6,798 matches
-
e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii fir suntem legați pe veci când iubim. Referință Bibliografică: Ne agățăm de muchii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se vărsa sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l în colo de pahar. Și agățându-l din nou de gât, eleva își prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simți cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simțită prin materialul halatului. În timp ce se lipea de
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Așa m-au crescut, mama mi-a spus: Câinii sunt răi și oamenii buni, Iubește-i puiule, invată-le limba, Iar ei vor fi prietenii tăi. Dar am crescut și vedeam mai departe, Iar oamenii aveau sânge pe mâini, Pe pereți agățau animalele moarte, Iar prietenii îi aflăm mai mult printre câini. Așa că mi-am lipit un zâmbet pe față, Si păstrez o distanta prudență de ei, Trecând că o umbră discretă prin viață, Împreună cu câinii , prietenii mei! Referință Bibliografica: OAMENI ȘI
OAMENI SI CAINI de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363586_a_364915]
-
pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se uitau mirați la el. După ce se dezbrăcă de palton, îl agăță frumos în cuierul de după ușă și se așeză tacticos pe scaun, la masă. Se așeză și domnul Ștefănescu pe pat, lângă masă. -Trebuie să fie grozavă nuiaua ta, dacă nu te desparți deloc de ea. Și, mă rog, de ce crezi
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Știi, ne vom căsători anul ce vine! - Casă de piatră! - Ce povestiți voi aici? Marcel, apărut din senin se așeză între ele. Prietena lui începu să se desfășoare, cu o veselie ce nu părea simulată. Dora, cu un zâmbet straniu agățat în colțul gurii, își dădu seama că se simte ca un observator al unei alte dureri. O durere mai mare și mai adâcă decât cea a singurătății. Bătu miezul nopții! Artificii! Urale! Șampanie! Confeti! Marcel o căută pe Dora peste
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
rapid pe prosop,pentru a evita catastrofa.De câte ori am fost pe punctul să-mi pierd viața în această stupidă aventură!..Numai acarian să nu fii! După ce a făcut duș,de data asta,când s-a șters,am reușit să mă agăț de gâtul ei.ah, ce gât! Nu salivați,drăguților,că altceva am vrut să spun! Dacă ați fi acarian ați ști că locul ăsta este cel mai nesigur.Abia că mă mai puteam ține.Așa că am alergat tot la locul
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
lihniți de foame, adulmecând misterele Copoului, se nălucesc spre locuri în care trăsnetul soarbe sângele unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun agățată de cornul lunii pentru a alunga vârcolacii. Cățărător prin aer hialin spre cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații și răsărituri de lună, un cer al Nirvanei deocheat de curcubeie scrintite în mirare. Începând cu prima lună a acestui an a devenit
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PRIMUL PAS Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Fă un pas, mi s-a spus Și eu ma uitam în gol Haide, curaj ... fă un pas Și mă agățam de gol Uite, fă așa, mi s-a arătat Și eu călcam în gol Ce vreți de la mine ? De ce să pășesc dacă eu vreau să doar stau Să vă privesc cum vă chinuiți Cum vă agitați și transpirați Ce vreți
PRIMUL PAS de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362461_a_363790]
-
cad, asta vreți în loc să stau? Să vă admir chinul de a mă chinui Și tremurul vocii de sus Fă un pas, mi s-a ordonat Și ma uitam în gol Haide, cu curaj ... fă un pas, uite așa Și mă agățam de gol Uite, fă așa, mi s-a arătat, stând în rând Și eu călcam în gol, nici-nainte, nici înapoi Primul pas e mereu în gol Unde-i credința ce sa-l umple ? Referință Bibliografică: Primul pas / Borchin Ovidiu
PRIMUL PAS de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362461_a_363790]
-
cu durere, când o văd cum se luptă de-atâta timp cu vântul turbat și-i scade mereu din putere ... codița jumate i-e frântă ... Se află-n mare ananghie; că simte-aproape spânzurătoarea chiar fără un fir de frânghie. Stă agățată pe un fir de păianjen. Nu vrea să-și dea duhul nicicum; a-ntreținut o var-atâtea vieți ... iar acum privește-napoi cu durere, dar în spațiul ei liber, lejer. Acceptă viața așa cum este ... ca fiecare dintre noi, care rămânem de poveste
FRUNZA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362459_a_363788]
-
le ningă chipul, Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul... Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis, Pământul tot acuma cântă minunea care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit, De frații lui a fost uitat și-acuma e neliniștit... Privește-n jos, vede copiii, ce-aleargă veseli pe zăpadă, Din suflet cheamă la el vântul, rugându-se din nou să cadă Către pământ, la
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
o floare crescută în umbră, fără lumină și fără apă. La 35 de ani, ochii ei poposiră pentru prima dată asupra unui bărbat ce o curta asiduu, îndrăgostit până peste cap de ea și sufletul ei însetat de dragoste, se agăță ca o iederă de șansa pe care viața i-o scotea în cale. David muncea departe, în alt oraș și venea la o lună acasă, uneori și mai rar, astfel că Maria se lăsă dusă de val și începu o
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
אני פעימת לב; מרטיטה את גופי, מבהילה את עצמי. אני סירה תועה על גלי עברי הממיס,הקורא, השואב אותי. אני קטר עייף, קטר מתנשף, ועומד להחזיר נשמתי לאל, שיפגישני שוב עם אבי ואמי. *********** PRUNC OBOSIT Sunt un prunc și mă agăț de pieptul mamei mele, de pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NEMURITORUL Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului NEMURITORUL Agățat de-un fir de rază Din a lunei destrămare La a stelelor chemare Doar poetul mai visează. Tot ce are-n lada sorții: Zestrea lui din vremuri bune, Testament își lasă-n nume Ca un clown la circul morții. I-
NEMURITORUL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361029_a_362358]
-
vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
fierbințiîn mijlocul oceanuluiun vas de croazierăîși lăsa amprenta...Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape...la miazăzi luminoasele ape azuriila miazănoapte întunecatele ape bleumarine...Deasupra cerul serii pâlpâia...Undeva pe punte te-am zăriterai cu privirea agățată de infinit...Spre orizontul albastru căutaiparcă erai o zână Lorelai...Rochia ta cu flori se înfoiasub puterea și candoareabrizei de miazănoapte formele tale unduitecând apăreaucând dispăreau frumosul trup al tăuchema iubirea measub dansul ... XVII. LACRIMILE IUBIRII, de Romeo Nicolae Ștefănescu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
numai unora cu noroc! Își imaginează o « ea că dacă-l va vedea pe stradă brusc pe « el inima îi va începe să bată, chiar așa să fie? Atunci, de ce tot femeile nu agreează în general ideea de a fi agățate pe stradă, nu este oare o contrazicere aici? Aaa, că de nu ar fi "guraliv și de nimic" (vorba poetului) cel care agață...? Ori că nu este vorba de același lucru? Ba, cam da, tot acolo ajungem, că îi presupunem
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
bată, chiar așa să fie? Atunci, de ce tot femeile nu agreează în general ideea de a fi agățate pe stradă, nu este oare o contrazicere aici? Aaa, că de nu ar fi "guraliv și de nimic" (vorba poetului) cel care agață...? Ori că nu este vorba de același lucru? Ba, cam da, tot acolo ajungem, că îi presupunem deja acțiunea necesară! Crezând că iubirea ține mai mult de inimă și că rațiunea nu are nicio treaba, nu facem decât să ne
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
glumă pomenesc despre olimpiade... - Ce legătură are? - Păi pentru olimpiadă, sportivii se antrenează patru ani spre a câștiga o medalie... care li se atârnă de gât și apoi așteptarea următoarei medalii încă patru ani. În timp ce femeia, dacă ți s-a agățat de gât, o porți toată viața. - Nu sunt femeile chiar toate așa cum le bârfim noi bărbații că nu s-ar mai căsători nimeni. - A mea este pentru mine un înger spuse altul, îmi dă tot ce mi-am dorit în
O POVESTE CU TÂLC de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361098_a_362427]
-
DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ este forma arhaica a atașamentului emoțional prelungită la vârsta adultă. Atașamentul emoțional ajuta puiul de pasăre să stea puternic agățat de mama, gest vital pentru supraviețuirea acestuia. Fără acst gest simplu, instinctiv, primar dar primordial , ar cădea din înaltul cerului și dacă ar scăpa din impactul cu pământul ar sfârși mâncat de animalele carnivore. Dependența emoțională e cu atât mai
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
cu atât mai crâncena, cu cat puiul, părintele, copilul, soția, soțul, se percep mai neputincioși material. Cauzele dependenței emoționale Acestea pot fi multiple, luate separat sau de multe ori împreună : imaturitatea sistemului nervos, educație incorectă, lipsa iubirii parentale (copilul se agață de părinți cu atat mai puternic, cu cât este iubit mai puțin și este mai imatur, cu o condiție, să nu fie agresat fizic și verbal prea intens). Atașamentul este o condiție firească în relații, apare în mod normal în
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]