3,029 matches
-
plecat din Londra în mare grabă. —Ai vreunul din actele noastre cu tine? am întrebat luptându-mă să nu-l pocnesc. Mă refer la extrase bancare, planul de pensie, chestii de genul ăsta. — Nu, mi-a răspuns el scurt. Se albise de tot la față. Probabil că era furios fiindcă fusese prins descoperit. Genul ăsta de ineficiență nu-l caracteriza absolut deloc. James se comporta total aiurea. Deși, dacă e să mă gândesc bine, se comporta aiurea de ceva vreme. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am răspuns. Eram ursuză. Total dezinteresată. —Adam are o prietenă! M-am albit la față, iar inima aproape că mi s-a oprit în loc. Ce naiba zicea Helen? Cineva aflase de mine și de Adam? — Și stați să vedeți! a continuat Helen încântată. Adam are un copil. M-am holbat la ea. Vorbea serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-o să mă mai las intimidată, l-am anunțat cu hotărâre. Îmi place să cred că am avut ceva din curajul lui Scarlett O’Hara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl tachinează mereu. Ați fost cu toții la mititica. Tu și Sugar Ray ați fost prinși trăgînd cu ochiul pe ferestrele oamenilor. Lui Sugar Îi plăcea să se uite la fete, ție la băieți. Amîndurora vă plăcea să vă uitați la albi, pentru că albii sînt fructul oprit pentru voi, cioroii. V-ați luat puștile cu repetiție, v-ați urcat În Merc-ul Împopoțonat, model ’49 și-ați Înghițit pastilele roșii cumpărate de la Roland Navarette. Erați În Hollywood, la liziera pădurii, locuită de albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
năucitor, cu picioarele, apoi cu patul pistolului - mai Întîi la boașe, apoi o combinație de croșee stînga-dreapta-stînga la figură. Hinton căzu la pămînt, scăpînd hîrtiile. Jack Îi frînse brațele: genunchii pe coate, apoi Îi smuci violent Încheieturile mîinilor. Hinton se albi. Abia acum resimțea șocul. Bracken avea În mîini canistra cu benzină și o brichetă. Jack stătea În fața gropii, cu pistolul armat. Blocaj. Din canistra cu capacul desfăcut ieșeau vapori de benzină. Lynn aprinse bricheta cu un declic. Jack coborî țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să te salte de aici. Goldman Își scoase un muc din nas și-l Înghiți. — Davey, ești pe nasoale cu Mickey? Goldman Îi Întinse revista: niște negri goi agitînd sulițe. — Drăguț. CÎnd or să-nceapă s-arate și chestii cu albi, mă abonez și eu. Davey, Îți amintești de mine? Jack Vincennes. Lucram la Narcotice, la LAPD, și ne tot ciocneam unul de altul pe Sunset Strip. Goldman se scărpină la testicule. ZÎmbi: cădere de curent. Dus cu sorcova. — Joci teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de Lumină.
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
a spus bomba, buimăcindu-ne, vrei să spui că toate astea nu sunt în mintea ta și mai e nevoie să-ți spun eu ce s-a petrecut? Nu-mi răspunzi. Știu ce-ai simțit, în clipa aceea te priveam, albiseși, îți strângeai buza de jos între dinți și îți plecaseși capul ușor pe umărul stâng, ai privit roată în jur, fără să vezi pe cineva anume, ca și cum ai fi cerut ajutor, dar îți pierise glasul de nedumerire, când Panaite, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a sunat să-i spună bine te-am găsit. Totul se înșiruie logic, detestabil de logic! În clipa aceea s-a dat jos din pat, respirând greu. Era încă noapte. A mers la fereastră și a privit afară. Luna plină albea acoperișurile și era o liniște de mormânt. Își simțea pulsul. Își simțea gura uscată. I se părea că-i vine să urle. I se părea că așa trebuie să arate disperarea. Orele până după-amiază s-au scurs incredibil de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am dat seama că Îmi mușcam buza pe dinăuntru. — Alex, nu am uitat să sun, am mințit eu cu toată gura, În Încercarea de a mă elibera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zise ea. Nimeni nu se clinti În clipa următoare. — Merg eu, zise Kay, apoi. Se ridică În picioare. O să-o iau pe Cole ca partener. Cole, nu te deranjază? — Nu mă deranjază absolut deloc. — Uite, zise O’Neil. Înainte se albise, acum se roșise. E-n regulă. Nu vreau să mă cocoloșești, Langrish. Dar nimeni nu face asta, zise Kay. O să vezi suficiente lucruri Îngrozitoare În meseria asta, asta-i tot, și nu-i cazul să fii forțată să le vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan, apoi reîncepu să se Învîrtă prin cameră, mușcîndu-și degetele. Le mușca Înnebunit, scuturîndu-și mîna cînd o bucățică de piele sau unghie era roasă, trecînd apoi la alta. Își fixă privirea, dar nu asupra unui obiect anume. Fața i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost ghilotina, care a despărțit-o brusc, de realitate. Într-o zi primi veste de pe front, că soțul i-a decedat. Mintea ei nu a suportat vestea și totul în jur s-a transformat într-o nebuloasă. Părul i-a albit într-o singură zi, iar privirile altădată oglinzi de cleștar, i-au devenit opace...până și albastrul lor s-a decolorat și nu au mai vrut să mai privească cerul. Căpătase o manie. Ori de câte ori întâlnea un cuplu, care se plimba
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu rezistența împotriva unei voințe care comitea sacrilegii. Acum este rîndul vostru, oh, voi cei care ați mai rămas dintre sfinții noștri Episcopi, a venit rîndul vostru să țineți piept acestui atac surd al autorității. Au observat deja părul vostru albit de nenorocirile dinainte; v-au numărat anii și s-au bucurat, căci timpul omului este scurt. Pe măsură ce voi vă stingeți, cei ce vor urca pe scaunele voastre de preoți onorați de credință vor decima cu prezența lor rîndurile voastre, fără
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aur, pe cuvânt.) — Eu n-am avut niciodată un Atac de Umilință, le-am spus. Am ajuns în pragul lui, desigur, dar nu cred că am avut vreodată o criză de umilință în adevăratul sens al cuvântului. —Niciodată? întrebă Lara albindu-se mai rău decât fustița ei minusculă. —Uită-te la ea, o invită Jolene. Bine’nțeles că n-a avut niciodată așa ceva. Ba chiar se vede pe ea că n-a avut. —Vreau să-i iau mamei lui Zach ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pietre funerare erau Împodobite cu flori și fiecare dintre ele avea cîte o fotografie vitrificată a celui decedat - neveste surîzătoare, adolescente vesele, cetățeni În vîrstă sau soldați robuști În uniforme. Prin contrast, Cementerio Protestante era un țintirim cu sol pietros albit de soare, complet izolat de lume (de parcă o moarte protestantă ar fi cumva ilicită), În care se intra printr-o poartă mică, Încuiată cu o cheie ce se putea Închiria de la căsuța portarului contra sumei de o sută de pesetas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spre intrarea În club.) O să vă bucure să aflați că pentru primul an nu există taxă de membru. Primii recruți ai lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poarta și o luă Înaintea mea pe alee. Piscina În formă de rinichi semăna cu un altar scufundat, În care se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împușcase? Țineam pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu grijă amprentele asasinului. Era o armă de calibru mic, un pistol potrivit pentru o poșetă de femeie, și mi-o imaginam pe Paula Hamilton ducîndu-l În geantă, cu mîna albită de strînsoare pe patul armei, intrînd pe poarta de sîrmă a terenului și Înaintînd printre mingi În timp ce Crawford Îi făcea cu mîna. Bănuind că eu n-aveam să-l trădez niciodată, se hotărîse să-l ucidă pe Crawford Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mea e amorțită de o nemăsurată fericire și se însomnorează. Nu știu cât stau așa, cu ochii închiși. — Hei, scularea! aud glasul Georgianei undeva, deasupra mea. Deschid ochii și o văd îmbujorată toată, cu părul ei scurt și creț ud leoarcă și albit de fulgi. Avem de lucru! Sâmbătă seara îmi serbez majoratul, iar tu vei veni de data asta, pentru că așa mi-ai promis, că vii la petrecere dacă ies cu tine în curte la zăpadă! Hai repede sus, să nu răcim
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi avut eu cleptomani în ascendența neamului? Nu e imposibil, însă nu mă îndoiesc și identific aici că e același efect asupra creierului din partea radioactivității survenite prin catastrofa de la Cernobâl... La aterizare pe aeroportul de destinație, ceața amestecată cu măzăriche, albind colinele Țării de Sus a Moldovei, continua să primejduiască frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei a lui von Streinitz: Sunt perfect de acord, nici nu știi cât sunt de acord cu asta. Pune pistolul în toc și se apropie de femeie. Toți observă că pe cât de întunecate sunt hainele de pe ea, tot atât de mult se albește la față. Spre surprinderea maiorului, Schultz se adresează femeii în românește: Noi doi de altfel avem probleme vechi de rezolvat, care au fost prea mult timp amânate, nu-i așa? VIII Încărcate cu zăpadă, ramurile dese din vârful brazilor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]