17,219 matches
-
i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trase un scaun pe care se așeză cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
In timp ce gospodinele roboteau la punerea în operă a noii prăjituri, intră tatăl. - Măi, măi, măi, ce plină e bucătăria noastră în dimineața asta! Fata nu mai așteptă ca tatăl ei să lase sacoșele cu care era împovărat și alergă într un suflet să-l îmbrățișeze, cu toată căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la cale, acolo? - Eeee, tu astăzi, fiind pe post de sărbătorit, te scutim de orice îndeletnicire practică! Stai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate sta viața unui om. Ar trebui să te mai gândești. N-ar fi bine să fii contabilă la banca unde lucrez eu? Asta nu, niciodată, nu concep să mă îngrop în cifre, nu! era răspunsul ei. Fugea și gândurile alergau o dată cu ea. Așa ajunse la casa Olgăi, bătu la ușă, intră și se așeză pe un scaun, apucând doar să zică: - Am... - Ce ai, fată dragă?...zise mama Olgăi. Ina repetă: am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la orele 24:30. Era de ajuns? Nici ele nu știau. Se consultau în fiecare zi, rememorau unele date importante din materia cerută la marele examen de admitere la școala sanitară și urmăreau cu inima strânsă ghem cum acele ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tutelarea fetelor fiindcă, după părerea lor, încă nu erau destul de coapte pentru a parcurge fără impedimente drumurile vieții. * Anul al doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea timpul pentru un program personal, de relaxare. De la cursuri alergau la masă, de la masă la clinică sau la vreun spital pentru orele de practică, încât seara cădeau frânte de oboseală. Discuțiile lor se limitau la ceea ce aveau de făcut a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un tânăr pe care îl cunoști doar de câteva zile și îți promite marea cu sarea, aruncă și-n câini cu banii, ca un bancher nesocotit!? Își dădea acum seama că alergase nu după un partener pentru o viață, ci după o himeră care se spulberase mai repede ca puful de păpădie. Nu se întrebase niciodată din ce surse își procura el veniturile. De altfel, acum avea mai mult ca oricând certitudinea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în sala de nașteri te face să participi psihic la travaliul unor femei care, în clipe atât de intens trăite, aduc pe lume rodul dragostei și împlinirii lor pe pământ. Reflectă într-un moment de respiro că meseria către care alergase avea și unele frumuseți, dar acestea trebuiau privite numai de la distanță. În timpul școlarității, la Iași, se întâlnise cu diverse cazuri, dar cele câteva ore de practică efectuate la spitale sau în unele clinici treceau repede, apoi mergea la cămin, citea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dădea semne evidente că era grăbită. La întâlnirea cu acest fost pacient, care acum se prezenta în postură de cuceritor, în calea ei fiind și graba, Olga simți cum îi sporește adrenalina în întreaga ființă, dar își stăpâni pegașii care alergau prin sângele ei și răspunse impasibilă: - Cum să nu, dumneavoastră sunteți domnul inginer... nu-i veni pe moment în minte numele și repetă pentru a câștiga teren și în același timp de a se descătușa de emoția care o putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus în afara cerințelor de spitalizare. Are
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
comportamentul ei general, multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate undeva în eter. Uneori ea își învăluia ideile într-o haină enigmatică; le lansa asemenea unei rachete, urmărind din spatele privirilor dacă și-au atins țința. El se prefăcea a nu înțelege. Alerga la acele prezumții și, de fiecare dată, o dădea pe glumă. Totul se spărgea ca un balon de săpun. În același timp, nota într-o agendă a lui nescrisă că în relația cu Olga trebuie să fie cât se poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
deja aproape trei sferturi de oră. Nici din cel de-al treilea autobuz Olga nu se arătă. Mai stau până trece încă un autobuz, își spuse el, și dacă nu vine, plec. Din al patrulea coborî în grabă Olga și alergă către Alex care se vedea cât de colo că ajunsese la punctul de fierbere, dar pusese capacul pentru a masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de îngrijorare, intui încă de la ușă că nu fiica ei, ci o străină, o ființă deznădăjduită, pierită, intrase în casă. - Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire pe obraz. Ea căută apoi o batistă și o sfătui să-și șteargă șiroirile care-i năpădiseră obrazul. Batista se udă în câteva clipe; apoi continuă: - Ce poate fi atât de grav încât să nu mai poți să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu tact florile încrederii și împreună să ocrotească aceste flori miraculoase ce puteau înflori numai încălzite de un singur soare, cel al unei dragoste sincere, adevărate. De câteva nopți la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai oprea în stație, dar atunci, când era gata-gata să se urce, ușile se închideau și rămânea în plină stradă. În zadar făcea semne disperate șoferului; autobuzul pleca în trombă și el se alegea doar cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă de vin: - Știi, Alex, de câtă vreme se chinuie Jan să scoată dopul de la sticla asta? glumi ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în niște granițe? - Poate ai greșit și tu undeva, îi spuse mama ei, cu o oarecare reținere, de teamă să nu-i răscolească și mai mult sufletu-i îndeajuns de răvășit. - Se poate, mamă, se prea poate, și gândul îi alergă la acele clipe când voise să-l cucerească pe Alex cu farmecele ei feminine, dar continuă: de ce trebuia să mi se întâmple tocmai mie acest lucru? - Pentru că ești fată și pentru că fetele, după obiceiul pământului, trebuie să aibă sub pernă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o confirmare certă din partea Inei, lua fiecare cuvânt de pe buzele ei cu grija culegătorului de fragi, de teamă să nu strivească vreunul, să nu le risipească dulceața și parfumul. Tocmai de ce îi era teamă lui Alex, se întâmplase: Ina nu alerga spre el, să-și rupă gâtul, așa cum de fapt îl avertizase și avocatul. Dacă stătea bine și reflecta, deși nu-i convenea, era o notă bună pentru o fată serioasă care privește cu maximă răspundere acest pas important din viața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația îi curgea spre tâmple; o șterse cu dosul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mara stătea în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o mișcare haotică. Fiecare alerga spre vagoane, se urca grăbit pentru că altcineva îl împingea de la spate, și se băgau unul în altul, cu tot cu valize, copii și saltele gata umflate, împingând-o pe Mara mai în spate, până ieși de pe peron. Pe Mara nu o mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de ceramică, fețe de masă pătate, cizme roase, Barbie fără cap și globuri sparte. În momentul în care ai văzut mașina așteptând într-o rână, aproape ai sărit de pe pod și ai alergat s-o conduci. Volanul era înțepenit, iar înăuntru nu mai era decât scaunul șoferului. Vârfurile tenișilor abia atingeau pedalele, dar asta nu te-a împiedicat să te plimbi prin lume pentru o oră și jumătate. De atunci, în fiecare amiază
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]