3,286 matches
-
nu mergi tu să cercetezi chestiunea pentru mine? Vino înapoi cât mai repede să-mi spui ce-ai descoperit. În clipa aceea, aud în cap o arie familiară. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
confirmat dorința de a-l înfrânge pe Liu. Mao e ferm hotărât să-i dea foc însuși vicepreședitelui Liu. Noaptea trecută, a visat. Își căuta orbecăind drumul spre brațele iubitului ei, plângând în hohote de mai mare mila. El o alină de parcă ar fi fost un copil. Lacrimile ei îi udară cămașa. În dimineața asta, iau micul dejun împreună. Să se afle unul în prezența celuilalt a devenit o modalitate de a-și arăta afecțiunea. Nu-i povestește visul ei. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao. Pur și simplu merg întruna. Mi-e teamă că, dacă mă opresc din mers, nu o să mai merg niciodată. Îmi place foarte mult să simt pământul sub picioare. Îmi place nespus să-i simt fermitatea. Mirosul de pământ mă alină. Numai atunci când merg sunt în stare să mă bucur de ziua respectivă și știu că trăiesc și că organele mele funcționează. O, ce minunat e felul în care plămânii mei pompează aerul! Un trup sănătos care merge pe un pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și pământ. Acum îl simt ca pe o inefabilă chemare dintr-un nebănuit tărâm al poeziei. Și poate că, în realitate, nu e decât un descântec cu puteri vindecătoare pe care fata l-a scornit în noaptea aceea ca să-mi aline suferința, căci pe ea n-am mai văzut-o niciodată, iar eu m-am făcut sănătos încă de a doua zi și pentru totdeauna.” Femeile adunate în jurul domniței Ecaterina sporovăiau despre copii, bucate, modă, ca și despre ultimul bal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
consul - de tot balastul supărător.” Ceea ce stăpâna mea a priceput din prima, spre cinstea ei, și, cu o mare iluminare în priviri, l-a întrebat pe doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cât ai fost pe lista dispăruților, ai reușit să concepi un copil cu fosta ta nevastă... asta vrei să-mi spui? James a clătinat încet din cap. —Eu eram supărat și ea era supărată din nu știu ce motiv, așa că ne-am alinat durerea unul altuia... și, pur și simplu, s-a întâmplat. Julia a sărit în picioare și, furioasă, a făcut câțiva pași către celălalt capăt al bucătăriei. Da’ mai dă-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe an. Îți dai seama câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi împărțit și cu ei mila aia care băltea în ea, dacă n-ar fi fost ca și pierdută pentru ei. Păi, chiar așa, după toate câte le făcuse, o pierduseră pe Mirela. Cu Vlăduț ce s-ar mai fi alinat, că, uite, își terminase cuminte zece clase și ieșise pe leafă. Și el tot în fabrica aia de mobilă, tâmplar ca și taică-său, și ca mâine îl vezi că se-nsoară și o să-i facă lui nea Petrică nepoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În tăcere, pe fondul unor avânturi patriotice. Din 7 august, când, după trei Înfrângeri succesive, devenise limpede că războiul era pierdut, că teritoriul național era amenințat, bunicul meu deveni mai taciturn. Cum fiica și viitorul ginere se străduiau să-i aline melancolia, Între ei se stabili o complicitate. De atunci, era de ajuns o privire pentru a hotărî care dintre ei trebuia să intervină și cu ajutorul cărui argument. „Prima dată când ne-am aflat singuri, ea și cu mine, În imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu piciorul în tot ce-i stătea în cale, până când obosise. Pe urmă căzuse pe un scaun, hohotind de plâns și atunci eu îi adusesem nevasta, pentru că un bărbat, dacă plânge, are nevoie de o mână de femeie, ca să-i aline și să-i șteargă lacrimile cu o pânză călduță și moale. Așa se apropie iarăși unul de altul. După ce femeia m-a rugat de mai multe ori s-o ajut, m-am înduioșat și i-am promis să mă urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ale bisericii, Îi trimisese să-i ajute pe cei mai disperați. Căci nu de puține ori un psiholog, exact În momentul În care Îl sfătuia pe pacient să lase lacrimile să curgă ca fiind cel mai bun mod de a alina durerea care-l chinuia, izbucnea Într-un plâns convulsiv amintindu-și că și el ar putea fi destinatarul unui plic identic la prima distribuire de corespondență din ziua următoare. Terminau ședința amândoi Într-un plâns nestăvilit, Îmbrățișați de aceeași nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fără vlagă fața, în ochii strălucind ca două flăcări ardeau încăpățânarea și slăbiciunea, o văd pășind singură, prin fața ei trec grupuri-grupuri de copii, împărtășind hohote de râs și secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și-atât, părea ea că-mi spune. Nu mă simțeam mâhnit într-un asemenea loc. Moartea era moarte și Naoko era Naoko. — Care-i problema? mă întreba ea cu un zâmbet sfios. Sunt aici și gata. Gesturile ei familiare îmi alinau sufletul și-mi vindecau rănile. „Dacă aceasta este moartea“, gândeam eu, „nici nu-i chiar atât de rău“. — Da, spuse Naoko, moartea nu e cine știe ce. E doar moarte. Totul este atât de simplu aici. Vocea lui Naoko îmi răsuna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parte din viață. Era cu siguranță adevărat ce spusese el. Cât trăim, avem moartea în noi și o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să-l știm. Din moartea lui Naoko am învățat însă că nimic nu poate alina durerea pe care o simțim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forța, nici blândețea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uite-aici mă înțeapă! aici la șale, unde-am avut zona zoster, freacă-mă și pe mine puțin pe mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa... nu stiu cum. Încercam să-i masez și să-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana? — Hai să ne așezăm pe bancă, pentru ca să-ți spun ceea ce vrei să afli. Teofana a depănat toată povestea vieții ei. Cezar îi sorbea vorbele și cu fiecare eveniment nenorocit ce-l auzea o mângâia, o săruta, parcă să-i aline suferința. — Ce femeie rea! Cum a putut să se poarte cu tine în falul acesta? A strâns-o la pieptul lui când auzise isprăvile Floricăi, mama vitregă a Teofanei. Și tu atât de mică ai fugit de-acasă? — Mă simțeam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
râde cu poftă Teofana luminându-i-se fața. — Așa te vreau! O sărută Cezar pe un obraz, pe celălalt, pe frunte, pe păr ocolindu-i buzele de data aceasta, gest apreciat de Teofana. Ea înțelege că Cezar vrea să-i aline suferința nu printr-o iubire părimașă, ce ar dovedi lipsă de respect, chiar indiferență,l ci printr-o iubire curată, pură, prietenească. Deci ne-am înțeles. Gata cu trecutul! Viitorul contează, o încurajează Cezar. — Vreau să te rog ceva. — Spune
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dacă ai ști cât de mult mă gândeam la tine, zi și noapte, și mă condamnam pentru hotărârea luată de a întrerupe legătura definitiv. Dacă am fi corespondat, o scrisoare pe care mi-ai fi trimis-o mi-ar fi alinat dorul. Când mă legănam în hamac, mi te închipuiam lângă mine. Te visam cu ochii deschiși, te strângeam tare, tare în brațe în imaginația mea și te sărutam cu atâta dragoste! Aveam cele mai frumoase și plăcute gânduri atunci, departe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
întindere musculară. Cum stă aplecat, deodată ochii i se umplu de lacrimi și începe să geamă și să jelească, opintit: Lucică! Lucicuță! Mă Lucică, măăă...! Buletin îl ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură. Asta-i! Le poți atenua, le poți mortifica, sub scoarță, numai temporar, zice Dănuț. Știi ce spunea Evtușenko, Frate? Că votca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline cât de cât mizeria țărănească, toți toarnă untdelemn pe focul încins. Opoziția, bine, să zicem, e opoziție și vrea să profite chiar de o catastrofă, ca să puie mâna pe putere... Cel puțin guvernul de-ar fi cuminte! Aș! Face mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supți zvâcneau când își auzea mațele ghiorăind, parcă i-ar fi fost frică să nu audă și ea. Într-un târziu o întrebă: ― Te doare rău? Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și când glasul lui i-ar fi alinat suferința. Răspunse cu un început de zîmbet: ― Nu mă doare, numai... Aoleu, aoleu! Se zvârcolea ca o râmă zdrobită. Peste câteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. Începu din prag să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniștită și să nu-și facă inimă rea deloc. De altfel oamenii de aici nu sunt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți... Nadina o asculta și nu pricepea bine, dar glasul ei o mângâia și-i alină în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu, fetițo, halatul, repede și pe urmă... Se răsuci pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răgaz de câteva ore să mă orientez întîi, să iau cunoștință oficială de cele ce s-au petrecut în acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mulțumiri Mulțumesc tuturor autorilor, care au avut mare iubire de oameni (de semenilor lor) și marea bunătate și au scris cărți cu tratamente naturiste și alte învățături, dăruindu-le și nouă ca să beneficiem de experiența lor. Să ne alinăm durerile și să ne vindecăm suferințele și bolile, atunci când medicina oficială neputincioasă, ne lasă singuri cu durerile noastre, să le suportăm. Tratamentele naturiste sunt foarte simple, la îndemâna oricui, trebuie doar să știi ce și cum să faci, iar voința și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ne plasăm totuși într-un timp istoric (prezentul sau trecutul apropiat), acesta este rău și are doar atracția malefică a răului (dacă e să fie istorie, atunci să fie Dorel !), în timp ce tradiția este totdeauna bună și reconfortantă (și vine de alină dacă v-ați săturat de Dorel) ! Reclama - această reclamă - nu ne vinde deci Istorie en détail, fie ea și cosmetizată, ci Mitologie în vrac și în stare naturală deoarece și întrucît asta ne place, asta ne dorim. Și asta avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]