3,337 matches
-
împrăștiate pe birou și-și înșfăcă haina. — S-ar putea s-o fac, de fapt. Și, dacă mă refuză, pe tine o să te trag la răspundere pentru că m-am făcut de râs în public. Sări treptele, una câte una, prea agitată ca să aștepte chiar și câteva minute liftul, și ieși în fugă din redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întru totul egoistă. — Uite ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța ei cochetă din apropierea orașului. Când ajunseră acolo, trebui până și să caute cheile în geanta Camillei. Imediat ce o instală pe Camilla lângă șemineu, Fran încercă să-l sune pe Laurence ca să-i spună să vină, dar plecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat în public, pe coli albe ca cearceafurile, incontinența, acum cel puțin e rîndul celor tineri și chemați, la nevoie, să lupte, să se întrebe unde vor fi trimiși. Revista noastră e o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a întâmplat, domnule Kobayashi? întrebă Endō politicos. Kobayashi reacționa acum la fel ca și Kanai pe șantierul de construcții din Ginza. Cu cât i se adresa Endō mai politicos, cu atât omul se pierdea cu firea, devenind tot mai agitat și mai speriat. S-a dat câțiva pași înapoi. I se vedea pieptul slab prin deschizătura chimonoului. Bâgui ceva. — Ce spuneți, domnule Kobayashi? Îl împingea ușor pe șobolan spre albia râului, unde erau împrăștiați bolovanii. Greierașii, care cântaseră până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare. Îi apăsa același gând. Cele trei zile care au urmat descoperirii lui Endō au fost foarte agitate. Proprietarul hotelului lor i-a condus chiar în seara respectivă la secția de poliție din Yamagata, unde un polițist i-a înștiințat că Endō fusese găsit în dimineața aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
două vorbe, se Întoarce spre mine. — Marcus mi-a spus că te măriți În cîteva săptămîni. Te entuziasmează perspectiva asta? Ezit o secundă. Entuziasm? Cuvîntul abia dacă pare să acopere toate prin cîte am trecut de un timp Încoace. SÎnt agitată? Da. Mi-e teamă? Cu siguranță. SÎnt incredibil de stresată? Absolut. Dar entuziasmată? — Poate o să mă crezi nebună, dar Întreaga poveste a atins dimensiuni atît de copleșitoare Încît nu știu dacă am apucat să simt vreun entuziasm În legătură cu ea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
afaceri, contractele se desfășurau În secret absolut, de aceea Închidea ușa, iar biletele de dragoste erau scrise de o secretară Între două vîrste, extrem de enervantă, pe nume Angela, care se amorezase de el. — Cum arată? zice Fran că Îl Întrebase agitată. — E revoltătoare, răspunsese Tim rîzÎnd. O fată bătrînă cu respirație urît mirositoare și păr unsuros, care crede că sînt a opta minune a lumii. Fran rîsese și ea, pînă ce Tim Începuse să petreacă tot mai mult timp În Manchester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
există prieteni. Vineri dimineață, sună Dan. Am un șoc cînd Îi aud vocea. E atît de familiară și În același timp atît de distantă. De Îndată ce Îmi dau seama că el e, inima Începe să-mi bată cu putere. SÎnt emoționată, agitată, am sentimentul că am pierdut ceva, dar și că mai sper. Pentru că, deși știu că s-a terminat și că mă simt ușurată pentru că, În sfîrșit, certurile, ura și atmosfera Îngrozitoare din casă au dispărut, vocea lui Îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de răzbunare (gîndiți-vă la Lola) și cantități apreciabile de alcool. La ora opt, sînt gata. Ora opt. E o Întoarcere la viața mea de dinainte. Charlie o să vină la opt și un sfert, iar eu mă plimb prin apartament, aprinzînd agitată lumînările, Înainte să le sting iarăși. E prea bătător la ochi. Să mai așteptăm. Vor fi aprinse, dar mai tîrziu. Focul, Însă, arde (nopțile de sfîrșit de mai sînt Încă răcoroase), iar eu stau lîngă el, așteptînd sosirea lui Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cale. — Astea sînt pentru tine, Îmi spune el, urmîndu-mă În casă. — Mulțumesc. SÎnt Încîntătoare. Îl rog pe Charlie să ia loc și să aștepte puțin În camera de zi, iar eu caut o vază prin bucătărie. Dintr-odată, sînt foarte agitată. Ăsta nu e un vis. Nu e o fantezie. E un bărbat În apartamentul meu, cu care intenționez să mă culc, un bărbat care nu e soțul meu. Toată situația a devenit brusc foarte stranie. Și nelalocul ei. Vrei niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
meu, deși fără s-o înțeleagă: convingerile bunicului erau de-ajuns ca să-l liniștească. Vrând să mă consoleze, mi-a spus: - Verii mei știu ce fac. M-am prefăcut că îl aprob, în schimb, am avut parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu bătături și cu pielea ca tovalul. - Asta nu prea se deosebește prin viața pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat uitării, și, după câte se pare, nu prea se sinchisește. După o noapte agitată, m-am trezit cu tot corpul plin de junghiuri. Picioarele, de îndată ce le-am vârât în încălțări, au început să mă doară și mai mult decât înainte de a le fi dat jos. Am ieșit să ne așezăm sub porticul bisericii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus. S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald și Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele mi-a spus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducea în ținutul slavilor, aliați cu avarii. Trebuia să conving oamenii să stea liniștiți și să aștepte momentul cel mai potrivit pentru a face ceva, să nu acționeze nesăbuit primejduind viața, a lor și a celorlalți. Rotari era cel mai agitat. Pentru a doua oară era ostatic și în imposibilitatea de a reacționa. Ne opream doar o singură dată pe zi, în asfințit, pentru mâncare și nevoile fizice. Avarii, dacă n-ar fi fost la mijloc caii, nu ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aproape că nu mai eram în stare să ne mișcăm degetele, și, din cauza unghiilor rupte și însângerate, seara n-am mai putut să prindem nicio orătanie, cât de mică. Ne-am temut și pentru viața Gailei, căzută într-un leșin agitat din care n-am reușit s-o smulgem nici recurgând la forță. Descurajați, ne-am adăpostit într-o poiană destul de largă ca să ne îngăduie să vedem orice vietate ar fi ieșit din pădure. Ne-am așezat pe pământ, uitându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu toți ducii de față în bazilica San Michele, mi-am dat seama că episcopul Simeone, după ce vorbise, în vreme ce era înveșmântat, cu doi prelați pe care nu-i cunoșteam, era gata să facă o mutare hotărâtoare. Era foarte nervos și agitat, se ferea să privească în ochii celorlalți și era cât pe-aci să răstoarne o lampă din altar. În cele din urmă, a vorbit: - Regele este de-acum prins în gerul morții, și sufletul său se află acolo unde Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asupra ei, fiica sa. Și pentru mult timp, În sinea ei, Îi dăduse dreptate. Ea era cauza eșecului lor, ea era greșeala. Se Întinse Între cearșafuri, cu grijă, căci odată cu menopauza mama ei Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fapt, nu se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl visa. Noaptea, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei cu teologul, cunoștea pe de rost versurile lor preferate care spuneau: Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lete amintindu-ne/ că pământul ne-a costat șapte ceruri. Știa despre Înlănțuirile lor lirice, oricât de agitate ar fi fost, știa unde o făcuseră (câte puțin, peste tot, chiar și În cabina de la poartă a părinților Emmei), și cât durase, și În ce poziție (mai mult ea deasupra). Știa și că Emma Îl frecventase carnal treisprezece luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a evita picăturile de apă. Antonio observă că sânii Îi erau prea strânși În cupele sutienului: se ivea din el o dungă mai deschisă, aproape albă. Apa Îi atinse genunchii, dar fata nu intră mai departe. Poate că marea agitată și Înspumată nu o atrăgea, poate că observase că el o privea și voia să se lase admirată. Dar chiar În momentul acela el se trezi cu mingea la picior și profită de ocazie. Așa era el. Nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece pe lângă el și un doctor. Agentul principal Începe să coboare pe scări. Își dorește să n-o găsească pe blonda fără nume. Să n-o găsească moartă. Sau poate ar fi mai bine să n-o găsească vie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
băieții care alergau cu brațele pline de rămurele spre cuptorul mare din curte. Știa că și el aprindea adeseori focul, dar cum nimeni, nici măcar vătaful, nu-i spunea să facă ceva, Pampu privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute spre fata care îl strigase din colivia cocoțată pe patru stâlpi înalți. Fiica spătarului împlinea 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de o forță neștiută. Ghighina fugea cu sufletul la gură și repede, i se păruse lui Zogru, așa că din câțiva pași ajunsese în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]