3,081 matches
-
lângă el în horă și se agăța acuma de brațul lui ca un lăstăruș de iederă. Când se gândea Pantelimon că va trebui să se despartă de ea, nici să n-o mai vadă cine știe câtă vreme, îl ustura sufletul de amărăciune. El a vrut să se cunune cu Domnica înainte de a pleca la armată, cum au mai făcut și alții. S-au împotrivit însă și părinții lui, și ai ei. Ai lui sperau că are să uite pe fata lui Nacu până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a așezat maică-sa, s-a supărat că o face de rușinea satului. Bătrâna i-a răspuns cu puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceasta de apropiere sufletească. Iubirea lor ajunge astfel să se cimenteze prin înțelegerea reciprocă. Pasiunea trupească devine în sfârșit durabilă, fiindcă se alimentează din esența inepuizabilă a sufletelor. Dacă ar fi adoptat de la început față de ea atitudinea de azi, câte amărăciuni și-ar fi cruțat unul altuia! Fericirea n-o poți gusta decât când te-a purificat nefericirea. Detaliile le stabiliră ușor. Grigore se mulțumea să înregistreze dorințele ei, ca să-i fie toate împlinite cu sfințenie. Primul punct era că vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cauți alt om, că eu de azi înainte nu vă mai slujesc. Mi-au spus oamenii că aici e iadul, dar n-am ascultat. Dumnezeu să vă răsplătească și de răfuit ne-om răfui altă dată! Pe Platamonu îl spăimântă amărăciunea și îndrăzneala cu care l-a înfruntat Chirilă cel atât de supus până azi. Alergă la fiul său care, după ce stătuse o lună în București, fără să se fi prezentat la vreun examen, se găsea iarăși acasă. ― Ce-mi făcuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soare. Văd că vremea s-a îndreptat, pământul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul, că parcă mă și doare să stăm degeaba. Dar văd că oamenii... Tăcu întrebător. Preotul bolea și de bătrânețe, și de amărăciunea cu fiul său, care-l obseda mai mult cu cât se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă vara. Odată însă cu primele raze de soare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni pe drum cu vreo ceată de țărani? Trăsura se depărta în galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele astea!" 4 ― Trebuie să plec numaidecît! murmură Nadina necontenit, îmbrăcîndu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au ales cu bătaie ori mai rău, ce să mai zică? strigă cineva. ― D-apoi m-ați bătut voi destul, măi creștini, că mă lăsați pe drumuri, lipit pământului, om bătrân și cu trei fete de măritat! făcu colonelul cu amărăciune. Petre se apucase de dimineață să dreagă poarta dinspre uliță, din care numai stâlpii mai erau întregi în picioare. Nevoie așa mare n-ar fi fost. Cum a stat un an și jumătate, de când s-a prăpădit tatăl său, ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul am răbdat toate nedreptățile! Petre se pomeni afară. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunericul. Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu, mulțumesc. Nu-i de mine. Vreau să fac în așa fel încât ofițerul meu executant să supraviețuiască și să rămână alături de mine. Ripley rămase tăcută pentru câteva minute. Când vorbi, în vocea ei nu mai era nici o urmă de amărăciune: ― Ați fost împreună pe multe zboruri? ― Destule, ca să ne cunoaștem, răspunse Dallas, pe un ton egal, cu ochii fixați pe pupitru. ― Și Ash? ― Iar începi? (Oftă. N-ai cum să scapi, își zise.) Ce vrei să știi? ― Același lucru. Spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o ocolești? Parker o privi cu tristețe. ― Nu e de râs. ― Nu. Într-adevăr. Nu e de râs, zise ea cu amărăciune. Preia conducerea grupului. Voi doi cunoașteți mai bine nivelul ăsta. Cei doi ingineri, ținând plasa desfășurată cu grijă între ei și gata pentru a fi utilizată, coborâră pe scara mică de serviciu care-i ducea la nivelul suspect. Jos, rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze atât de aproape de capăt... Ușa glisă și capul îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat. O mângâiere binecuvântată. Ceața i se risipea din fața ochilor, cu toate că mintea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asirian”, „Canossa lui Ezechia”, „Victoria lui Yhwh asupra asirienilor”, „Asirienii pe fugă”, „Miracol la Ierusalim”, „Dezolarea lui Iuda”, „Geamăt și plângere în cetatea lui Yhwh”, „Triumful lui Senaherib”, „Senaherib, el campeador”, „Veni, vidi, vici”, „Trădători umiliți”, „Cealaltă față a campaniei”, „Amărăciunea unui marș spre Mare” etc. Sunt titluri posibile, în care apar opiniile diferitelor părți: iudeii, locuitorii Ierusalimului, partidul lui Ezechia, scriitorii regelui, profetul Isaia, opinia oficială și opinia publică asiriană. Dacă interesează ce spune Biblia, trebuie să căutăm în diferite
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au suferit sub regimul crud al țarismului, ambele au trecut calvarul luptei pentru libertate, și când scopul a fost atins, când amîndouă republicile au devenit independente și neatârnate, în care condițiuni se creează posibilități pentru dezvoltarea popoarelor lor, Moldova cu amărăciune află despre tentativele surorii ei mai mari împotriva independenței Republicii Moldovenești, care și ea dorește să fie independentă și neatârnată. Sfatul Țării, în care sunt reprezentate toate națiunile ce locuiesc pe teritoriul Basarabiei, își exprimă în unanimitate protestul său energic
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală sufletească ; numai din când în când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această liniște după care de multă vreme jinduiam, și Sophie rămânând mai departe în spital
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că, după ce a rostit aceste cuvinte, George a râs. În asemenea contexte, poate că Brian avea la rândul lui dreptate când afirma că George te face să înțelegi ce înseamnă un terorist. Ambițiile frustrate sau, după cum spuneau unii mai direct, amărăciunea lui George de a fi descoperit că nu-i bun de nimic, se înscriau de asemenea printre cauzele sau scuzele purtării lui. Ca student, George urmase filozofia, apoi istoria și arheologia. La terminarea studiilor, deși absolvise cu o medie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i văzuse pe Brian și pe Gabriel, nici pe Alex și pe Adam, deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota și înota, obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
slujbele în latină, biserica. Pentru el, religia însemna istorie și istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi dorit să mai amâne întrevederea pe care mintea ei ridicolă o transforma într-un eveniment fatal. Era singură. Când îi telefonase Tom spunându-i că nu o să locuiască la Belmont, Alex simțise în primul moment împunsătura unei anumite amărăciuni, de parcă propria ei moarte, personală și particulară, îi trăsese un ghiont. Acum însă, când avea toate lucrurile astea noi la care să se gândească, își dădea seama că situația se aranjase cât se poate de bine. Dorea, indiferent ce caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se duceau să-i ducă Nestei Wiggins o înștiințare în legătură cu un miting politic, îl recunoscură și traversară prompt pe trotuarul celălalt. George se cunoștea pe el însuși. Știa ce lucru cumplit se consumase în acea dimineață, cât material de amărăciune și durere acumulase pe parcursul scurtei lui vizite. Tot ce-i spusese lui Rozanov fusese greșit. Se comportase ca un băiețandru pretențios, nu fusese el însuși. Acum își dădea limpede seama de ceea ce ar fi trebuit să-i spună, de tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inima nu vreau a ți-o răni, Ești liberă să pleci, dacă dorești. Eu n-am să plâng, să nu te amărăști. De fapt, de ce să ții la mine? Nu văd nici o rațiune. Tu poți pleca fără suspine, Și fără amărăciune. Eu aș fi vrut să-mi fii soție, Și viața mea să ți-o dau ție. Dar dacă pleci, și au poți fi a mea Eu n-am să mor, ci am să-ți spun Nu te speria, sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scotea numai pantofii. Se bărbierea din când în când, nu prea des, doar atât cât să nu-i apară pe față o umbră albăstruie-întunecată. Se trezea în fiecare dimineață cu un program misterios în minte, pe care, însă, mizeria și amărăciunea îl împiedicau să-l împlinească. Ar fi dorit s-o vadă pe Diane, dar simțea că mila ei sentimentală și stupiditatea ei or să-i stârnească dorința de a ucide. Uneori, pentru o clipă fugară, se gândea la Stella, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndepărtându-se, apoi se întoarse și o luă în direcția opusă, până la „Omul verde“. Cârciuma era deschisă, dar Tom nu intră. Era ca și beat, capul i se învârtea, iar inima i se dilatase sub presiunea unui curios amestec de amărăciune, teamă și bucurie. Bucurie? De ce naiba bucurie? Să fi fost numai pentru că era măgulit de asemenea extraordinară atenție? Își spunea întruna: „E nebun, nimic din ce mi-a spus nu are importanță, totul e ireal, nu m-am angajat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o prindă, temându-se totodată să nu-i facă vreun rău. O voce îi tot spunea: „Dă-i drumul pe fereastră!“. Dar Hattie știa că genul ăsta de bufniță trăiește întotdeauna în camere întunecoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]