1,915 matches
-
este aceea a unei "realități epifanice" pe care Ilaria încearcă să o rezolve, mințind că a găsit comoara în noaptea de Sfânta Maria, "dar n-a apucat s-o dezgroape pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
termenului graal (cupă, vază, crater) din vocabula greacă krater explică "funcția răscumpărătoare a Graalului": "Dumnezeu a umplut cu înțelegere un crater mare, pe care l-a trimis pe pământ și a tocmit un crainic care să strige oamenilor aceste cuvinte: Afundă-te, tu cel ce poți în acest mare vas, tu care crezi că vei urca din nou spre Cel ce a trimis acest crater pe pământ, tu care știi pentru ce te-ai născut. Toți care au luat aminte la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rațiunii pure257 este acela de a dezvălui antinomiile în care este atrasă rațiunea atunci când este în exercițiul ei metafizic. Și nu este vorba în aceste antinomii de "simple contradicții ce trebuie eliminate", ci "de contradicții în care rațiunea pură se afundă în mod necesar atunci când se străduiește să atingă adevăruri metafizice"258. Acesta devine unul dintre argumentele cele mai serioase împotriva pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale. Metafizica tradițională se baza pe supoziția că rațiunea poate accede la cunoașterea absolutului, a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sa, curge amurgul și viforul,/ Curg ploile spre semințele lor: norul/ Curge spre neființă, vine marea spre țărm"53. Vederea trebuie să se întoarcă spre sine, să coboare în adâncul nevederii pentru a putea lua totul de la capăt. Ea se afundă în departele neființării unde nu mai e de văzut decât dispariția, stingerea oricărei urme de vizibil care ar mai invoca imaginea. Și totuși acolo - dincolo - ceva strălucește, se arată fără să fie văzut. Mai mult: strălucește fără să fie, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri în brațele lui scurte și cu atât mai posesive cu cât nu o puteau defel cuprinde pe de-a întregul. Între palmele sale micuțe rămânea mereu un interval matern neacoperit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mângâierile corectoare din partea lui Pasife s-au pierdut rău de sine, nemaifiind în stare să distingă problema de soluție și, mai ales, nevenindu-le să creadă că piatra s-ar lăsa cu-atâta ușurință vălurită de ele. Într-atât se afundă regina în confuzia dintre condiția de autor și cea de privitor încât, pe nesimțite, taina operei fu silită să se refugieze în singurul loc rămas sigur - sub pielea permeabilă a intrusei, de-a lungul degetelor ei neastâmpărate și incredule, printre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acum aș vrea să vă văd sărind invers, adică înaintea prezentului furibund, și trăgându-i afară din frunte saltul viitor al vremii încadrat de chipul lui. Clădiți-mi redeschiderea peste timp a împietritului trecut, spațiul promisiunii în care viața se afundă taurin. Numai păziți-vă cu grijă să încercați să-l înțelegeți; o asemenea încercare v-ar putea costa scump. Ca și cum pământul și-ar trâmbița tainele prin peșteri, alese una ce comunica în secret cu palatul de la Cnossos și le reaminti
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ele. Create pentru a conlucra la asanarea unui pământ suprasaturat de apă, morile de vânt ale Olandei fură exemplul ce se prezentă firește în mintea lui Ian. Și totuși, de ce conlucrarea lor e mai eficientă, de-aceea solul zvântat se afundă mai adânc sub nivelul mării, devenind astfel mai inundabil. Totul ca și cum fundația civilizației nu ar fi deloc solidă, ci suprasaturată cu un fluid: o pânză freatică de spațiu vital drenabil, mult prea drenabil, de sub picioarele noastre, și asupra căruia priza
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sclerozat, disfuncțional. Văzul mai pătrunzător trebuie neapărat dotat și cu o putere de intervenție pe măsură, care să sprijine legea aplicând-o fără menajamente. Fu atât de pătruns de propria-i pledoarie încât, aprig ca o ghilotină, cuțitul i se afundă cât era de lat în cubul de unt de dinainte-i, care primi rigoarea rece a oțelului fără împotrivire. O asemenea înțelegere superioară a necesitații îi înscrise aportul lipidic pe o cale ocolită, dar sigură, către peretele interior al arterelor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noastre sociale? − Domnule, uite ce se-ntâmplă: dezlănțuind o campanie pacifistă din răsputeri creezi o violență difuză și monstruoasă pentru că lipsită total de chip - nisipul ăsta mișcător, mustind de ostilitate abrazivă, ce ne saturează actualmente spațiul social. În el ne afundăm cu atât mai strașnic cu cât ne zbatem mai tare să scăpăm. Îngăduința lui perfidă ne împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar viza în galop sub forma unor coarne aprige și distincte. Odată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arbitru ne-a fost dat, probabil că forurile donatoare nici nu se sinchisesc cine știe ce, conchise Bart. Mai apoi, după un scurt bilanț tacit al discuției, exclamă cu surpriză: − Fir-ar să fie! Ca să vezi în ce probleme teologice ne-am afundat pornind de la un banal furt! Banal o fi, nu-i vorbă, dar mă exasperează lipsa noastră de antidot împotriva-i și ifosele nobiliare ce ne dezarmează aprioric. Ce naiba! Justiția e un dar pe care trebuie să-ți deranjezi puțin conștiința
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de dincolo de întunericul înconjurător. Lumea toridă, palpitândă, frământată și înspăimântată de dinaintea-i îi trebuia lui; ar fi putut jura că alta hărăzită lui nu exista. Se arcui a curcubeu protector deasupra ei, într-un salt avântat mult dincolo de sine. Își afundă fața în lutul ei umed, brăzdat de râuri de sudoare. Apoi se rostogoli pe o parte și o ridică în palme deasupra capului, cu tot cu șerpăria-i de zvârcoliri luminiscente, pentru a o cuprinde cu privirea. Fu orbit iarăși de podoaba
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a ridicat noua elită (funcționarii de partid și de stat, cadrele din armată, miliție și Securitate). Când veneau În sat, ei aduceau prestigiul noilor poziții și recoltau respect, teamă și chiar admirație pentru reușitele lor. Cei rămăși În sat se afundau În greutăți și anonimat, iar când a venit tăvălugul colectivizării, au pierdut tot. Nu mai aveau unde pleca, erau deja „Însemnați” de „originea socială nesănătoasă” și au fost nevoiți să accepte noul statut pentru a nu muri de foame. După
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ai „Ceahlăului gândirii” românești și a consoartei sale, „Savanta de renume mondial”, doamna Codoi, neînfricatul lider al tuturor fricilor clinice și patologice nu putea dichisi o infrastructură organizatorică mai potrivită decât cea bazată pe „Mache, zi-o p-aia cu «Afundă-mă, române, în visul meu de lepră...Ă”. Retoric ca un pisoar, contagios ca holera și etern ca moartea, de la o vreme pacientul național a început să semneze cu titlul de... Doctor. Părea că începe să se ducă, dar, rămas
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a-și adormi "cumplita și degradanta conștiință" a depravării sale, devine opiomană. Astfel, pornită pe căile destrăbălării, Monique Lerbier se aventurează mai departe, mult mai departe decât Maud de Rouvre. Acolo unde aceasta din urmă îndrăznea pe jumătate, băiețoasa se afundă cu totul. Monique nu e semi-virgină. Ea este pervertită în totalitate. Toate acestea sunt adevărate și false în același timp. Căci răul stă fără îndoială mai puțin în act și mai mult în intenție, mai puțin în gest și mai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
El contribuie la înghețarea revendicărilor tinerilor, a aspirației lor către emancipare sexuală. Prioritate au problemele militare și politice, care nu fac decât să se agraveze între 1947 și 1962. Deja în 1950, momentul declanșării războiului din Coreea, trupele franceze erau afundate în mlaștinile Indochinei, în confruntarea cu Viet Minh, în timp ce în metropolă tensiunea era sporită de frecventele fricțiuni dintre guvern și partidul comunist. Așezată, ca mai toată Europa Occidentală, sub stindardul american, Franța nu își vânează, asemenea Statelor Unite, cetățenii "roșii". Însă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
provocate de Războiul Rece și decolonizare. Ba chiar dimpotrivă. Lovitura de trăsnet de la Diên-Biên-Phu, scoțând în evidență izolarea Franței și eficacitatea războiului total împotriva colonizatorului, are darul de a declanșa tulburări în Algeria. Abia ieșită din mlaștinile Indochinei, Franța se afundă în alt coșmar. O nouă mantie de plumb, politică și morală, se pogoară asupra țării. Acolo se poartă un război cu-adevărat "murdar", iar cei care pleacă pe front militari de meserie, dar în egală măsură tineri logodnici sau soți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nimeni , pentru că nici nu fusese pronunțată în clar. Supărarea cea mare Cu ani în urmă, prin 1928, tata fiind un om foarte ambițios și hotărât în toate, își propusese să lucreze independent. Pe cont propriu, să prospere, că prea ne afundasem în nevoi. A făcut un împrumut de la b ancă, ba și vreo 15000 lei de la Societatea creditul car bonifer, având drept garant pe Dragomir Lungu căruia îi dă în arendă cele 80 prăjini fâneață cu clauză că în cazul în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cântărindu-l cu grijă, curățându-l ușor de scaieți. Îi place muncă la câmp, îi plac durerile de sale din urmă cositului, ele fac parte din ritualul acestuia și îi place mai ales somnul din acea noapte, care vine imediat, afundându-l în vise. E pământul lui, moștenit din moși-strămoși și i se pare firesc să-l muncească cu dragoste. Când ajunge la încărcatul fanului în căruță cu boi, vocea lui devine mai aspră, măi hotărâtă. Știe că trebuie să așeze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
a lăsat mască: adică de ce tu, un scriitor polonez de primă mână, cu world rights vândute la Suhrkamp, ai vrea, odată ieșit din mâzga asta numită Europa de Est (mai corect ar fi Europa Centrală în cazul de față, nu?), să te afunzi în același areal simbolic? Să fie o treabă trendy? Într-adevăr, Europa de Est a început să vândă... Au început să vândă și românii, și polonezii, și bulgarii. Ba, aș putea spune, Occidentul a descoperit o mină de aur. Fresh stories, new
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
p. 115), Gorgias îi recomandă scufundarea în josnicia omenească pentru a descoperi imboldul artistului de geniu, frate cu criminalul și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Marin Preda 806. „Deschid această carte și-n literele ei ca într-o apă-adâncă mă oglindesc și cat lungi temelii de castru și temelia casei mi se deschide-n față zidită peste-un sat. Deschid această carte. În pagini mă afund ca într-o sacră mare și-n litera ei cresc străbunii mei răpuși pe un afet de prund și văd cum totul naște pe osul lor domnesc. Deschid această carte și-n filele-i de lut văd cum se schimbă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o audă pe Lillișu, transformată cu totul în Lilly Schuh, scoțând un răcnet de fiară rănită: " Se duce să se întâlnească cu curva aia de jidancă!" Se luminase de-a binelea, dar la vilă erau aprinse toate lămpile. Madam Segal, afundată într-un fotoliu, nu mai avea putere să vorbească, își răsucea doar dintr-o parte în alta capul, ca s-o împiedice pe Motea să-i pună comprese pe frunte. O întrebă cu voce joasă dacă plănuise să plece sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu mâinile împreunate pe baston, un discurs al cărui mesaj stătea în trei cuvinte: credință, patrie, război. La prezentarea elevelor celor mai merituoase și a buchetelor de flori, Nel ieși din sală ca să se ducă, clătinându-se, la infirmerie. Se afundă într-un pat și dormi câteva ceasuri. Când s-a trezit, s-a întors în clasă, unde colegele ei își făceau temele pentru a doua zi, și a intrat ca un automat în programul zilei care se îndrepta spre final
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]