9,537 matches
-
stă pentru albește, joc de cuvinte pe care uzul l-a erodat, autorul ne atrage atenția asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui albăstrește. Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a însenina spiritul înălbind cearșafuri. stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobîcă
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
În zilele de sărbătoare. Le-am zăvorât Spre a se pierde din ele, Tot ce am adunat în lumea pieritoare. Le-am curățat cu nesfârșită răbdare... Am șters din ele mersul tău harnic, Obiecte familiare... Cu durere, am șters și albastrul ochiului tău, Am șters și bucuria vicleană a apei - ai crezut prea mult în ele ! Și sunetul vocii tale, și gesturile-ți. Am închis culorile tale În zile de sărbătoare... Ca să rămână în ele gândul tău Crescut la umbra lui
CULORILE TALE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346062_a_347391]
-
participarea unor artiști, muzicieni și poeții din Râmnicu Vâlcea precum: George Țărnea, Felix Sima, Doru Motoc, Traian D. Lungu, Lucian Avramescu și Gheorghe Voica. Prin 1966-1967, Nicolae Cochinescu, care era procuror la Drăgășani, a scris cartea pentru copii numită „Călărețul albastru”. Aproape toate povestirile din cartea care a apărut mai târziu la Editura „Ion Creangă”. Deseori le-a citit în ședințele cenaclului pe care-l conduceam. Unele din ele le-am difuzat, în lectura autorului, în cadrul emisiunilor Stației de Radioficare din
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
2013 Toate Articolele Autorului Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
este atât de plăcută, muzica ce o aduc cu ele atât de fascinantă încât pășesc într-acolo. Încet, încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt ar avea mai multe încăperi. În albastrul de după ea, o frumoasă femeie și-a clădit din gânduri o insulă pe care își odihnește trupul. Vrăjită de muzica ce o învăluie nu observă gândurile ce se risipesc în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
nu vrea să-și ude piciorul delicat. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: „Ce faci? Nu știi să înoți!?“ Helene PFLITSCH Moragalla, Sri Lanka 30 ianuarie 2013 ---------------------------------------------- PFLITSCH, Helene, prozatoare de limbă română, născută în 8
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
duc trena (miri în carul mare) Patul nostru făcut din flori de mac, salcâm și albastrele ne unește făcând din noi o istorie (definitivi) Mă privești fulgerător dorința gândului tău a penetrat fiecare bătaie a inimii mele (abis îmbrăcat în albastru) Te rog stinge lumina lasă felinarele din gară asta părăsita să ne mângâie (ești gelos pe lumină ce-mi atinge porii) Încet, calm, lin, vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
mele (abis îmbrăcat în albastru) Te rog stinge lumina lasă felinarele din gară asta părăsita să ne mângâie (ești gelos pe lumină ce-mi atinge porii) Încet, calm, lin, vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară) Iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu, ești frumos că o duminică îmbrăcată în plânsul unui prunc (cast și pribeag) Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Lumină, verde, îmbrățișări, tinerețe, pleoape rourate, crengile cerului, dimineața, cuibul albastru, ruga, libertatea, fântână, balansoar, petec de iarbă adevărată, stele, pași, rădăcinile pietrelor, izvoare, liniștea, mugurii, palma pământului, păpușile ascunse alaltăieri, neliniștea din albăstrele, urmele prezentului, pene de șoim, alt albastru, rugăciuni pentru aduceri aminte, fereastra deschisă, umeri de lumină, palma timpului, icoana, ștergarul de in, grăunte de frig, arcușul, penelul, raiul, răcoarea din palme, rotunjimi de doruri, evantai, castele pentru fluturi, cuvinte nerostite, sunetul pământului, geamul pădurii, fotografii decolorate, păpuși
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FULGER ALBASTRU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FULGER ALBASTRU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]
-
lui două cuiburi în care frumusețea se adună pune ouă și scoate pui, tăcerile lui peșteri niciodată călcate niciodată văzute niciodată închipuite.Doar peșteri. Cuvintele vânturi adiind, ape curgând, uneori tunete, fulgere, alteori doar mări liniștite învelindu-ți corpul în albastru. Bărbatul îndrăgostit vorbește prea mult, tace prea mult în momentele lui de singurătate râde și plânge de teamă. Bărbații au în suflet infinitul zborurilor opririle rapide, decolările fără destinație precisă. Și foamea.Foamea crescândă de trupul femeii de ochii de
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
mare doză de respect, aș putea spune, în tot ce face. Da, un umor jovial, niciodată incisiv ori denigrator. Mă uitam, încercând să nu zâmbesc prea tare, la figura lui, cu freză „buzdugan” (altădată „creastă”), la ochii mici, de un albastru cenușiu, ce te fixează până în adâncul inimii, la mâinile acelea fine și delicate...la picioarele lungi și subțiri, cu tălpi de balerină...la întreaga-i înfățișare de înotător...ori voleibalist (după părerea mea de nespecialist). E impropriu spus „la o
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Acasa > Impact > Analize > VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIVIANA MILIVOIEVICI și LIRISMUL CUANTIC în universul ALBASTRU - INFINIT Pe Viviana Milivoievici, poeta cu ochii de-azur, am descoperit-o în paginile revistei online „Literatura de azi„ , apoi am redescoperit-o , spre bucuria sufletului meu, în cadrul unui cenaclu literar în care am activat și eu, iar acum ne
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
ambiguu„ cu „măști ale ființei„ ce suprimă obsedant „dureroasa luciditate„. Destinul se derulează într-o „călătorie„ în care ne naștem / cu o stea în frunte, și-aceeași stea / ne e călăuza / pe calea spre / ne-ntoarcere„. Apoi plecăm spre „Marele albastru„ ale cărui chemări poeta le simte ca fiind ale unui Întreg, având pe cer „albastrul bucuriei„. Sufletul își caută neîncetat mântuirea: „alunecăm spre-un apus / în liniștea nopții / ce ne-a adus / un ultim gând, sedus / al speranței„ . Noi ne
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
călătorie„ în care ne naștem / cu o stea în frunte, și-aceeași stea / ne e călăuza / pe calea spre / ne-ntoarcere„. Apoi plecăm spre „Marele albastru„ ale cărui chemări poeta le simte ca fiind ale unui Întreg, având pe cer „albastrul bucuriei„. Sufletul își caută neîncetat mântuirea: „alunecăm spre-un apus / în liniștea nopții / ce ne-a adus / un ultim gând, sedus / al speranței„ . Noi ne purtăm inima „între cer și pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
în fața Întregului, a Marelui Tot, este starea de grație a identității cu o culoare a acestui Întreg, așa cum el se poate reflecta , pe rând, în sunet, gust, parfum sau mișcare, o multitudine de ipostaze, dintre care opțiunea Vivianei Milivoievici este albastrul ochilor săi, ca reflexii infinite ale universului în oglinzile sufletului , tulburătoare oglindiri interior - exterior, reflexiii adâncite la infinit prin puterea gândului ! Când „sufletul naufragiat / în ecourile mării , devine „izvor de cunoaștere ce lasă urme adânci pe pietre de alabastru„ , Albastru-Infinit
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
pe-o ispită„ în „negura albastră a strălucirilor de-o clipă„ . Alteori „un zâmbet printr-o lacrimă ascundem„ , iar „amintirea unei dimineți de-azur„ conferă spontaneitate gândului ce ne guvernează existența. „Cu fiecare clipă / care trece / ne apropiem„ de marele Albastru - Infinit„ versurile acestea reflectă un lirism cu accente meditative, imprimând cunoașterii poetice nuanțe ale senzorialului, ca trecere a noastră prin timp. Sunt răspunsuri ce parcurg pașii cunoașterii lirice, cu inflexiuni filozofice. Același lirism meditativ răzbate și în ideea de supraviețuire
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Timpul a cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea Celui Zidit în muntele tainic, care luptă să doboare zidurile dezbinării de
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Prin lentilele credinței, o poate recepta, o poate cunoaște, o poate asimila. Înțelege că viața e osmoza cunoașterii și a simțirii. Printr-o singură culoare, vede (conține) Totul și ne învață și pe noi să o percepem la fel. De ce albastrul și nu altă culoare? Albastrul nu este o culoare, ci starea de a fi, esența subtilă a ființei. Un Tot în toate. Îi e Prezent luminat de sens, fereastra prin care el - omul - poate vedea nevăzutul. Puntea care unește lumea
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
recepta, o poate cunoaște, o poate asimila. Înțelege că viața e osmoza cunoașterii și a simțirii. Printr-o singură culoare, vede (conține) Totul și ne învață și pe noi să o percepem la fel. De ce albastrul și nu altă culoare? Albastrul nu este o culoare, ci starea de a fi, esența subtilă a ființei. Un Tot în toate. Îi e Prezent luminat de sens, fereastra prin care el - omul - poate vedea nevăzutul. Puntea care unește lumea din afară cu cea dinăuntru
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
nu este o culoare, ci starea de a fi, esența subtilă a ființei. Un Tot în toate. Îi e Prezent luminat de sens, fereastra prin care el - omul - poate vedea nevăzutul. Puntea care unește lumea din afară cu cea dinăuntru. Albastrul e amprenta infinitului lăsată pe fiecare emisferă de gând și pe fiecare fărâmă de suflet, după care poate recunoaște unicitatea clipei. Autorul e un profund căutător de stele. S-a apropiat de ele prin credință. O credință vie ca și
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
și pe fiecare fărâmă de suflet, după care poate recunoaște unicitatea clipei. Autorul e un profund căutător de stele. S-a apropiat de ele prin credință. O credință vie ca și apa de izvor, o curgere perpetuă prin arterele ființei. Albastrul îi înalță gândul până la ele. Prin fiecare scânteie de adevăr revelat, aprinde o lume. Cea nevăzută. El țintește cele mai înalte dimensiuni, își poartă gândul prin constelații, descoperind în odiseea sa și alte orizonturi de cercetat, pe care le trece
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
aprinde o lume. Cea nevăzută. El țintește cele mai înalte dimensiuni, își poartă gândul prin constelații, descoperind în odiseea sa și alte orizonturi de cercetat, pe care le trece prin filtrul propriu, al minții și al simțirii. Rămâne o revelație: Albastrul. Unic răspuns dat vieții. Albastrul îl identifică cu iubirea absolută, îi dă fiorul nevăzutului care-l face viu: Sunt ce iubesc și ce iubesc e viu." Iubirea e cea care ne dă direcția, ne dă trezirea într-o lume plină
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
El țintește cele mai înalte dimensiuni, își poartă gândul prin constelații, descoperind în odiseea sa și alte orizonturi de cercetat, pe care le trece prin filtrul propriu, al minții și al simțirii. Rămâne o revelație: Albastrul. Unic răspuns dat vieții. Albastrul îl identifică cu iubirea absolută, îi dă fiorul nevăzutului care-l face viu: Sunt ce iubesc și ce iubesc e viu." Iubirea e cea care ne dă direcția, ne dă trezirea într-o lume plină de culoare ce ne face
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]