1,749 matches
-
15-1400 g. Picioarele sunt scurte, cu câte cinci degete la fiecare picior. Degetele sunt terminate cu gheare simple, neadaptate pentru săpat. Au mers plantigrad, călcând pe toată talpa piciorului. Ochii sunt mici, iar urechile mari. Botul este în general ascuțit, alungit moderat sau foarte mult. Bulele timpanice sunt incomplet dezvoltate, reprezentate doar prin oase de formă inelară. Arcurile zigomatice sunt largi și masive, însă cutia craniană este relativ mică. Molarii au coroana joasă și largă și au creste așezate în formă
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
le (Megachiroptera) sau liliecii frugivori este un subordin de chiroptere, care cuprinde lilieci frugivori (care se hrănesc în special cu fructe) de talie în general mare, ce au un bot alungit și asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii, în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Filipine, insulele Havai. Ca dimensiuni sunt foarte mari. Există însă
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
i (a) este o subclasa mică (19 specii) de cestoidee platelminte hermafrodite mici sau de mărime mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Ca organizație amintesc trematodele. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Corpul este constituit dintr-o singură bucată, deci nu este împărțit în proglote. Aparatul genital este, de asemenea, unic. Din ou iese o larvă caracteristică numită larvă
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
în intestinul sau celomul (cavitatea corpului) peștilor, excepțional la reptile (chelonieni). Gazda intermediară este un nevertebrat. Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și girocotile (girocotilide). Cestodarii au o mărime mică sau mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Corpul este unitar, nesegmentat (constituit dintr-o singură bucată) sau cu pliuri transversale, deci nu este împărțit în proglote. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Nu au organe de fixare. Capătul anterior al corpului posedă fie o
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
prevăzut cu patru botridii. Au corpul constituit din trei părți: scolex, gât și strobil. Cele patru botridii de pe scolex, caracteristice pentru aceste cestode, au aspecte foarte variate: pedunculate sau sesile, netede sau cloazonate, uneori compartimentate. De regulă botridiile sunt latițe, alungite și lobate ca niște frunze, adesea pedunculate și foarte mobile. Suprafață lor poate să fie complicată prin formarea de șepte și de areole. Pot exista pe scolex, de asemenea, cârlige sau spini puternici. au o forme în general alungita, cu
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
latițe, alungite și lobate ca niște frunze, adesea pedunculate și foarte mobile. Suprafață lor poate să fie complicată prin formarea de șepte și de areole. Pot exista pe scolex, de asemenea, cârlige sau spini puternici. au o forme în general alungita, cu multe proglote pe strobil, care se pot detașă înainte de maturarea aparatului genital, se pot mișca și împerechea reciproc; ele pot trăi independente în intestinul gazdei, unde are loc și împerecherea. Ciclul evolutiv probabil cu 2 gazde intermediare. Primele gazdele
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
Botriile ("bothrium") (din greaca "bothrion" = groapă mică sau șăntuleț, diminutiv de la "bothros" groapă, șanț) sunt organe de fixare slabe situate pe scolex la unele cestode. Au forma unor simple înfundături (depresiuni sau șanțuri) alungite, longitudinale ale scolexului. Au o musculatură puțin dezvoltată, lipsită de fibre radiare și nediferențiată de parenchimul vecin. Se găsesc în număr de două (la pseudofilide) sau de patru (la tetrarinchide). Unii autori folosesc termenul de pseudobotridii pentru botrii. Pseudofilidele ("Pseudophyllidea
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
pseudobotridii pentru botrii. Pseudofilidele ("Pseudophyllidea") au scolexul prevăzut în general cu 2 botrii (putând însă lipsi prin regresie sau să se multiplice până la șase) situate pe fața dorsală și respectiv ventrală. Botriile pseudofilidelor au aspectul unor depresiuni simple, înguste și alungite, cu un contur mai mult sau mai puțin net delimitat, fără musculatură specializată. Mai rar sunt însoțite de organe de fixare accesorii. Acest tip de organe de fixare se numește pseudofilidian. Tetrarinchidele ("Tetrarhynchidea") au scolexul, mult alungit, prevăzut cu patru
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
simple, înguste și alungite, cu un contur mai mult sau mai puțin net delimitat, fără musculatură specializată. Mai rar sunt însoțite de organe de fixare accesorii. Acest tip de organe de fixare se numește pseudofilidian. Tetrarinchidele ("Tetrarhynchidea") au scolexul, mult alungit, prevăzut cu patru botrii, alături de care proeminează în afară patru trompe lungi, prevăzute cu numeroase cârlige. Acest tip de organe de fixare se numește tetrarinchidian. Botridiile, un alt tip de organe de fixare la cestode sunt totdeauna în număr de
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
numai în măsura în care lumina trece prin pleoape. Se hrănesc cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic turtit dorso-ventral; terminat cu un bot scurt și rotunjit. Gâtul nedistinct din exterior. Pe fiecare latură a capului între narine și baza urechilor prezintă câte un șir de peri rigizi, probabil cu rol
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
infraorbital este larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și deci osul zigomatic nu este în contact cu osul lacrimal. Mandibula cu o apofiză angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul are două suprafețe articulare pentru mandibulă: pe cea anterioară mandibula se fixează în timpul săpării și roaderii, iar pe cea posterioară - în timpul masticației și în repaus. Scheletul trunchiului se caracterizează prin clavicule lungi și
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în apropiere, cu o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine dezvoltată formată din solzi ganoizi groși și oase dermice și prin urmare, ele au
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și aeriană. Fălcile alungite prevăzute cu dinți ascuțiți, alcătuiesc un boț lung asemănător cu cel al aligatorilor americani, de unde și numele lor de pești aligator și reprezintă cam 80% din mărimea capului. Lungimea maximă atinge 305 cm, iar greutatea maximă este de 137 kg
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
din coliziuni ale asteroizilor, efectuate în laborator. 433 Eros este un asteroid din apropierea Pământului din sub-familia Amor care se caracterizează printr-o orbită care abia atinge orbita terestră trecând prin exteriorul acesteia. Acest asteroid de tip S are o formă alungită, iar dimensiunile lui sunt de circa 13x13x33 km. El orbitează în jurul Soarelui cu o periodicitate de circa un an. Asteroidul 433 Eros a fost reținut drept țintă a cercetărilor deoarece este aproape de Pământ și are talie mare. NEAR Shoemaker este
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
le sau ginetas (Genetta) sunt un gen de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor ("Viverridae") răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile. Capul este mic și alungit, coada lungă. Au glande anale ce secretă un lichid cu miros respingător, care poate fi acumulat într-o pungă anală, din care este împroșcat afară pentru îndepărtarea dușmanilor
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor ("Viverridae") răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile. Capul este mic și alungit, coada lungă. Au glande anale ce secretă un lichid cu miros respingător, care poate fi acumulat într-o pungă anală, din care este împroșcat afară pentru îndepărtarea dușmanilor. le au o talie mică sau mijlocie. Lungimea cap + trunchi = 42-58 cm
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
prin petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale. Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele ciclostomilor se datoreaza gurii lor rotunde (din greaca "kyklos" = cerc + "stoma" = gură) Ciclostomii sunt agnatostomi (agnate) cu corp cilindric alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele perechi. Pielea este goală, fără solzi dermici și cu numeroase celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală (notocordul) persistentă (se păstrează
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
podișul Moldovei, foarte lungă și strâmtă, străbătută de râul Bârlad și mărginită la vest de râul Siret. Dealurile coboară de la altitudinea de 400 de metri (la nord) până sub 200 de metri (la sud), în lunca mlăștinoasă a Siretului. Forma alungită a ținutului era determinată de mărginirea sa de culmi paralele, foarte apropiate una de alta. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Tecuci și târgurile Ivești și Nicorești. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
calcaneului. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei (numit tibie) inferior spre calcaneu și anterior spre degete. Talusul este un os neregulat dar cu aspect cuboid, alungit dinainte spre spate (antero-posterior). Are 3 părți: "corpul talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os cuboid are 6 fețe: cea superioară în formă de trohlee
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mai mare, mai lat și mai înalt decât cel medial. Marginea anterioară a suprafeței trohleare este mai lungă decât cea posterioară și este variabilă în contur: aceasta poate fi dreaptă, ușor concavă, convexă în întregime sau are forma unui "S" alungit. Marginea medială și marginea laterală sunt semicirculare și au aspectul unor segmente de cerc. Marginea medială a suprafeței trohleară are aproximativ o direcție sagitală (cu sens antero-posterior), este dreaptă, puțin mai joasă decât cea laterală și netedă în contur. Marginea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") și ligamentul cervical al sinusului tarsului. Fața inferioară (plantară) a corpului talusului este ocupată de fața articulară calcaneană posterioară ("Facies articularis calcanea posterior tali"), situată înapoia șanțului talusului. Ea este mult mai mare și mai alungită ca fața articulară calcaneană mijlocie. Această fașă este plană sau ușor concavă transversal, dar foarte concavă în sens anteroposterior (sagital) cu axul mare (lung) orientat oblic anterolateral. Unghiul format de acest ax cu axul anteroposterior al talusului este în medie
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
numită fațetă talară anterolaterală accesorie ("Facies externa accessoria corporis tali"), se află în continuitate cu fața articulară calcaneană posterioară. Ea se extinde în sus de la colțul anterolateral al feței calcaneane posterioare. Atunci când este bine dezvoltată, ea are o formă triunghiulară, alungită transversal, cu o baza inferioară; ea este orientată anteroinferior și privește înainte și în jos; această fațetă măsoară 2-12 mm în înălțime. Dar, indiferent de forma sa și gradul său de diferențiere, această fațetă se continuă întotdeauna, în partea sa
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
într-o singură piesă, și anume în cubitoradial și tibioperoneal. Membrele posterioare ale anurelor (broaștelor), adaptate primordial pentru salt, sunt formate din 4 articole : coapsa, gamba, tarsul (diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte alungit. Tibia și peroneul au concrescut formând un singur os crural - tibioperonealul. Rândul proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul) și peronealul (calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte alungit. Tibia și peroneul au concrescut formând un singur os crural - tibioperonealul. Rândul proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul) și peronealul (calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și proximal. Rândul distal al tarsienelor este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din urmă sunt foarte alungite și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și proximal. Rândul distal al tarsienelor este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din urmă sunt foarte alungite și formate din 2-3 falange. Există și un prehaluce destul de bine dezvoltat, care contribuie la lărgirea labei piciorului. Ofidienii (șerpii) nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate de tipul schematic. Oasele stilopodului și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]