteme, în teribile imprecații. Fanatismul lor (că și al lui cioran) trebuie numit într-un context al exasperării. ei scriu o literatura
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
rostita superb. Teatral vorbind, nimic. N-am rîs deloc la această comedie sau în nici un caz la vreo rezolvare regizorala. Ideea, de altfel singură, de a-l face pe Scapin un singuratic disperat, într-o lume la fel de disperată, care își afirmă starea prin gesturi atît de exterioare (cum a fost acela al sugrumării cuiva de către cineva, repetat aiurea pînă la anulare) și printr-o puținătate de mijloace teatrale, mi s-a părut cumva și împotriva tradiției textului și nerealizata actoriceste. Nu
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
din noapte, cu problemele pe care Europa sau le-a rezolvat cu cîteva sute de ani mai nainte sau le-a lăsat să aștepte o conjunctură nouă. Una din ele este fundamentală: dacă există sau nu Dumnezeu. Zece argumentatori îl afirmă, zece tăgăduindu-l, dar în fiecare rus un fel de Dumnezeu există orișicum, chiar în negațiune totală; rîvna de închinător, absorbit într-o iluzie halucinata. Sau se discută dacă Molière e mai mare decît Gogol, o noapte întreagă. Gogol rămîne
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
lingușitorilor și lichelelor: să muște curajos mai departe pentru că și după vindecarea rănii nu se șterge cicatricea calomniei. Că în sectorul vieții private, demolatorii au luat în vizor și prestația civică a poetei. Fapt cu atît mai curios cu cît, afirm răspicat, nu există în România o personalitate a arenei publice care s-o întreacă în direcția credibilității și a simpatiei în masă ("Ana te iubim..."). În vîrtejul de pătimi ațintite spre achiziții și spre deținere de privilegii, ea constituie o
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
epocile literare, dl Alexandru Săndulescu se oprește și la secțiuni ale operei lui Rebreanu. Are dreptate să aprecieze că românul Adam și Eva nu este o capodoperă (venit, totuși, la trei ani, 1925, după Pădurea spînzuraților). Aș merge mai departe, afirmînd că e un roman cu totul modest, situat undeva în zonele eșecului. Singurul merit al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
de refuz al reformei? Cînd aceste mișcări violente devin sursă de dispute politice, iarăși e greu să-și închipuie un observator de la distanță că România tocmai a izbutit să-și rezolve chestiunile care țin de funcționarea statului de drept, cum afirma o mare parte a comentatorilor politici de la noi. Cu o reformă făcută șerpuitor, din motive care, și ele, pot scăpa observatorului de la distanță, care contabilizează această șerpuire și marile conflicte între putere și opoziție pe această temă, ce e mai
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
și al unor așteptări pe de alta, temeri și așteptări al căror vîrf de lance e Miron Cozma. Diverși comentatori politici, după aflarea sentinței Curții Supreme de Justiție, și-au exprimat pe șleau o marjă de neincredere față de această sentința, afirmînd că nu știu dacă aceasta sentința n-a fost marcată politic. Gravitatea unei asemenea bănuieli - lipsită de probe - îl aduce, voit sau nu, pe Miron Cozma într-o postură de victimă. Dar, dincolo de toate aceste chestiuni, problema lui Miron Cozma
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
i-a văzut soțul în martie 1945, balansul deasupra hăului, între așteptare și deznădejde ia amploare: "Nici unul dintre supraviețuitorii de la Flossenburg pe care am reușit să-i găsesc nu a putut, pînă acum, să-mi spună ceva, nici macar cel care afirma că mi-a cunoscut soțul; din nefericire, n-a existat între ei nici un fel de intimitate (e un ins greoi gen comis-voiajor) și nu mi-a adus nimic de la soțul meu, nici un cuvînt, nici un gest semnificativ, nici cel mai mic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
și care declarase că e scriitor, a fost din această cauză cu atît mai chinuit ". Dar de o vitalitate morală și intelectuală pe care tînărul medic declară că nu a întîlnit-o la nici o altă personalitate de acest fel la Auschwitz. Afirmă că soțul meu îi îmbărbăta. Seară, un mic grup se întrunea în jurul patului sau, iar soțul meu era centrul iradiant " După o zi și o noapte de triere și re-triere, soțul meu a rămas în ultima selecție, împreună cu alți 1000
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
pentru BBC prin care aceasta recunoaște că liderii locali ai PRM au participat la mineriada, dar nu în calitate de membri ai acestui partid, ci fiindcă n-au avut încotro. Notă bene, e vorba de lideri de sindicat despre care deputata PRM afirmă că "era normal să participe alături de colegii lor, în semn de solidaritate, la această mișcare de protest, nu că a dat partidul vreo dispoziție...". Dar dacă partidul lor nu le-a dat nici o dispoziție, cum susține deputata Buruiana, de ce partidul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
avea un scop unic: să acrediteze ireversibil ipoteza superiorității culturale a propriei nații - poporul ales, care a găsit, cu mult înainte de alții, piatra filosofala, calea regală, soluțiile geniale care ne-au propulsat triumfator pe culmi de neatins. Despre Miorița se afirma neted că ar prefigură " în formă de cristal a versului popular, ceea ce modernii sfîșiați de tendințe contrarii vor descoperi prin cîțiva mari poeți, după lungi și sinuoase evoluții. Nici un popor - cade tranșant că o ghilotina concluzia - nu a privit asemenea
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul nostru", ca "un exemplu etern de generozitate spirituală". Admirabila caracterizare, dar care nu lămurește lucrurile cîtuși de puțin. Tot ce putem afirmă cu oarecare siguranță este ceea ce putem, ca să zic așa, pipai noi înșine, ceea ce se petrece in român. Alonso Quijano devine Don Quijote din manie solitara a lecturii. El nu învață mare lucru din cărți, ceea ce poate însemna că nu sînt bune
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
a existat o latură tenebroasa - acea latura care a făcut ca aproape fiecare dintre expedițiile lui Miron Cozma la București să lase în urmă și morți și răniți, ca după un război civil. * Cea de-a șasea mineriada a dezvăluit, afirmă într-o emisiune nocturnă de televiziune de la PRIMA TV, Virgil Mihaiu și Bogdan Teodorescu, nu ilegalitatea, ci criminalitatea chiar a ultimei expediții spre Capitala a lui Miron Cozma. * În mijlocul nopții, în timp ce minerii veneau spre București, un cetățean care s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
de "chibzuința", opuse penibilei "dezorganizări individuale", Arghezi vituperează teza revoluției atotizbăvitoare, prin formule ce s-ar cuveni antologate. Puține propoziții de critică a comunismului atît de pline de miez și de constrîngătoare expresiv găsim în literele românești. Glumind, am putea afirmă că poetul și-a ispășit păcatul compromisului final cu anticipație. Artificialitatea programului comunist, primejdia utopiei, calchiate după paradigmă religiei, sterilitatea deopotrivă estetică și morală a doctrinei apar denunțate în trăsături a caror incisivitate e grăitoare azi, nu mai puțin decît
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
urma să-i învingă! Similitudinile merg mai departe: în timp ce Ion Iliescu a depus eforturi herculeene să păstreze intacte structurile comunisto-securiste, Emil Constantinescu a părut să n-aibă altă obsesie decât de a-i menține în funcții pe neo-comunistii și neo-securistii afirmați pe vremea lui Iliescu! Amândoi au avut de pierdut de pe urma acestui calcul prostesc: Iliescu a fost trădat, la alegerile din 1996, tocmai de cei pe care-i protejase, într-o primă fază, de mânia populară, pentru a încerca, în a
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
și statul nazist. O răspîndire în valuri a minciunii, în așa fel încît oamenii să nu mai facă diferența între ce este fals și ce este adevarat." Cîteva rînduri mai jos, ministrul Justiției face însă o greșeală, după părerea Cronicarului afirmînd "Vadim este diavolul României!" Chiar dacă a fost calomniat de C.V. Tudor, dl Valeriu Stoica n-ar fi trebuit să întrebuințeze o asemenea, să-i spunem, metaforă, deoarece a pătruns astfel pe terenul lui C.V. Tudor, al afirmațiilor care nu pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
ăntelegem că intrăm an lumea unui prozator care nu suportă să vadă cum duioșia se transformă ăntr-o mecanică a duioșiei, care ănregistrează cu o sensibilitate dureroasă orice formă de degradare a conștiinței. ăntr-o prefață scrisă ăntr-un stil șmecheresc, O. Nimigean afirmă că volumul lui Dan Lungu i se ănfătisează drept un "exercițiu de sadism". Nimic mai departe de adevăr. an realitate, ca Vasili Suksin sau Valentin Rasputin, Dan Lungu simte o strângere de inimă asistând la ănfrăngerea ființei omenești și "salută
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
spus-o și adesea am fost ascultat cu zîmbete! - vine, nu în ultimul rînd, din cantitatea expunerii, din polidonia, din capacitatea de a epuiza toate sau aproape toate consecințele, nuanțele, fațetele unei probleme sau unui caz uman major[...]. Eu nu afirm că romanele actuale, scurte, sunt ratate; nu, ele, în cazul că sunt bune, reușite, arată exemplul acomodării "instinctive", firești, ale cantității la tema propusă. Iar tema, dacă nu e minoră, nu este în nici un caz una care să înfrunte deceniile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
de neadmis ăntre confrați de care Călinescu uzase: aceea de a-i combate lui Vianu ideile, chiar deformăndu-i-le, fără a-l cîtă. Vianu ăncepe diplomatic prin a saluta la Paul Zarifopol, de curand dispărut, solidă să erudiție. "Acest om independent, afirmă Vianu, a trebuit să treacă printre noi, ducăndu-si crucea virtuților lui". După care, impresionat de simpatia cu care l-a ănconjurat Al. Rosetti pe solitarul și probul critic, schimbă brusc subiectul raportăndu-se la relația cu G. Călinescu: "Nedreptatea ne păndeste
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
mă privește de depășirea ei(...) Aceiași rezervă, de astă dată cu mult mai naturală, m-a ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
cosmopolitism și idealism. Revine la uneltele sale greu, stingherit de denunțuri. Se adresează lui Călinescu, uns ăntre timp directorul Institutului de Istorie și teorie literară, pentru că are timp disponibil, mai ales după ce activitatea la Dicționarul limbii române aproape se ăncheiase. Afirmă Vianu: "Șunt deci liber și doritor să reiau, ăn alt cadru, colaborarea mea la Academie". Menționez că G. Călinescu era deja membru titular an Academia Republicii Populare Române an vreme ce Tudor Vianu va dobăndi aceeași calitate abia peste trei
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]