3,926 matches
-
coșmaruri. Nevoia de suport social și precauția exacerbată sunt, de asemenea, manifestări comune raportate. Farrenkopf (1992) a constatat reacții similare celor trăite de indivizii suferind de traumatizare vicarianta ca urmare a expunerii la victime, în cazul terapeuților ce lucrau cu agresori sexuali. El a adunat date de la 24 de terapeuți ce lucrau cu agesori prin intermediul unui chestionar structurat ce se referea la impactul activității lor profesionale. Mai mult de jumătate dintre participanți au raportat speranțe și așteptări scăzute, o creștere a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
eroziune sau adaptare. Primul stadiu, cel de șoc, se referă la sentimentul persistent de frică și vulnerabilitate. În a doua etapă, "misiunea", terapeuții își reprimă emoțiile și încearcă o desensibilizare pentru a putea răspunde empatic și a veni în ajutor agresorilor. Următorul stadiu este caracterizat prin emoții reprimate, furie, confruntare, intoleranță față de gândirea criminală și pierderea idealismului. Cea de-a patra etapă impune o selecție între terapeuți, aceștia fiind supuși unei duble posibilități: eroziune sau adaptare. Cei care vor intra în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
lăsate de victimizările pe care și ei le-au putut suferi în propriul trecut. Mediul de lucru presupunea multiple aspecte pozitive ca aprecierea clienților, posibilitatea de a schimba societatea, susținerea din partea colegilor și confirmarea faptului că justiția funcționează prin condamnarea agresorilor clienților. Adesea stresul traumatic secundar și uzura empatică sunt numite prețul grijii, prin opoziție statisfacția empatică devine recompensa grijii. Ea reflectă efectele pozitive pe care ajutorul dat celorlalți îl poate avea asupra specialiștilor și plăcerea pe care aceștia o pot
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
N-are nimic! Mai mult s-a speriat, decât... Toată ziua am fost neliniștit. Are să dea Mihaela pe față cele petrecute sau nu? Există unele fapte pe care dacă le dai în vileag suferă de pe urma lor mai degrabă victima decât agresorul. Se vede că Mihaela își dăduse la timp seama de asta, ca să facă prostia de a mă denunța că o sărutasem pe scări, fără voia ei. Și totuși mai era ceva în dezavantajul ei. Tăcând, devenea, vrând, nevrând, complicea mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
electorală ia o turnură și mai violentă. Se uzează de mijloace josnice. Au dezgropat un mic filmuleț uitat de ani de zile, dar acum reactualizat și trucat la maximum, că Băsescu ar fi lovit un copil, care zâmbește totuși către agresor... Împotriva evidenței se uzează la maximum de acest trucaj ieftin și josnic... poate se vor ivi și cei care vor lua de bune cele prezentate. Se acționează la cea mai înaltă cotă de ură. Patriciu, adversar declarat, îl numește pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să plec din țară cu toți ceilalți adepți ai mârșavei Proclamații. Acu' ori niciodată! Trebuie să recunosc că m-au năpădit pe loc niscaiva spaime, cu toate că am căutat eu să mă îmbărbătez cu versul, din același poem, care dădea asigurări agresorului cum că bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Cam așa ceva bombăneam eu în acele vremuri, deși nu-mi era la îndemână când vedeam la televizor cum ciomegele minerești făceau ordine prin Universitate, încurajate de aceeași
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de pericolul în care se află. ― Venusienii sunt la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate astea tot nu-i venea să creadă. De sute de ori încercase să-și imagineze invazia de pe Venus. Cum a fost atacată deodată, din toate părțile, planeta cu arbori colosali și climatul veșnic paradisiac. Cum au căzut din nori agresorii în număr atât de mare încât cerul încețoșat al marilor orașe, pe care el nu le văzuse niciodată, probabil că se întunecase de mulțimea lor. Cum milioanele de oameni dezarmați fuseseră surprinse de soldații super antrenați, dotați în cantități nelimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât ai tu oameni? Gosseyn șovăi. Lui îi veniseră câteva idei în legătură cu apărarea planetei, dar n-avea de loc de gând să i le spună lui Thorson. ― N-am nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de pericolul în care se află. ― Venusienii sunt la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toate astea tot nu-i venea să creadă. De sute de ori încercase să-și imagineze invazia de pe Venus. Cum a fost atacată deodată, din toate părțile, planeta cu arbori colosali și climatul veșnic paradisiac. Cum au căzut din nori agresorii în număr atât de mare încât cerul încețoșat al marilor orașe, pe care el nu le văzuse niciodată, probabil că se întunecase de mulțimea lor. Cum milioanele de oameni dezarmați fuseseră surprinse de soldații super antrenați, dotați în cantități nelimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât ai tu oameni? Gosseyn șovăi. Lui îi veniseră câteva idei în legătură cu apărarea planetei, dar n-avea de loc de gând să i le spună lui Thorson. ― N-am nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
minute, Grosvenor intră cu transportorul pe ușa din dos a secției sale. Acum știa precis ce avea de făcut. Planul care la început i se păruse cam fantezist i se impunea acum că singurul realizabil. Trebuia să-i atace pe agresorii străini cu propriile lor arme hipnotice, lovind în miriadele lor de imagini. 10 Grosvenor își începu pregătirile de luptă sub privirile curioase ale lui Korita. La un moment dat, în timp ce fixa niște dispozitive electronice la encefalostat, Korita se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întâi sa șefectuat cercetarea criminalistică: căutarea amprentelor , a poșibilelor urme materiale, examinarea cu lupa a tocurilor ferestrelor spre a depista eventuale fibre textile sau microdșeformări, care s-ar fi putut 86 produce dacă victima ar fi opus rezistență unor eventuali agresori, etc. Concomitent s-a procedat la identificarea, verificarea cazierelor și chestionarea persoanelor cazate în hotel, pe un spațiu temporal de cinci zile, anterioare descoperirii cadavrului. Rezultatele se lăsau însă așteptate. Nimeni nu știa nimic, cu excepția lucrătorului care făcuse semnalarea inițială
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
era ciudată, nedefinită. Părea a unui străin, dar Maggie nu putea să-și dea seama din ce zonă. Era a cuiva din Orientul Mijlociu? Sau a unui european? Și câți astfel de bărbați erau acolo? Mai era și un al treilea agresor pe care nu-l văzuse? Surpriza atacului și întunericul o dezorientaseră complet. Până și simțurile ei păreau să se fi scurtcircuitat, firele să se fi încrucișat. Nu era sigură de unde venea durerea. Acum simțea pe picior o mână care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deloc la fel de distrată ca mai înainte. Inima îi bătea puternic; se uita la fiecare alee, întorcea capul peste umăr și, în primul rând, era atentă la bărbatul care o conducea. Era un fel de capcană? Sari Aweida o dusese la agresorii săi? Acest om avea să facă același lucru? Se gândi să fugă. Dar unde? S-ar pierde imediat pe străzile astea. Erau din ce în ce mai aglomerate acum, când intrau în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
idei, precum și de bombe și este dus pe fronturile cibernetice ale media și ale lumii fizice. Prima lovitură a acestui război a fost la 11 septembrie. Acest act a demonstrat puterea și intențiile unei forțe globale militare care devenise un agresor în fața SUA. Noi toți trebuie să privim altfel războiul, în lumina celor întâmplate la 11 septembrie. Este vorba despre un nou limbaj al ostilității în care regulile și delimitările, chiar și armele acestui nou război inegal, vor defini secolul XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pentru tine“, Zeliha a Început din nou să Înjure, Încălcând astfel o altă regulă nescrisă și de neîncălcat, de data asta nu una din cele ale lui Petite-Ma, ci una din regulile Prudenței Feminine. Să nu Înjuri niciodată un agresor. Regula de Aur a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Nu răspundeți niciodată când sunteți agresată pe stradă, fiindcă o femeie care răspunde sau, și mai rău, Își Înjură agresorul nu face decât să stârnească și mai mult entuziasmul acestuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ci una din regulile Prudenței Feminine. Să nu Înjuri niciodată un agresor. Regula de Aur a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Nu răspundeți niciodată când sunteți agresată pe stradă, fiindcă o femeie care răspunde sau, și mai rău, Își Înjură agresorul nu face decât să stârnească și mai mult entuziasmul acestuia din urmă. Regula aceea nu-i era străină lui Zeliha și știa că nu era bine s-o Încalce, Însă această primă vineri din iulie era diferită de toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]